Decizie ICCJ: Procedura aprobarii tacite nu se aplica in cazul autorizatiilor de construire si certificatelor de urbanism

Conceptul de aprobare tacita este definit de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite drept "procedura prin care autorizatia este considerata acordata daca autoritatea administratiei publice nu raspunde solicitantului in termenul prevazut de lege pentru emiterea respectivei autorizatii".

Astfel, potrivit acestui act normativ, procedura aprobarii tacite se aplica tuturor autorizatiilor emise de autoritatile administratiei publice, cu exceptia celor emise in domeniul activitatilor nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munitiilor si explozibililor, regimul drogurilor si precursorilor, precum si a autorizatiilor din domeniul sigurantei nationale.

Totusi, Instanta Suprema a stabilit, printr-o decizie publicata vineri, ca procedura aprobarii tacite nu este aplicabila nici in cazul autorizatiilor de construire, certificatelor de urbanism si documentatiilor de urbanism. Acest lucru inseamna ca, in cazul in care autoritatea administratiei publice refuza sa emita, in termen legal, aceste documente, persoana vatamata poate ataca in instanta refuzul.

Aceste dispozitii sunt cuprinse in Decizia ICCJ nr. 13/2013 care admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013. 

"In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, stabileste ca procedura aprobarii tacite nu este aplicabila in cazul autorizatiilor de construire, certificatelor de urbanism si documentatiilor de urbanism (...)", se arata in decizia ICCJ publicata vineri.

Aceasta hotarare a Instantei este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Practica neunitara la nivelul instantelor

Problema ce formeaza obiectul recursului in interesul legii a fost solutionata diferit de catre instantele judecatoresti, constatandu-se existenta a doua orientari jurisprudentiale.

Astfel, intr-o prima orientare jurisprudentiala, se considera ca procedura aprobarii tacite nu este aplicabila autorizatiilor de construire, certificatelor de urbanism si documentatiilor de urbanism. Aceasta deoarece autorizatia de construire, certificatul de urbanism si documentatia de urbanism nu se incadreaza in notiunea de "autorizatie", asa cum este ea definita de OUG nr. 27/2003:

a) autorizatie - actul administrativ emis de autoritatile administratiei publice competente prin care se permite solicitantului desfasurarea unei anumite activitati, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; notiunea de autorizatie include si avizele, licentele, permisele, aprobarile sau alte asemenea operatiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizarii.

Asadar, emiterea acestor autorizatii, certificate si documentatii de urbanism se realizeaza in baza reglementarilor speciale, iar reclamantii au posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru obligarea autoritatii administrative la emiterea actului solicitat.

Potrivit Deciziei publicate vineri, in cea de-a doua orientare jurisprudentiala se considera ca procedura aprobarii tacite se aplica si cu privire la autorizatiile de construire, certificatele de urbanism si documentatiile de urbanism.

In acest sens, s-a aratat ca, prin reglementarea procedurii aprobarii tacite, s-a urmarit eliminarea birocratiei, combaterea arbitrariului in deciziile autoritatilor administrative, responsabilizarea acestora, eliminarea factorilor de tergiversare prin invocarea unor motive care nu au legatura cu dispozitiile legale sau omiterea informarii exacte a solicitantului, precum si respectarea termenelor impuse de lege.

"Nu se poate retine ca prevederile ordonantei de urgenta ar fi aplicabile doar in cazul prestarilor de servicii sau exercitarii unor profesii, cu exceptarea acestor acte administrative, de o importanta deosebita, deoarece, pe de-o parte, in continutul ordonantei de urgenta nu se regaseste niciun argument de text din care sa se poata desprinde o astfel de concluzie, iar, pe de alta parte, dispozitiile din acest act normativ sunt clare in a stabili ca procedura aprobarii tacite se aplica tuturor autorizatiilor emise de autoritatile administratiei publice", se arata intr-una dintre deciziile instantelor judecatoresti.

