"Evitarea dublei impuneri" in cazul diurnei. La ce sa fiti atenti?

Pana la 1 februarie 2013, in ceea ce priveste tratamentul fiscal al diurnei, exista o diferenta majora intre angajatorii platitori de impozit pe profit si entitatile neplatitoare de impozit pe profit.

Astfel, in cazul primei categorii de contribuabili, suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor era deductibila în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice. Practic, pentru ceea ce depasea limita legala, angajatorul suporta un impozit de 16%, avand in vedere ca acea cheltuiala era nedeductibila.

Tot pana la aceasta data, conform art 55, alin (2), lit i) din Codul fiscal, sumele acordate de ONG ?i de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit (cel mai intalnit exemplu fiind microintreprinderile), peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate pentru salariatii din institutiile publice erau considerate asimilate salariilor si impozitate ca atare. De asemenea, aceste sume intrau si in baza lunara de calcul al contributiilor sociale.

Astfel, ceea ce depasea limita legala se considera venit salarial pentru care se retinea atat impozit pe venit de 16%, cat si toate contributiile sociale aferente.

Existau destul de multe societati platitoare de impozit pe profit care acordau diurne excesive pentru a masca o parte din veniturile salariale. De exemplu, pentru deplasarile in tara, diurna deductibila este de 32,5 lei/zi. Pentru a diminua suma impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, angajatorul stabilea impreuna cu angajatul un venit brut lunar cat mai apropiat de cel minim, urmand ca diferenta pana la venitul real negociat intre cele doua parti sa fie acordata sub forma de diurna. Astfel, se „pierdea” doar 16% din aceasta suma, deoarece cheltuiala era nedeductibila pentru angajator, insa NU intra in categoria veniturilor salariale.

Bineinteles ca nu toate societatile puteau apela la aceasta tehnica, pentru ca trebuie demonstrata necesitatea deplasarilor efectuate. De asemenea, o microintreprindere nu putea apela la acest instrument, deoarece sumele care depaseau limita maxima de deductibilitate erau considerate venit salarial.

Incepand cu 1 februarie 2013, odata cu adoptarea OG 8/2013, indiferent de regimul angajatorului (platitor de impozit pe profit, platitor de impozit pe veniturile microintreprinderilor, PFA, II, ONG), indemnizatia acordata angajatilor pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara sau in strainatate, in interesul serviciului, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru salariatii din institutiile publice:

• se supune impozitului pe salarii;
• se include in baza lunara de calcul a contributiilor sociale obligatorii.

Exista insa o mare problema. OG 8/2013 nu a abrogat art 21, alin 3), lit (c) din Codul fiscal care prevede faptul ca suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor peste limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice este considerata nedeductibila.

In urma unor discutii neoficiale purtate cu oficiali din Ministerul de Finante, urmeaza cat de curand sa se revina asupra acestei omisiuni, iar aceasta prevedere sa fie abrogata.

Pana atunci insa, pentru a evita ca o suma sa fie impozitata de doua ori, sfatul meu este ca la acordarea diurnei sa va incadrati in limita maxima de deductibilitate, iar eventualele sume suplimentare pe care doriti sa le acordati unui angajat sa le dati sub forma unui bonus la salariu. Astfel, aceasta suma intra in venitul brut cuvenit si este impozitata ca atare, nemaifiind considerata indemnizatie de deplasare pentru care se aplica acea limitare la deducere in cazul angajatorului.

Raman totusi o serie de intrebari. Cand va aparea aceasta OG care sa abroge art 21, alin 3), lit (c) din Codul fiscal? Ce se intampla cu sumele acordate drept diurna peste limita maxima de deductibilitate intre 1 februarie 2013 si data publicarii in Monitorul Oficial a respectivei OG? Este adevarat ca impozitul pe profit se determina trimestrial si pana la 31 martie 2013 mai este suficient timp, insa daca aceasta OG va aparea in luna martie 2013, se va putea aplica retroactiv si pentru sumele acordate peste pragul maxim in luna februarie 2013?

Ramane de vazut cum se va finaliza aceasta situatie confuza. In loc ca legislatia fiscala sa fie cat mai clara si usor de aplicat, aceasta devine tot mai interpretabila si negociabila.