Desigur nu este ilegal, dar muncim fara sa fie nevoie. Cand avem 10 angajati este usor, dar cand sunt mai mult, cata energie risipim…
Se afirma chiar ca necesitatea intocmirii actelor de mai sus se bazeaza pe punctul de vedere al unor autoritati. Dar, ce este important in drept – “dreptul fortei” sau “forta dreptului”? Si cand se va schimba aceasta mentalitate?
Codul muncii (in art. 17 alin. 3 lit. k si alin. 5) precizeaza clar ca “orice modificare” “a salariului de baza, a altor elemente constitutive ale veniturilor salariale”, “impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, CU EXCEPTIA SITUATIILOR IN CARE O ASEMENEA MODIFICARE ESTE PREVAZUTA IN MOD EXPRES DE LEGE”.
Cum salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabileste prin hotarare de guvern, nu este nevoie de acte aditionale in cazul majorarii lui.
Si in literatura juridica1 s-a subliniat aceasta solutie care reiese cat se poate de clar din lege: “Actul aditional nu este necesar in situatia in care modificarea este prevazuta in mod expres de lege [art. 17 alin. (5), teza finala].
Acest text vizeaza, a decis Curtea Constitutionala2 , toate raporturile de munca stabilite, atat in sfera privata, cat si in cea publica. Astfel, legiuitorul poate interveni in raporturile de munca existente in mediul privat, putand modifica, de exemplu, „durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul; conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia; durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana; contractul colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului; durata perioadei de proba etc. Mai mult, legiuitorul poate modifica si cuantumul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, astfel incat, indiferent de cele consemnate in contractul individual de munca, partile nu pot prevedea drepturi banesti inferioare acestuia. Rezulta ca aceasta prevedere legala permite legiuitorului sa isi indeplineasca obligatia pozitiva de a prevedea si crea cadrul legal necesar in care sa se desfasoare raporturile de munca”.
Deci, pana si Curtea Constitutionala a explicat dar, cred, aceasta practica va continua pentru ca “ne plac hartiile”, pentru ca, probabil, ne “ridica in ochii sefilor”, ne dau senzatia ca am “facut ceva important” sau pentru ca firmele care presteaza servicii de salarizare factureaza la numarul de hartii…
Desigur, desi nu se impune incheierea actelor aditionale in cazul majorarii salariului minim brut pe tara, avem obligatia de a inregistra modificarea in REVISAL si a se transmite la I.T.M. (a se vedea art. 4 alin. 2 din Hotararea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta a salariatilor).
Nota redactiei: Pentru mai multe detalii, va recomandam seminariile privind formarea profesionala organizate de Avocatnet. (Pe langa alti specialisti, participa, lect. univ. dr. Ana Stefanescu - Universitatea „Dunarea de Jos” Galati).
__
1Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a VI-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 635.
2Decizia nr. 1265/2011 (publicata in Monitorul Oficial Romaniei, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).