Cine a inventat gradinita?

Incepem prin a spune ca, cel mai probabil, gradinita, aceasta minunata inventie a secolului al XIX-lea, este astazi foarte departe de intentiile generoase ale creatorului ei, germanul Friedrich Froebel. In prezent, gradinita este de cele mai multe ori o solutie pentru parintii care muncesc, iar statul a ajuns sa o priveasca aproape ca pe o forma de asistenta sociala si nu ca pe o forma de educatie, asa cum a fost ea initial. Dar oare cum aratau gradinitele la inceputurile lor si de ce am ajuns sa privim cu invidie in trecut?

Kindergaten. Germania. 1830.

Inventata pe la 1830, in Germania, gradinita nu a avut la inceput ca scop asistarea parintilor care trebuiau sa munceasca (pe vremea aceea, la 1830, cariera unei femei era considerata a fi maternitatea si gospodaria) si care aveau nevoie ca cineva sa preia din responsabilitatile lor (hrana, somn, supraveghere). Dimpotriva, gradinita a aparut odata cu constientizarea faptului ca educatia unui copil – si prin asta nu inteleg disciplinarea lui, ci asistarea lui intru dezvoltare, creativitate si descoperirea de sine si a lumii inconjuratoare – nu incepe, cum se credea, la varsta scolara, ci mult, mult mai devreme.

Inventatorul gradinitei a fost pedagogul Friedrich Froebel care a imaginat acest sistem in care copilul – intre trei-patru ani si sapte ani – sa fie ajutat in a descoperi lumea si pe sine printr-un sistem de joaca libera ghidata, fara teste, fara note, fara scris si citit. Principalele activitati ale gradinitei lui Froebel erau joaca cu darurile educationale (si am sa va explic imediat ce erau acestea) cantatul, dansatul si gradinaritul. Fiecare gradinita avea propria gradina cu flori si legume unde copiii invatau, la randul lor, ce inseamna sa sadesti si sa ingrijesti o fiinta noua si fragila.

Gradinita de copii si gradinita de flori

Analogia intre gradinita de copiii si gradinita de flori nu este intamplatoare. Froebel si-a numit inventia, in germana, kindergarten (“gradina de copii”), termenul fiiind preluat cu exactitate in limba engleza. Si in limba romana, de altfel, gradinita este o traducere a germanului kindergarten. Asta deoarece inventia lui Froebel s-a raspandit cu repeziciune in Europa, atat in timpul vietii lui, cat si America, dupa moartea lui Froebel in 1852. In anii 1880 gradinita froebeliana era forma predominanta de educatie prescolara in Europa de Vest si Statele Unite ale Americii.

In Japonia, in aceeasi perioada erau deja zeci de astfel de gradinite. In Rusia tarista sistemul a fost si el adoptat, iar sistemele socialiste l-au preluat pe scara larga. In tara noastra, in anul 1860, Mihail Kogalniceanu vorbea despre posibilitatea infiintarii unor “scoli froebeliene”, iar intre 1896 si 1910 se deschideau 166 de “gradini de copii” si se publicau studii despre pedagogia lui Friedrich Froebel.

Din pacate, succesul aparent al gradinitei lui Froebel a insemnat de multe ori o denaturare a  principiilor care i-au stat la baza. Spre exemplu, cine din sistemul traditional mai stie astazi ce inseamna joaca libera si cat de importanta este ea pentru dezvoltarea prescolarilor?

De la daruri la jucarii

Pentru a asista educatorii si copii in procesul de cunoastere, Froebel a proiectat un set de daruri ocupationale, 20 la numar, cu un grad de complexitate crescator. E vorba de ceea ce numim astazi jucarii educationale, cu un termen care le minimizeaza oarecum valoarea. Pentru Froebel, ele erau daruri, nu jucarii, iar educatorul le oferea treptat copiilor, pe masura ce acestia erau pregatiti pentru a explora forma si structura lucrurilor si a naturii.

Inainte de a inventa gradinita, Froebel a studiat cristalele si a lucrat multi ani la Muzeul de Geologie din Berlin. Sistemul lui de educatie se bazeaza pe convingerea ca si copilul este un cristal care trebuie sa creasca dobandind adancime, profunzime si multiple fatete. Tot datorita studiului cristalelor, Froebel a remarcat ca formele mari si complicate pot fi de fapt descompuse in formele de baza pe care le poate intelege orice copil: cerc, patrat, linie.

