Orice firma poate imprumuta bani unei alte societati. In ce conditii se pot acorda astfel de creditari?

"In contextul economic actual, multe societati acorda atentie prioritara modalitatilor in care isi asigura finantarea, profitul contabil scriptic nefiind de foarte mare ajutor in cazul in care societatea se confrunta cu o criza de lichiditati - fara disponibilitati nu pot fi platiti nici furnizorii, nici salariatii, nici actionarii si nici darile catre stat. Putem distinge intre societatile care contracteaza imprumuturi in scopul realizarii de investitii, spre exemplu in scopul crearii unei noi linii de afaceri, si cele care se finanteaza in vederea sustinerii activitatii operationale curente. In ultimii ani, multe societati au recurs la finantari pentru a sustine cheltuielile curente ale activitatii economice, situatie in care plus valoarea oferita de suma imprumutata nu permitea acoperirea unei dobanzi practicate de o institutie bancara sau, dupa caz, de una nebancara. In plus, din punct de vedere formal, societatile care contracteaza imprumuturi inter-companie se supun unor formalitati substantial, mai reduse, fata de cele care apeleaza la institutiile bancare", spune pentru AvocatNet.ro Anca Grigore, consultant fiscal la Dobrinescu Dobrev.

 

Oricare societate poate imprumuta oricare societate 

 

Dinu Petre, partener la casa de avocatura Cunescu, Balaciu si Asociatii, sustine si el ca, in practica, cel mai frecvent, societatile apeleaza la imprumuturi de la alte societati afiliate, din acelasi grup, in principal pentru finantarea/sustinerea businessului desfasurat, deoarece un astfel de imprumut reprezinta un instrument mult mai practic si mai facil de obtinut in comparatie cu un credit bancar ce implica, pe langa costuri suplimentare, si o anumita birocratie din partea bancilor care, de cele mai multe ori, este excesiva.

 

"Nu exista o limitare de nicio natura cu privire la tipul de societati care pot acorda imprumuturi ori primi imprumuturi, astfel incat orice societate, cu raspundere limitata, pe actiuni etc., este in masura a fi parte la o astfel de operatiune, atata vreme cat este legal constituita", completeaza Dinu Petre.

 

Pe aceeasi idee, Andrei Talamba, avocat colaborator la Dobrinescu Dobrev, spune ca legea nu stabileste in mod limitativ categoriile de societati care pot incheia contracte de imprumut, insa, in functie de relatia concreta dintre societatea imprumutata si cea imprumutatoare, trebuie luate in calcul urmatoarele:

Nu exista conditii speciale de finantare intre firme

 

Andrei Talamba precizeaza, ca regula generala, ca legislatia in vigoare nu impune conditii speciale pentru ca o societate sa acorde ocazional imprumuturi catre alte societati si, prin urmare, nu va fi necesara in astfel de situatii ca, in prealabil, imprumutatoarea sa isi inscrie ca obiect de activitatea separat creditarea.

 

"In acest sens, achiesam opiniei conform careia efectuarea in mod accidental si cu titlul neprofesional de operatiuni de creditare de catre o societate comerciala nu constituie o incalcare a scopului statutar si a principiului specialitatii capacitatii de folosinta, asa cum este el conturat in materia societatilor comerciale [Revista Dreptul nr. 8/2011, Maria Dumitru, <Discutii privind legalitatea imprumuturilor creditarilor intre societatile comerciale>, p. 89]. De asemenea, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 93/2009 (n.a. - privind institutiile financiare nebancare), vor fi incadrate ca activitati de creditare cele desfasurate cu titlu profesional si care, pe de o parte, reprezinta o activitate economica de sine statatoare si orientata spre obtinerea de venituri cu caracter regulat si, pe de alta parte, sunt supravegheate de structuri interne specializate in domeniul creditarii care gestioneaza si analizeaza aceste activitati in mod distinct. Cum nici in cazul institutiilor financiare nebancare, organul de supraveghere nu va considera ca exercita o activitatea de creditare in lipsa indeplinirii conditiilor de mai sus, cu atat mai mult, nu se cuvine a fi considerat un act de creditare un imprumut ocazional acordat de o societate cu un alt obiect de activitate", detaliaza Andrei Talamba.

 

Pe de alta parte, Dinu Petre spune ca, pentru a putea acorda imprumuturi, in principal, o societate trebuie sa aibe cuprins in obiectul de activitate, si autorizat in mod corespunzator, efectuarea de activitati de creditare, cod CAEN 6492 – alte activitati de creditare.

"Cu toate acestea, pentru a nu intra sub incidenta actelor normative cu aplicabilitate in domeniul activitatilor financiar-bancare emise de Banca Nationala a Romaniei, societatea care acorda imprumutul va trebui sa dovedeasca necesitatea, oportunitatea si eficienta unei astfel de operatiuni de creditare, cum este cazul societatilor afiliate, respectiv cand imprumutul este acordat de o societate <mama> societatii <fiica>", subliniaza Dinu Petre.

