Despre pedepsele si recompensele folosite in educatia copiilor

Nu esti multumit de cat mananca sau invata copilul tau? Noi avem solutii pentru toate tipurile de parinti! Daca esti un parinte iubitor, e suficient sa-ti rasplatesti copilul cu un desert copios, cu o noua jucarie sau cu o bataie pe crestet: “Ce baiat cuminte!/Ce fata buna! Bravo!”. Daca esti tipul autoritar, pedepseste-l printr-un repros sau anularea unui “privilegiu”. In societatea noastra evoluata, bataia este un act barbar si inutil, mai ales cand exista modalitati mai “blande” de a-ti determina copilul sa faca ce vrei tu.

Din pacate pentru calitatea relatiilor cu copiii nostri, teoria conditionarii pozitive si negative a luat amploare si este aplicata peste tot in lume. Cine poate sti de ce? Poate fiindca e foarte usor de aplicat, reduce educarea copiilor la un mecanism simplu si da rezultate imediat. Poate fiindca noi insine, adultii, am fost conditionati si nu cunoastem alternative la acest procedeu.

Din ce in ce mai multe voci din lumea psihologiei, a stiintelor cognitive si a pedagogiei se unesc pentru a protesta impotriva acestui tratament care incalca drepturile copilului. Se studiaza consecintele  pe termen lung si se formuleaza argumente strivitoare, care confirma efectele nocive ale pedepsei si, in mod paradoxal, ale recompensei.

1. Fiintele umane au nevoie de autonomie: 

Orice fiinta umana, cat de mica, respinge orice incercare de a fi controlata din exterior. De la bebelusul care se zbate si plange atunci cand e infasat pana la angajatul care isi barfeste seful, cu totii ne revoltam impotriva autoritatii. In incercarea de a le oferi copiilor un start bun in viata alegem de multe ori strategia cea mai simpla: cea de a-i determina sa faca ce vrem noi. Folosind batul sau morcovul, nu facem decat sa le impunem vointa noastra, incalcandu-le dreptul la independenta. Ii putem obliga (desi doar pentru o scurta perioada) sa faca ce vrem noi, dar nu vom putea niciodata sa le controlam gandurile sau sentimentele.

2. Motivatia intrinseca (naturala) este mult mai eficienta decat cea extrinseca:

Copiii se nasc insetati de cunoastere si de noi cuceriri. Ei investesc resurse imense de timp si de energie pentru a dobandi noi abilitati si cunostinte. Acest efort si rezultatele sale constituie singura rasplata de care au nevoie, cea care le poate da incredere in ei insisi si curaj pentru o noua aventura a cunoasterii. Priviti un copil in timp ce se joaca si veti vedea un omulet absorbit de activitatea sa, incantat de fiecare pas inainte. Apoi priviti un copil caruia i s-a promis o recompensa. Nici urma de placere sau de absorbire, deoarece depune un minimum de efort si nu investeste niciun fel de emotie, dorind doar sa intre in posesia rasplatei cat mai repede.

Partea substantiala a problemei este ca motivarea extrinseca prin recompense sau pedepse o erodeaza constant pe cea intrinseca. Asta explica de ce copiii isi pierd interesul pentru invatare in primii doi ani de scoala.

3. Recompensele si laudele ii conditioneaza pe copii sa caute aprobarea noastra:

Mesajul ascuns pe care il transmitem copiilor prin pedepse si recompense este: “Eu sunt singurul in masura sa judec cum ar trebui sa te porti!”.

Sedusi de rasplata (laude, stelute, note, bunatati, jucarii) sau terorizati de amenintare, copiii vor ajunge sa faca totul pentru a ne impresiona, dar nu pentru ei insisi.

Efecte secundare sunt multe: dependenta de parerea adultilor, pierderea interesului pentru invatare si a increderii in sine, depresie si refuz total de a face ceva in lipsa unui premiu.