Pornind de la aceste forme simple, desenand si combinand forme si structuri aparent fara sens, copilul ajunge sa reinventeze lumea si sa inteleaga felul in care aceasta functioneaza. Totul este bazat pe descoperire si nu pe predare. Un exemplu foarte simplu al felului in care functioneaza darurile ocupationale este cel al cuburilor de lemn. Dupa o perioada in care copilul este lasat sa se joace cu cuburi si sfere, educatoarea ii daruieste cilindrul.

Copilul poate astfel ajunge singur la descoperirea ca cilindrul este o combinatie intre cub si sfera.

Darurile ocupationale ale lui Froebel exista si astazi, ele au fost preluate, transformate si, de cele mai multe ori, scoase din context. Pentru cei care au trecut prin gradinitele socialiste, ca mine, ele pot parea familiare: cuburi de lemn de diferite forme, hartii colorate de decupat si impaturit, cusaturi cu ata pe foaie, constructii din betisoare de lemn, impletituri din foite lungi de hartie si mai multe asemenea lor.

Mostenirea lui Froebel: arta moderna

Pentru privirea noastra de secol 21, combinatiile de forme si linii ale materialelor concepute pentru gradinita froebeliana au un aer extraordinar de modern. Ce s-a intamplat cu unii dintre copiii care au trecut prin gradinitele froebeliene in secolul al XIX-lea? Ei bine, au devenit celebri pentru ca au schimbat intr-o anumita masura felul in care arata lumea in care traim.

Cercetatorul si artistul american Norman Brosterman, cel care in volumul Inventing Kindergarden a readus in atentia lumii originile unui sistem astazi complet distorsionat si neinteles, cum era gradinita froebeliana, a intreprins si o cercetare printre marii artisti ai secolului trecut. Picturile lui Paul Klee, Piet Mondrian, arhitectura lui Frank Lloyd Wright sau a lui Le Corbusier isi au originile intr-un fel de a vedea lumea pe care acesti viitori mari artisti l-au descoprit la gradinita froebeliana.

Mai mult, o alta cercetatoare americana a inceput o cercetare printre oamenii de stiinta care erau copii de gradinita in anii 1880, perioada in care sistemul froebelian era aplicat in litera sa, si a descoperit printre ei mari cercetatori care isi aminteau inca experimentele cu darurile educationale de la gradinita si felul in care acestea i-au marcat.

Mergand mai departe cu rationamentul, se poate concluziona ca gradinita froebeliana a influentat decisiv secolul 20. Si totusi, sistemul in sine s-a pierdut undeva pe drum.

Visand cu ochii deschisi la darurile lui Froebel

Ma uit cu uimire la darurile lui Froebel si ma intreb unde este desenul in contur care pare sa ii preocupe atat de mult pe educatorii de astazi, si prin extensie, si pe parintii dornici de a-si vedea copiii obtinand performante chiar din primii ani de gradinita. Da, desigur, in gradinite se folosesc in continuare cuburi, hartie pentru decupat, dar sunt lasati copiii cu adevarat sa le exploreze sau li se dau pur si simplu sarcini precise despre ce sa faca cu ele?

La gradinita fiului meu, cu educatoare de altfel foarte dedicate si implicate, se afiseaza la sfarsitul fiecarei zile, pe panoul din vestiar, activitatea din acea zi: ratuste decupate, fulgi de nea, mos craciuni, colorare in contur si cate si mai cate. Toate sunt la fel. Educatoarea ii ajuta pe cei mici, cu cele mai bune intentii, sunt convinsa, sa obtina un rezultat identic cu al vecinului si cu modelul care le-a fost prezentat. Cat de departe de ideea de a experimenta cu forme si culori sunt aceste desene facute sub supravegherea binevoitoare a educatoarei! Si cat de nerabdatori suntem si noi, parintii, sa vedem progrese uimitoare in copiii nostri, de la zi la zi, de la desen la desen. Da, copiii fac progrese umitoare, dar poate felul in care noi le cuantificam nu este cel potrivit.

Da, stiu, este utopic sa visez o reinstituire a sistemului froebelian. Dar, daca am invatat ceva citind despre gradinita lui Froebel si efectele uimitoare observate peste ani, este faptul ca in acesti ani prescolari se planteaza seminte importante in copiii nostri.

De cele mai multe ori invizibile, ele vor da roade peste ani, daca avem rabdare, incredere si daca am ales semintele potrivite!