Piata obligatorie a certificatelor de carbon

Piata certificatelor de carbon a luat fiinta odata cu ratificarea Protocolului de la Kyoto, un acord international privind mediul, ce a fost negociat in decembrie 1997 de catre 160 de tari si pune in discutie problema emisiilor a sase gaze cu efect de sera:

• dioxidul de carbon (CO2);
• metanul (CH4);
• oxidul azotos (N2O);
• hidrofluorocarburile (HFC);
• perfluorocarburile (PFC);
• hexafluorura de sulf (SF6).

Acordul prevede, pentru 37 de tari industrializate si Uniunea Europeana, o reducere a emisiilor poluante cu cel putin 5%, pentru perioada 2008-2012, in comparatie cu cele din 1990, iar pentru 2013-2020 cu cel putin 18% fata de anul de referinta 1990. Pentru al doilea stagiu al protocolului, 2013-2020, tarile implicate sunt diferite fata de primul stagiu.

Protocolul stabileste ca statele care erau membre UE inainte de 2004 sa isi reduca impreuna emisiile de gaze cu efect de sera cu 8% intre 2008 si 2012. Statele membre care au aderat la UE dupa aceasta data, se angajeaza sa isi reduca emisiile cu 8%, cu exceptia Poloniei si a Ungariei (6%), precum si a Maltei si a Ciprului.

Pentru majoritatea tarilo,r 1990 a fost anul de referinta, mai putin pentru urmaroarele 5 tari:

• Bulgaria: 1988;
• Ungaria: media anilor 1985-1987;
• Polonia: 1988;
• Romania: 1989;
• Slovenia: 1986.

Ideea de baza a protocolului era impunerea unor cote anuale de poluare echivalate in tone de CO2 pentru fiecare tara care a ratificat protocolul. Aceste cote (sau premise de poluare) aveau sa scada treptat, anual. Faptul ca unele tari au putut sa isi respecte cotele de poluare, in special cele care resimteau o diminuare a sectorului industrial (cum este cazul Romaniei), iar altele isi depaseau limitele anuale, a facut posibila tranzactionarea cotelor de poluare intre tari, astfel luand fiinta piata obligatorie a certificatelor de carbon.

Piata voluntara a certificatelor de carbon

In paralel, s-a infiintat piata voluntara a certificatelor de cabon, care opereaza independent de piata obligatorie. Pe piata voluntara, persoane fizice, companii si alte organizatii dispun de instrumentul necesar pentru a-si compensa propriile emisii de gaze cu efect de sera, prin cumpararea certificatelor de carbon provenind din proiecte care au obtinut rezultate reale in reducerea emisiilor de carbon.

Ce reprezinta un certificat de carbon?

Un Certificat de Carbon este un permis tranzactionabil echivalent a o tona de dioxid de carbon NEEMISA. Astfel, cel care il detine are dreptul de a compensa emisia unei tone de dioxid de carbon (sau a altor gaze cu efect de sera echivalate in dioxid de carbon, de aici si denumirea de CO2e – e=echivalent), deoarece acest certificat provine de la un proiect care a redus emisiile globale de dioxid de carbon sau alte gaze cu efect de sera cu o tona.

Spre deosebire de cotele de pe piata obligatorie, certificatele de carbon de pe piata voluntara sunt generate ca rezultat al reducerii reale a emisiilor de carbon. Ele sunt create fie prin proiecte certificate care acum folosesc energie regenerabila si care inainte au folosit combustibili fosili, fie prin initiative care au fost special concepute pentru producerea de energie curata.

Certificatele de carbon de pe piata voluntara NU trebuie confundate cu certificatele verzi din Romania. Certificatul verde este un titlu care atesta producerea de energie electrica din surse regenerabile de energie. Statul roman sprijina investitorii in energie verde (regenerabila) prin intermediul certificatelor verzi si prin asigurarea cadrului legal de comercializare a acestora. Ca de fiecare data, detaliile sunt cele care fac diferenta: in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 6) din Legea nr.134/2012, "pana cel tarziu la data de 1 septembrie a fiecarui an, furnizorii de energie electrica si producatorii vor regulariza valoarea certificatelor verzi aferente anului anterior, respectiv cota anuala stabilita de catre ANRE, energia electrica facturata si pretul mediu ponderat al certificatelor verzi utilizate de catre furnizor pentru anul anterior". Ce nu este cunoscut de publicul larg este ca aceasta cota anuala este obligatorie.

