Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal au fost modificate de Guvern prin HG nr. 84/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 136 din 14 martie 2013.
Actul normativ, care a intrat in vigoare in 14 martie, a completat lista veniturilor asimilate salariilor, adica acele venituri pentru care se aplica regulile de impunere proprii salariilor.
Astfel, HG nr. 84/2013 stabileste ca sunt asimilate salariilor si urmatoarele doua tipuri de venituri, care pana acum nu erau incluse in aceasta categorie:
- remuneratia platita avocatului coordonator numit/ales pentru activitatea de coordonare desfasurata in cadrul societatii civile profesionale de avocati si societatii profesionale cu raspundere limitata, potrivit legii;
- indemnizatia primita de angajati pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, precum si orice alte sume de aceeasi natura, pentru partea care depaseste de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice, pentru drepturile aferente perioadei incepand cu data de 1 februarie 2013.
Codul fiscal stabileste ca regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si veniturilor asimilate salariilor, deci si pentru acestea se va datora un impozit lunar, final, care se calculeaza si se retine la sursa de catre platitorii de venituri prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii .
Contributiile sociale obligatorii in acest an, neschimbate fata de 2012
Potrivit legilor care aproba bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale din acest an, nivelul contributiilor sociale obligatorii pentru anul 2013 este acelasi ca anul trecut:
Contributia de asigurari sociale (pensii) - 31,3% pentru conditii normale de munca, din care 10,5% reprezinta CAS datorate de angajati si 20,8% , CAS datorata de angajatori;
Contributia la fondul asigurarilor de somaj - 0,5% - contributia datorata de angajatori si 0,5% - contributia individuala.
Contributia la sistemul public de sanatate (CASS) - 5,2% pentru angajatori si 5,5% - contributia individuala
De asemenea, angajatorii mai datoreaza o contributie de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, cuprinsa intre 0,15% - 0,85%, precum si o contributie de 0,25% pentru la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale.
Regulile in ceea ce priveste indemnizatiile de delegare si de detasare, modificate inca de la 1 februarie
Includerea indemnizatiilor primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, care depasesc limita a 2,5 nivelul stabilit de lege pentru personalul din institutiile publice, in baza de calcul a contributiilor sociale era cunoscuta deja, dupa ce Codul fiscal a fost modificat in acest sens prin OG nr. 8/2013, publicata la finalul lunii ianuarie.
Noile reguli din Codul fiscal prevedeau ca, de la 1 februarie pentru indemnizatiile care depasesc depasesc plafonul stabilit de lege (limita a de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice) se vor achita contributii sociale individuale, insa numai pentru partea care depaseste limita a de 2,5 ori nivelul stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice. Prevederea a fost inclusa in art. 296^4 care stabileste baza de calcul al contributiilor sociale individuale.
Atentie! Nivelul indemnizatiilor stabilit pentru institutiile publice se regaseste in urmatoarele acte normative:
- HG 1860/2006 – pentru deplasarile/ delegarile in interiorul tarii;
- HG 518/1995 - pentru deplasarile/ delegarile in afara tarii;
In acelasi timp, Codul fiscal stabileste ca nu se cuprind in baza lunara a contributiilor sociale obligatorii indemnizatiile primite pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, si orice alte sume de aceeasi natura, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotarare a Guvernului pentru personalul din institutiile publice, precum si sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare.
Delegare versus detasare
Va reamintim ca delegarea reprezinta exercitarea temporara a unor activitati in afara locului muncii si poate avea o durata de maxim 60 de zile.
Delegarea se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Totodata, daca salariatul refuza sa isi prelungeasca delegarea, acesta nu poate fi sanctionat disciplinar din acest motiv.
Delegarea presupune existenta unui acord intre angajator si entitatea unde se trimite salariatul. In fapt, prin delegare se intelege modificarea locului muncii cu pastrarea neschimbata a celorlalte elemente ale contractului de munca.
Salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport, cazare si la o indemnizatie de delegare stabilita prin contract individual / colectiv de munca.
In schimb, detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului muncii la un alt angajator in scopul exercitarii unor lucrari in interesul acestuia. Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an. Insa, in mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.
Detasarea este obligatorie prin ordinul angajatorului pentru prima perioada. Cu toate acestea, salariatul are dreptul sa refuze, din motive personale temeinice. Contractul individual de munca incheiat cu angajatorul initial se suspenda pe perioada detasarii, in ceea ce priveste efectele esentiale, fiind cedat temporar angajatorului la care s-a facut detasarea.
Salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport, cazare si la o indemnizatie de delegare stabilita prin contract individual/ colectiv de munca.