(P) Hiperhidroza, urgenta inceputului de sezon cald

Articol scris de Dr. Amalia-Elena Anghel, medic specialist dermatologie, doctor in stiinte medicale

In mod fiziologic transpiratia este declansata de doi factori principali: caldura, care induce transpiratia la nivelul fruntii si se imprastie spre regiunile inferioare ale corpului si emotiile, precum si teama, jena sau nervozitatea ce conduc la transpiratia „rece” care incepe la nivelul palmelor, talpilor, axilelor si, ulterior, cuprinde alte zone ale corpului.

Cum se manifesta hiperhidroza sau hipersudoratia?

Hiperhidroza este cel mai frecvent focala (localizata), rar generalizata, cuprinzand aproximativ intreg corpul.

Forma localizata de boala este caracterizata prin transpiratia abundenta la nivel axilar, palme, plante, frunte. In acest caz, cel mai frecvent implicate in declansarea excesului sudoral sunt emotiile pozitive sau negative (anxietate, furie, frica, incantare etc.) sau chiar stresul generalizat. 

Pacientul cu hiperhidroza descrie prezenta transpiratiei excesive, cu aspect „ud” al zonei/zonelor, implicand frecvent si vestimentatia, uneori palid. Acuzele de ordin subiectiv, discomfortul fizic creat, ce expune expune persoana afectata unui stres emotional, sunt cele care aduc pacientul la medic. Toate aceste lucruri conduc la alterarea deopotriva a activitatii ocupationale, profesionale dar si a celei zilnice, de rutina.

Exista cauze declansatoare?

Frecvent este idiopatica (fara cauza exact precizata), dar poate aparea in anumite boli sau consecinta a consumului anumitor medicamente. Aceasta patologie nu este datorata unor modificari obiective ale glandelor sudoripare din zonele afectate, ci unei hiperfunctii a acestora (functionarea in exces), mai evidenta cu ocazia stimulilor declansatori ai transpiratiei, precum caldura si emotiile.

Cum se stabileste diagnosticul?

In aceasta boala, diagnosticul se stabileste anamnestic (in urma discutiei cu pacientul) si prin examinarea clinica directa a zonei afectate. In scop diagnostic, dar si pentru initierea terapiei, se determina o harta sudorala, de culoare negra, dupa tratarea zonei cu iod si pudra de talc.

Care sunt solutiile de tratament?

In tratamentul acestei probleme s-au incercat, de-a lungul timpului, mai multe terapii locale, utilizand clorura de aluminiu, talc, iontoforeza cu solutie salina de apa, dar cu o ameliorare nu foarte importanta si deloc sustinuta. 

O atitudine teraputica importanta cu o reducere marcanta o reprezinta tratamentul local cu toxina botulinica, hipersudoratia reducandu-se pana la disparitie. Efectul local al acesteia este reprezentat de reducerea eliberarii acetilcolinei din terminatiile nervoase simpatice ce deservesc glandele sudoripare. Injectarea se realizeaza direct la nivelul zonei cu probleme, axilar, plamar sau plantar. Pacientul resminte o minima durere la injectare, dar care poate fi combatuta prin metode de anestezie locala cu gheata si/sau anestezice topice. Satisfactia pacientilor este una garantata. Efectul dureaza cu o medie de sase luni, tratamentul necesitand a fi repetat. Reactiile adverse  sunt practic inexistente la injectarea efectuata de personal medical calificat.

O terapie extrema este reprezentata de chirurgia deschisa a glandelor sudoripare axilare cu extirparea acestora, insa grevate de complicatiile invalidante post chirurgicale.

Un control medical amanuntit realizat de personal experimentat, in conditiile tehnicilor medicale avansate aduce o rezolvare sustinuta a acestei probleme cu adevarat deranjante si cu impact asupra vietii sociale.

Ilustrarea articolului a fost asigurata de Centrul Medical Academica.