Prin cota anuala obligatorie de achizitie a certificatelor verzi se intelege aceea cota impusa anual furnizorilor de energie electrica, in conformitate cu prevederile Legii nr.134/2012 care modifica si completeaza Legea nr. 220/2008, achizitie facuta la supra-pret pentru a subventiona tocmai proiectele verzi. Aceasta achizitie este amortizata prin distribuirea ulterioara catre populatie.

Generarea Certificatelor de Carbon

Exista diferite tipuri de proiecte care genereaza certificate de carbon pe piata voluntara. Acestea ajuta la reducerea semnificativa a emisiilor de gaze cu efect de sera sau la eliminarea lor in intregime. Energia eoliana, energia solara, energia hidroelectrica sunt doar cateva dintre ele. De asemenea, proiecte de reimpadurire merita mentionate sau orice alt proiect care fie reduce, fie absoarbe CO2 din atmosfera (gropi ecologice de gunoi, agricultura ecologica ce nu foloseste nitrati etc.)

De ce Persoanele Fizice si Companiile cumpara Certificate de Carbon de pe Piata Voluntara?

Persoanele fizice sunt motivate sa cumpere certificate de carbon de constientizarea faptului ca este extrem de necesar pentru fiecare dintre noi sa ne asumam responsabilitatea pentru mediul nostru inconjurator. Pe de alta parte, companiile sunt conduse de motive mult mai complexe.

Motivatii comune pentru achizitionarea certificatelor de carbon:

• Pentru a atinge cotele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera stabilite de catre companie, in special atunci cand compania nu este capabila sa functioneze cu emisii reduse din cauza problemelor legate de eficacitatea costurilor sau din alte motive.
• Pentru a se pregati pentru reglementarile care vor fi introduse mai tarziu sau pentru a se conforma reglementarilor deja existente.
• Pentru a reduce riscurile de business prin cresterea valorii companiei in ochii potentialilor investitori care considera emisiile de gaze cu efect de sera un risc in continua crestere din cauza limitarilor emisiilor de carbon, preconizate a fi introduse in viitorul foarte apropiat.
• Pentru a sprijini schimbarile pozitive ale mediului inconjur?tor, cum ar fi finantarea proiectelor care sunt bazate pe energie curata, in scopul de a reduce productia de energie cu emisii ridicate de gaze cu efect de sera.
• Pentru a implementa o strategie de comunicare, cum ar fi crearea marcilor, pozitionarea si diferentierea produselor si serviciilor companiei de cele ale concurentei (produsele fara emisii de carbon – carbon neutral – ar putea fi vandute la un pret mai mare, chiar si in categoria premium).
• Pentru o buna strategie de relatii publice interna si externa: actionarea intr-un mod prietenos fata de mediul inconjurator contribuie la conturarea imaginii companiei intr-un mod pozitiv. Acest aspect este valabil si in relatia cu partenerii de afaceri, angajatii actuali si viitori, clientii si chiar concurentii, deoarece se dezvolta un sentiment de bun?vointa pentru companie.
• Pentru a face fata presiunii pietei: companiile mari deschid drumul devenind din ce in ce mai dedicate unui model business verde si preocupat de mediul inconjurator si adesea ele asteapta acelasi lucru din partea companiilor mai mici din lan?ul lor de aprovizionare.
• Pentru o strategie CSR (Corporate Social Responsibility) – Responsabilitatea sociala corporativa este un mod de a-si asuma responsabilitatea pentru actiunile companiei si pentru a avea un impact pozitiv, prin activitatile lor, asupra mediului inconjurator, dar si asupra consumatorilor, angajatilor, comunitatii, partilor interesate si a tuturor celorlalti membri din sfera publica, care pot fi, de asemenea, considerati a fi parti interesate.

Cititi si alte articole pe aceasta tema pe site-ul Carbon Solutions Global.

Toate articolele din rubrica Industria de carbon pot fi consultate accesand tag-ul industria de carbon.