Noul Cod al Insolventei, intre echilibrarea si destabilizarea mediului de afaceri. Ce e bine si ce e rau in noile reglementari

Specialistii considera ca OUG nr. 91/2013 privind insolventa ingreuneaza procedura de reorganizare si favorizeaza falimentul firmelor mijlocii si mari, mai ales ca noile dispozitii se vor aplica tuturor procedurilor in curs. In plus, nu doar societatile comerciale vor fi afectate, ci si companiile de insolventa.

In pofida criticilor, exista si voci care sustin ca unele prevederi ale codului vor eficientiza procedura insolventei. Printre acestea se numara egalizarea regimului deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea creditorilor si cea a debitorilor, posibilitatea ca judecatorul sindic sa deblocheze anumite situatii ce se pot ivi in cursul procedurii, precum si introducerea unor super-prioritati.

Noi reglementari care eficientizeaza procedura insolventei

Printre cei care sustin ca Noul Cod al Insolventei are si aspecte pozitive se numara si Nicoleta Stoian, avocat in cadrul casei de avocatura Badita&Pop, care a declarat pentru AvocatNet.ro ca OUG nr. 91/2013 introduce o serie de prevederi care au scopul de a eficientiza procedura insolventei.

O prima reglementare de acest fel este cea privind egalizarea regimului deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea creditorilor si a debitorului, ne-a spus avocatul.

Astfel, potrivit actului normativ care va intra in vigoare pe 25 octombrie 2013, daca exista o cerere a debitorului la momentul depunerii cererilor creditorilor, acestea din urma se inregistreaza direct in dosarul constituit pentru cererea debitorului, care va fi judecata in termen de 10 zile, in procedura necontecioasa. In situatia in care cererea debitorului se va inregistra ulterior celor ale creditorilor, se va solutiona cererea debitorului.

De asemenea, in cazul admiterii cererii debitorului, cererile creditorilor se vor califica drept declaratii de creanta iar in cazul in care cererea debitorului se va respinge se vor solutiona cererile creditorilor.

Pe langa egalizarea regimului deschiderii procedurii, o alta noutate „binevenita”, in opinia Nicoletei Stoian, se refera la acordarea unui termen pentru plata creantei creditorului declansator pana la ramanerea in pronuntare asupra cererii de deschiderea a procedurii, formulate de catre creditor.

"Aceasta solutie era acceptata de catre instantele judecatoresti si in lipsa unei reglementari exprese prin legea speciala, in virtutea dispozitiilor dreptului comun. Cu toate acestea, reglementarea expresa nu poate fi decat binevenita", ne-a precizat avocatul.

Potrivit Nicoletei Stoian, Noul Cod al Insolventei instituie o prioritate la distribuirea sumelor obtinute din vanzarea bunurilor si drepturilor grevate de cauze de preferinta, in favoarea creditorului beneficiar al unei astfel de cauze care detine o creanta nascuta in timpul procedurii. In plus, stabileste o prioritate si la restituirea pentru finantarile acordate in timpul procedurii.

In opinia sa, prioritatea la distribuire astfel stabilita urmareste incurajarea creditorilor de a finanta activitatea debitorului in scopul redresarii acesteia.

"Instituirea unor norme menite sa creeze premisele necesare obtinerii refinantarilor reprezinta o solutie pentru reducerea numarului debitorilor asupra carora se deschide procedura falimentului, dar se creeaza, totodata, premise si pentru diminuarea regimului de indestulare al creditorilor beneficiari ai cauzelor de preferinta prin contractarea unor finantari mai mult sau mai putin realiste fata de posibilitatea efectiva de redresare a activitatii debitorului", a adaugat avocatul.

In noile dispozitii care se vor aplica din 25 octombrie 2013, este inlocuit termenul de continuarea a procedurii cu un termen administrativ de control.

Inlocuirea termenului acordat pentru continuarea procedurii, in sedinta publica, cu un termen de control pentru care nu este necesara o asemenea sedinta atata timp cat nu exista cereri ale partilor, are un dublu avantaj, ne-a precizat Nicoleta Stoian.

