E duminica si ziua ni se asterne splendid la picioare. Timpul are rabdare astazi. “[...] Trebuie doar sa te opresti o clipa si sa admiti ca exista lucruri mai importante decat zbaterea nesfarsita dupa averi si puteri. Slujba ta poate sa mai astepte putin, curatenia din dulapuri poate fi amanata cu cateva ore, nici cumparaturile alea nu sunt atat de urgente. Inchide televizorul, uita de guverne neprietenoase si politicieni corupti (le vei gasi pe toate tot acolo si cand te intorci) si rupe-te din ritmul asta nebun in care ai incremenit. Strange-ti dragii aproape, suna-i pe cei de departe. Citeste o poveste cu copilul tau. Stai la taclale cu mama ta. Fa ceva ce-ti place. Aminteste-ti ca singurul moment care conteaza e cel pe care il traiesti chiar acum. Ieri s-a dus deja, iar maine s-ar putea sa nu vina niciodata”, va scriam odata.
Diana a murit. Si poate ca putem gasi un sens in moartea ei, daca invatam cum sa fim mai atenti la ceea ce conteaza de fapt. Si, ca sa facem asta, putem incepe exact acum, reflectand macar un moment la cuvintele dulci cu putin piper scrise chiar de Diana, pe blogul ei personal, cu numai cateva luni in urma.
Viata noastra pe Pamant (sunt convinsa ca exista si o alta, in Vesnicie) este o lectie. A big, fat lesson. La inceput inveti sa respiri, atunci cand iesi din uterul mamei si racnesti din toti rarunchii, apoi sa mananci singur, sa mergi in doua picioruse, sa scrii, sa citesti. Chestiile elementare, simple, de baza. Apoi, cu cat inaintezi in varsta, viata iti serveste lectii mai putin subtile si, deseori, mai putin placute. Inveti sa te ridici ca apoi sa cazi, inveti care-i gustul infrangerii, al inimii frante din dragoste, ti se preda lectia succesului, dar si a esecului, inveti ca oamenii-s buni, dar pot fi si ai naibii de rai, inveti sa fii smecher ca sa te poti integra, inveti ca dragostea e pentru totdeauna, dar tine 3 ani, ca prietenii sunt si nu sunt, ca ridurile apar, inveti ca ti-ai irosit tineretea pentru bani, iar acum nu ai cui sa-i spui „Buna seara”, ca sanatatea se pierde usor si se recastiga greu, inveti ca un Visa poate cumpara pantofi si croaziere, dar nu si inimi.
Inveti ca in viata asta te poti baza intotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea putine ori pe altii. Inveti sa nu mai crezi in „Voi veni maine cu siguranta” si nici in promisiuni. Inveti ca „Te iubesc” e de tinichea cand e prea usor spus, de nepretuit cand e soptit dupa ani.
Inveti ca esti un mozaic compus din alegerile si faptele tale, ca esti sculptorul propriei tale fiinte. Inveti ca oamenii care vorbesc mult fac putin si ca nu intotdeauna cuvintele lor au substanta. Inveti ca dorul de bunici e nestins, ca ai fost binecuvantat daca ai parinti buni, care se roaga pentru tine si care ti-au oferit o copilarie cu vata pe bat si dulceata de caise, nu cu vanatai. Inveti ca fericirea e relativa si ca nu trebuie sa o astepti de la oameni.
Viata iti arata ca esti mai fericit cand tii de mana un copil, decat o toarta de Hermes. Inveti ca bogatii au mai multe probleme decat saracii, ca oamenii care rad tare si zgomotos fac asta ca sa mascheze niste suflete care plang, inveti ca vazul, auzul, mirosul, respiratul si tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie sa multumim zilnic.
Inveti ca nimic nu e pentru totdeauna, si ca viata are prostul obicei sa faca surprize: unori de vis, alteori de cosmar. Inveti sa apreciezi ceea ce ai si ajungi sa intelegi ca un Vertu nu valoreaza nimic pe holul de la Oncologie.
Inveti ca-n viata trebuie sa ai rabdare si ca satisfactiile vin atunci cand muncesti mult. Inveti ca tineretea e imprudenta si dragostea de la 20 de ani e frugala, ca iubirea e ca vinul, cu cat vine mai tarziu, cu atat e mai pretioasa si mai intensa. Inveti ca imposibilul e atat de posibil si ca orice vis prinde contur daca nu uiti sa crezi.
Inveti ca iubirea adevarata nu se masoara in partidele de sex nebun, ci in serile cand adormi zambind in bratele celuilalt, istovit dupa o zi de rahat. Inveti ca ganguritul unui copil este cea mai dulce melodie. Inveti ca daca un om nu te iubeste cum vrei tu, asta nu insemna ca nu te iubeste.
Inveti ca depresia se trateaza cu spovedanie si „Tatal Nostru”, nu cu Xanax si psiholog. Inveti ca e bine sa economisesti pentru zile negre in zilele albe si ca oamenii te vor dezamagi mereu, datoria ta fiind sa inveti sa-i ierti. Si sa fii tolerant. Inveti ca dovada suprema de iubire e sa te bucuri cand omul iubit este fericit langa altcineva si ca, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde placut. Cu niste flori galbene.
Inveti ca, oricat ai invata, inca n-ai invatat nimic.
Diana cu Vanilie, 27 iunie 2013
Cu AvocatNet.ro citesti ceva interesant in fiecare weekend. Poti vedea si celelalte texte pe care le-am comentat impreuna aici.
Comentarii articol (16)