In recursul inaintat ICCJ, Procurorul general al Romaniei a apreciat ca prima orientare jurisprudentiala este in acord cu litera si spiritul legii, considerand ca procedura aprobarii tacite este aplicabila doar in privinta certificatelor de urbanism, avizelor, acordurilor, permiselor si autorizatiilor prevazute de art. 24 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilizate publica, precum si avizelor si acordurilor prevazute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii cu exceptia actelor de autoritate emise de autoritatile pentru protectia mediului.

Prin urmare, potrivit Procurorului general, procedura aprobarii tacite nu este aplicabila certificatelor de urbanism si autorizatiilor de construire si nici documentatiilor de urbanism prevazute de Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul. Ceea ce inseamna ca refuzul autoritatii administratiei publice de a emite in termen legal aceste documente poate fi atacat de persoana vatamata in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aceasta interpretare a fost impartasita si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a admis, in sedinta din 16 septembrie, recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Romaniei.

Motivarea Curtii

In decizia mentionata, Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca a fost legal sesizata, iar recursul in interesul legii este admisibil, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile Codului de procedura civila, referitoare la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea prevederii legale ce formeaza obiectul judecatii.

"In esenta, problema de drept care a generat practica neunitara vizeaza incadrarea autorizatiilor de construire, certificatelor de urbanism si documentatiilor de urbanism in definitia notiunii de <autorizatie>", sustine Instanta suprema. 

Domeniul urbanismului este reglementat printr-o serie de acte normative ale caror dispozitii urmaresc obiectivul amenajarii si dezvoltarii durabile a localitatilor, in cadrul unui proces de planificare urbana referitoare la un teritoriu determinat, in care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele, actiunile, procesele si masurile adecvate scopului propus, cu asigurarea unui echilibru rezonabil intre interesul public si interesul legitim privat, armonizand, la nivelul localitatilor urbane si rurale, propunerile cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului national, zonal si judetean.

Dintre acestea se detaseaza, ca importanta, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, acte normative prin care se reglementeaza regimul juridic si procedura emiterii autorizatiilor de construire si a altor acte in domeniul urbanismului, instituind anumite termene si conditii speciale, care exclud in mod logic incidenta regulilor aplicabile aprobarii tacite (spre exemplu, art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 50/1991).

Ori de cate ori legiuitorul a avut intentia ca anumite etape ale procedurilor administrative in domeniu sa fie supuse regulilor aprobarii tacite a prevazut-o expres, asa cum a facut-o in art. 7 alin. (20) lit. b) din Legea nr. 50/1991, conform caruia institutiile/operatorii economici abilitate/abilitati prin lege sa emita avizele/acordurile prevazute la art. 5 alin. (1) au obligatia sa emita avizele/acordurile in termen de maximum 15 zile de la data inregistrarii cererii/documentatiei specifice complete, sub sanctiunea aplicarii prevederilor legale privind aprobarea tacita, fara alte proceduri prealabile.

Un alt exemplu in acest sens il constituie prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 486/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile in acest domeniu special, iar certificatele de urbanism, avizele, acordurile, permisele si autorizatiile, cu exceptia acordului de mediu, necesare realizarii lucrarilor la care se refera art. 1 din lege se considera acordate, daca nu au fost transmise catre expropriator in termenele legale prevazute de alin. (2)-(4) ale aceluiasi articol, termene care incep sa curga de la data depunerii documentatiei. 

(...)

In consecinta, se retine ca, in lipsa unor dispozitii normative speciale care sa permita expres aplicarea procedurii aprobarii tacite, in domeniul urbanismului si autorizarii constructiilor, tacerea administratiei, constand in nesolutionarea cererii in termenul legal (...) poate fi atacata pe calea actiunii prevazute de art. 8 alin. (1) din aceeasi lege, nefiind aplicabila procedura reglementata in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 486/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Extras din Decizia ICCJ nr. 13/2013

Decizia ICCJ nr. 13/2013 poate fi consultata in sectiunea noastra de Legislatie sau direct accesand acest link.