"Pe de o parte va conduce la reducerea numarului de cauze aflat pe listele de sedinta iar, pe de alta parte, este de natura sa asigure o gestionare mai eficienta a dosarului intrucat se vor putea dispune masuri in sarcina administratorului/lichidatorului judiciar fara a se mai amana cauza de la un termen la altul, fapt care, in final, asigura o mai rapida solutionare a cauzei", a adaugat aceasta.

In acelasi scop, se introduc si alte masuri, precum cele care ofera posibilitatea judecatorului sindic de a debloca anumite situatii ce se pot ivi in cursul procedurii, posibilitate pe care actuala reglementare nu o prevede, a mai spus sursa citata.

Astfel, instanta poate fi sesizata de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzat de neprezentarea creditorilor legal convocati.

In ceea ce priveste introducerea unor prevederi exprese cu privire la tratamentul contractelor de leasing si a creantelor provenite din aceste contracte, din punctul de vedere al avocatului de la Badita&Pop aceasta era necesara pentru clarificarea unor situatii din practica.

"Reglementarea modalitatii in care se vor inregistra aceste creante era necesara fata de faptul ca practica instantelor este neunitara cu privire la acest aspect. Mai mult, lipsa prevederilor exprese in acest sens conducea la formularea a numeroase contestatii avand la baza modalitatea de inscriere in tabelul creantelor", sustine aceeasi sursa.

Prin urmare, Noul Cod al Insovlentei prevede ca aceste creante vor fi inregistrate prin deducerea din valoarea totala a creantei a valorii de piata a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilita de un evaluator independent, in cazul in care bunurile au fost recuperate sau prin deducerea pretului obtinut din vanzarea bunurilor daca acestea au fost recuperate si vandute de catre societatea de leasing, pana la data intocmirii tabelului preliminar al creantelor.

Avocatul a punctat ca actul normativ aduce numeroase modificari al caror impact va putea fi analizat doar dupa aplicarea lor efectiva si crearea unei practici judiciare.

Introducerea unei valori prag nu este o solutie pentru debitorii de rea-credinta

Pe langa aspectele pozitive ale Noului Cod al Insolventei explicate de Nicoleta Stoian, exista totusi unele prevederi care nu vor duce la eficientizarea procedurii.

De exemplu, introducerea unei valori prag si pentru debitori, nu doar pentru creditori, de 40.000 lei, necesara formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei.

In opinia avocatului, aceasta reglementare urmareste limitarea fenomenului de introducere a cererilor cu rea-credinta de catre debitori, insa nu va constitui o solutie viabila a acestei probleme si, mai mult, este de natura sa puna in dificultate instantele judecatoresti.

Mai mult, in cazul in care debitorul se afla intr-o reala stare de insolventa, dar nu poate depune cererea intrucat aceasta nu indeplineste conditia atingerii valorii prag, acestuia nu i-ar ramane decat sa astepte ca datoriile sale sa creasca pana la cuantumul necesar, altfel spus sa determine voluntar si intentionat cresterea debitului, prejudiciindu-se prin aceasta atat pe sine, cat si pe creditorii sai, este de parere Nicoleta Stoian.

Noul Cod al Insolventei favorizeaza falimentul

OUG nr. 91/2013 face dificila desfasurarea procedurii insolventei si reorganizarea companiilor, favorizand falimentul, sunt de parere specialistii Casei de Insolventa Transilvania, se arata intr-un comunicat remis redactiei.

"Modificarile ingreuneaza procedura de reorganizare si o fac aproape imposibil de accesat. Din acest punct de vedere, Ordonanta este un regres fata de precedenta lege a insolventei si este impotriva curentului european, care proclama incurajarea si crearea unei culturi a redresarii. Ea afecteaza companiile mijlocii si mari pentru care ar exista datele unei reorganizarii. Falimentul acestora va reprezenta desfiintarea locurilor de munca si va atrage falimentele furnizorilor, sau chiar al clientilor.  La nivelul Uniunii Europene, peste 200.000 de intreprinderi sunt afectate anual de faliment, fapt ce duce la pierderea a peste 1,7 milioane de locuri de munca in fiecare an. Riscam sa ingrosam masiv aceste statistici, iar situatia economica nationala sa se inrautateasca", a declarat Vasile Godinca-Herlea, managing partner al CITR.

Ordonanta de Urgenta incurajeaza doar la nivel declarativ reorganizarea si finantarea in cadrul procedurii de insolventa in vederea sustinerii planurilor de redresare, in timp ce la nivel de mecanisme concrete isi saboteaza propriile principii, se precizeaza in comunicat.

Prevederile actului normativ nu vor ajuta mediul de afaceri ci, dimpotriva, il vor destabiliza.

"Vorbim despre executarea silita a companiilor insolvente, diminuarea perioadei de implementare a planului de reorganizare la doar un an, discontinuitati de procedura generate de numirea arbitrara a administratorului judiciar de catre judecatorul sindic. Acestea sunt doar cateva exemple de modificari aduse de noua lege, a caror intentie buna va avea efecte nocive in procedura de insolventa propriu-zisa si implicit in economie", au explicat specialistii CITR.

Liber la executari silite impotriva companiilor in insolventa

O modificare foarte importanta care va bulversa procedurile de insolventa si va genera o practica neunitara si inechitabia permite creditorului curent, care detine impotriva averii debitorului creante nascute in perioada de observatie, sa declanseze procedura de executare silita individuala impotriva debitorului, pentru satisfacerea creantelor sale, au punctat specialistii CITR.

Intrucat astfel de executari silite individuale se vor desfasura conform codului de procedura civila, creditorii "istorici" (inscrisi deja in tabelul de creante si mai ales creditorii care detin garantii reale asupra bunurilor supuse executarii silite) ar putea interveni in procedura cu o astfel de executare silita individuala, au adaugat aceleasi surse.

Adica un creditor curent ar putea executa silit societatea debitoare cu prioritate absoluta, chiar si fata de creditorii garantati, care nu ar putea interveni in procedura de executare silita. In aceasta ipoteza, creditorul curent primeste suma de bani necesara satisfacerii creantei sale, iar restul creditorilor, inclusiv cei garantati, raman sa imparta diferenta de bani ramasa. Aceasta duce la o contradictie flagranta fata de ordinea de prioritate stabilita atat de Codul de procedura civila, cat si insasi de OUG nr.91/2013.

Potrivit specialistilor CITR, aplicarea normelor de executare silita individuala va fi una trunchiata, asa incat creditorii din cadrul procedurii de insolventa, mai ales cei garantati, nu isi vor putea proteja garantiile in procedura de executare silita.

Atentie! Pana in prezent, toate executarile silite erau suspendate pe perioada insolventei.

OUG nr. 91/2013 prevede ca pentru creantele curente executarile silite sa poata fi accesate. Prevederea insa este greu de aplicat pentru agentii economici si usor pentru Stat, au explicat specialistii CITR.

Executarea silita se poate face in baza unui titlu executoriu, de obicei, o hotarare judecatoreasca. Conform Noului Cod al Insolventei, actiunile pentru obtinerea hotararii sunt in continuare suspendate. Insa institutiile Statului isi pot emite titlurile executorii direct, fara interventia instantei. Statul nu are nevoie de tot acest proces, asa ca poate proceda la executarea silita a companiei in orice moment. 

"Intervin aici si numeroase probleme de interpertare in practica, insa: se vor putea executa bunuri esentiale reorganizarii? In masura in care vor fi scoase la vanzare anumite bunuri, ce se intampla cu creditorii care au deja drepturi asupra acestor bunuri (cum ar fi creditorii garantati cu ipoteci, inscrisi deja la masa credala)? Vor trebui acestia sa participe la doua proceduri paralele – cea a insolventei si in cea de executare silita?", se intreaba sursele citate.

Tot in privinta executarilor silite, Nicoleta Stoian, avocat in cadrul Badita&Pop ne-a precizat ca scopul introducerii prevederilor referitoare la aceste aspecte a fost satisfacerea rapida a creantelor fiscale nascute dupa deschiderea procedurii.

"Potrivit noilor dispozitii, creditorii care detin creante certe, lichide si exigibile nascute in timpul procederuii insolventei au dreptul sa porneasca executarea silita in cazul in care debitorul nu efectueaza plata in 90 de zile de la scadenta. Insa, in conditiile in care executarea nu se poate incepe in lipsa unui titlu executoriu, iar unele prevederi ale noului cod suspenda de drept toate actiunile pentru realizarea creantelor, valorificarea drepturilor acestora neputandu-se realiza decat in cadrul procedurii insolventei, aceste reglementari favorizeaza in mod clar autoritatile statului care pot emite ele insele titluri executorii si pot incepe direct executarea silita", a explicat avocatul.

In opinia Nicoletei Stoian, prin instituirea acestor norme, OUG nr. 91/2013 lasa sa se intrevada un alt scop urmarit la adoptarea sa: satisfacerea rapida a creantelor fiscale nascute dupa deschiderea procedurii.

Favorizarea autoritatilor statului este profund inechitabila, iar acest fapt contravine scopului general al unui act normativ ce se doreste a fi Codul Insolventei si in plus, asemenea masuri pot conduce la destabilizarea situatiei economice a celorlalti creditori ale caror sanse de recuperare a creantelor se vor diminua considerabil, a adaugat sursa citata.

Judecatorul-sindic desemneaza direct administratorul judiciar provizoriu

Potrivit noilor dispozitii, judecatorul-sindic nu mai este obligat sa tina seama de solicitarile debitorului sau creditorului introductiv in desemnarea unui anumit practician in insolventa. Acesta poate decide numirea unui administrator judiciar provizoriu, potrivit propriilor convingeri.

"O asemenea reglementare va genera discontinuitati la nivelul procedurilor, prin inlocuirea administratorilor provizorii la prima adunare a creditorilor, in conditiile in care ei nu au fost desemnati din start cu acordul creditorului majoritar", considera specialistii CITR.

Noile reguli de insolventa se aplica si procedurilor in desfasurare

Noul Cod al Insolventei nu ofera timp de pregatire pentru judecatorii-sindici si practicieni in privinta modalitatilor de aplicare si interpretare a legii, pentru ca intra in vigoare la 25 octombrie si se va aplica tuturor procedurilor in curs.

Specialistii CITR considera ca un asemenea act normativ, a carui importanta o putem incadra alaturi de codul civil, codul de procedura civila sau codul fiscal trebuia dezbatut mai temeinic. Un cod al insolventei are efecte puternice si directe in economie, mai ales intr-o economie afectata de criza.

Aplicarea OUG nr. 91/2013 pentru procedurile in curs va destabiliza planurile de reorganizare deja adoptate, care prevad reorganizarea pe o perioada de trei ani si pentru care au fost deja demarate negocieri cu creditorii principali, au mai spus sursele mentionate.

Planul de reorganizare va dura un an si nu trei

Noul Cod al Insolventei reduce durata aplicarii planului de reorganizare de la trei ani la un an.

"Este foarte dificil ca in conditiile actuale ale pietei si economiei sa reusesti redresarea unei companii in trei ani, cu atat mai putin intr-unul. Sansele de a propune si implementa un plan de reorganizare functional sunt, practic, anihilate", au subliniat specialistii CITR.

De aceeasi parere este si Nicoleta Stoian, avocat in cadrul Badita&Pop, care ne-a declarat ca este evidenta ratiunea reducerii duratei procedurii de reorganizare de la trei ani la un an, si anume grabirea momentului intrarii in faliment.

"Referitor la posibilele efecte ale reducerii termenului, consider ca masura este de natura sa afecteze sansele de redresare ale debitorilor aflati in dificultate prin aceea ca in cazul multora dintre ele, in special a societatilor mari, redresarea nu se va putea produce intr-un an, determinand indreptarea vertiginoasa a acestora catre faliment", a adaugat avocatul.

Prin urmare, reducerea acestui termen trebuie vazuta ca o expresie a lipsei de viziune in ceea ce priveste posibilele consecinte ale unei asemenea masuri, daca nu chiar a indiferentei fata de acestea, a punctat Nicoleta Stoian.

ANAF: Firmele beneficiaza de patru ani pentru redresare

In timp ce specialistii Casei de Insolventa Transilvania sunt de parere ca este imposibila redresarea unei fime doar intr-un an de zile, asa cum prevede Noul Cod al Insolventei, reprezentantii Fiscului sustin ca firmele au la dispozitie o perioada suficienta pentru a reintra in circuitul economic.

Mai exact, debitorii, adica firmele, inainte de a cere insolventa, trec mai intai prin etapa de pre-insolventa, perioada in care procedura insolventei nu poate fi declansata, se arata intr-un comunicat al ANAF, remis redactiei.

Potrivit aceleiasi surse, chiar si in cazul deschiderii procedurii de insolventa, debitorii pot sa deruleze un plan de reorganizare pe o perioada de un de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu 12 luni, fara a se depasi o perioada maxima de doi ani.

"Facand un calcul simplu, rezulta ca o societate beneficiaza de o perioada suficienta pentru redresarea acesteia, de aproximativ patru ani", au precizat reprezentantii ANAF. 

De asemenea, sursele citate sustin ca scopul codului este de a preveni situatiile in care societatile debitoare s-ar sustrage de la plata obligatiilor, folosind o perioada lunga de timp in care devin "intangibile", prin simpla intrare in procedura de insolventa si eventual derularea unui plan de reorganizare.

In acelasi timp, aprobarea planului de catre categoriile de creditori, dar cu respectarea unui procent de cel putin 50% din creditori care voteaza in favoarea acestuia nu vine decat sa respecte principiul intregii proceduri de insolventa, in sensul ca orice decizie este luata de creditorii sau creditorul majoritar, au mai spus oficialii ANAF.

In prezent, creditorul/creditorii majoritari pot lua doar anumite decizii, fiind lipsiti de orice posibilitate de a respinge un plan care ii defavorizeaza in mod flagrant si cu rea vointa.

Potrivit reprezentantilor ANAF, a devenit un fenomen generalizat practica societatilor comerciale care inteleg sa se relanseze prin implementarea unui plan de reorganizare bazat exclusiv pe taierea creantelor inscrise la masa credala.

Ca urmare a acestui fenomen, a aparut o practica neloiala, in sensul ca, firmele care nu trec printr-o procedura de insolventa care sa le curete contabilitatea de datorii nu pot face fata concurentei unui debitor care a implementat cu succes un astfel de plan, sustin oficialii Fiscului.

Astfel, cei afectati in mod direct erau creditorii, care nu isi puteau recupera creantele, si in mod indirect, societatile care activeaza in acelasi domeniu de piata si care inevitabil nu vor putea face fata unei concurente scutite de plata datoriilor.

Prin Noul Cod al Insolventei, a fost reglementata posibilitatea inscrierii la masa credala si a creantelor rezultate din rapoarte de inspectie fiscala, care privesc sume declarate in mod eronat sau voit de catre debitori si care in prezent nu beneficieaza de o practica unitara la nivelul instantelor de judecata sau a practicienilor in insolventa.

Firmele in insolventa trebuie sa-si achite datoriile curente

In ceea ce priveste executarea creantelor curente in cursul procedurii de insolventa, acestea trebuie achitate pe masura ce iau nastere, au explicat oficialii ANAF.

Acestia considera ca masura este una de bun augur, creditorii putand lua astfel masuri fata de debitoare, in masura in care aceasta din urma continua sa genereze pierderi.

"Modificarea adusa legislatiei in materie vine doar sa stopeze acumularea de datorii curente prin continuarea unei activitati defectuoase, atat in perioada de observatie, cat si in perioada de reorganizare", au adaugat sursele mentionate.

Creditorii au astfel posibilitatea sa recupereze prin forte proprii creantele noi generate, iar debitoarea desi se afla in insolventa, este tratata ca o societate care activeaza intr-un cadru normal.

Reprezentantii ANAF sustin ca pana in prezent cei mai afectati de procedura insolventei erau creditorii, pentru ca nu isi puteau recupera datoriile.

Astfel, insolventa a devenit un mod de a evita plata datoriilor acumulate, dar si un instrument de a ocoli plata creantelor curente. Potrivit Fiscului, procentul celor care in perioada de observatie sau de reorganizare isi achita datoriile curente este foarte mic, devenind o exceptie plata acestora, in loc sa fie o regula.

"Impotriva acestei practici neloiale, creditorii nu puteau decat solicita formal plata acestora, facand o corespondenta inutila si fara efecte asupra incasarilor, respectiv diminuarii prejudiciului deja creat", au subliniat oficialii ANAF.

In aceste conditii, Fiscul sustine ca insolventa trebuie sa creeze un echilibru intre interesele creditorilor si cele ale debitorilor si nu sa devina un mod de a redresa un debitor prin efortul creditorilor de buna credinta, condamnati sa suporte din propria avere pierdererile generate de societatile carora le-au acordat suport in derularea relatiilor comerciale.