 

Partenerul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii mai spune ca, din punct de vedere al normelor legale incidente, acordarea de imprumuturi in afara creditului bancar se intemeiaza, in prezent, pe dispozitiile art. 2158 din Noul Cod Civil, care stipuleaza la alin. (2) faptul ca, atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare, coroborate cu dispozitiile art. 5 alin. (1) din OUG 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, care nu instituie restrictii exprese in ceea ce priveste acordarea de imprumuturi, ci doar activitatea de atragere de depozite, care, in trecut, pana la intrarea in vigoare a noului Cod Civil, astfel de imprumuturi aveau ca fundament legal dispozitiile art. 100 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

"Mai precizam si faptul ca, din punctul de vedere al BNR, atata vreme cat operatiunea de imprumut are caracter ocazional si nu are ca sursa fonduri rambursabile atrase de la public, ea poate fi realizata in mod liber, nefiind supusa in niciun fel reglementarilor speciale in materie", adauga Dinu Petre.

 

Avocatul colaborator la Dobrinescu Dobrev mai spune ca un contract de imprumut este un contract real, prin urmare se va considera valabil incheiat, daca imprumutatul va primi suma ce face obiectul contractului, indiferent de forma in care conventia este incheiata.

 

"Totusi, precizam ca vor constitui titluri executorii doar contractele incheiate in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata cu data certa", subliniaza Andrei Talamba.

 

Daniel Stiger, avocat la Cunescu, Balaciu si Asociatii, spune ca un contract de imprumut poate fi un contract de inchiriere, care va contine cel putin urmatoarele elemente:

"Totodata, mentionam si faptul ca, in ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de inchiriere poate constitui titlu executoriu in masura in care este incheiat fie in forma autentica, fie sub forma unui inscris sub semnatura privata cu data certa", subliniaza Daniel Stiger.

 

Consultantul fiscal la Dobrinescu Dobrev adauga ca o varianta a imprumuturilor fara dobanda intre societati o reprezinta si creditul comercial acordat de furnizori.

 

Consultantul fiscal la Dobrinescu Dobrev considera ca, dat fiind ca nu reprezinta o exercitare a activitatii statutare, in cazurile de imprumut intre societati comerciale isi vor gasi incidenta dispozitiile art. 5 din O.G. 13/2011, care limiteaza dobanda la 150% din dobanda legala, sau, in lipsa unei stipulatii exprese in conventia partilor, imprumutatul va datora doar dobanda legala.

 

Avocat la Cunescu, Balaciu si Asociatii precizeaza ca, in cazul contractului de inchiriere, la momentul incheierii, partile urmeaza a conveni de comun acord si asupra nivelului dobanzii aplicabile respectivului imprumut, dar legea reglementeaza un plafon maxim al unei astfel de dobanzi, partile nefiind in masura a agrea o dobanda mai mare decat nivelul dobanzii legale plus 50%, sub sanctiunea anularii integrale a dobanzii ce depaseste acest prag.

 

"Astfel, se poate observa faptul ca partile sunt libere sa nu specifice nicio dobanda aplicabila imprumutului ce urmeaza a fi acordat. Intr-o atare situatie trebuie precizat faptul ca, din punct de vedere fiscal, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede la art. 11 alin. 1 ca <la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei>", explica Daniel Stiger.

 

Consultantul fiscal la Dobrinescu Dobrev mai spune ca, in scopul deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda aferente imprumuturilor contractate de la alte entitati decat societati bancare sau societatilor care acorda credite potrivit legii, Codul fiscal limiteaza nivelul dobanzii pentru imprumuturile contractate la nivelul BNR pentru imprumuturile in lei si la nivelul de 6% pentru imprumuturile in valuta.

 

 

In acelasi sens, avocatul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii completeaza ca, in ceea ce priveste deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile, societatea care va plati dobanzi in considerarea unui imprumut trebui sa aibe in vedere dispozitiile art. 23 alin. (5) din Codul Fiscal care prevad ca, in cazul imprumuturilor obtinute de la alte entitati, dobanzile deductibile sunt limitate la:

Exceptie de la prevederile de mai sus fac imprumuturile:

Consultantul fiscal la Dobrinescu Dobrev precizeaza ca, conform prevederilor Codului fiscal, in cazul serviciilor de finantare intre persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeaza, daca:

"Conform pct. 38 al Normelor de aplicare a Codului fiscal, incadrarea imprumutului in schema de distributie a profitului va fi presupusa, daca, la data acordarii imprumutului, nu se asteapta in mod cert o rambursare a imprumutului, spre exemplu, termenul de rambursare este de 100 de ani, sau, dupa caz, contractul contine clauze defavorabile pentru platitor, clauze la care un debitor independent nu ar fi aderat", adauga Anca Grigore.

 

Perioada de imprumut depinde de gradul de indatorare

 

Andrei Talamba si Dinu Petre spun ca legea nu instituie termene intre care trebuie restituita suma imprumutata de o societate altei societati.

 

Totusi, Andrei Talamba subliniaza ca in Codul fiscal se distinge intre imprumuturile contractate pe termen scurt, sub 1 an, si cele contractate pe termen mai mare de un an, in sensul ca numai imprumuturile cu termen de rambursare mai mare un an sunt avute in vedere in scopul determinarii gradului de indatorare.

"Astfel, in situatia in care gradul de indatorare la nivelul societatii, calculat ca raport intre capitalul imprumutat si capitalurile proprii, este mai mare decat 3, cheltuielile cu dobanzile si diferente nete de curs valutar aferente sunt nedeductibile fiscal, cu posibilitatea de a fi reportate pentru perioadele fiscale viitoare, cand gradul de indatorare va fi mai mic decat 3. Se cuvine a se preciza totusi ca, in lipsa unui termen prevazut de parti pentru restituirea imprumutului, termenul de prescriptie pentru ca imprumutatoarea sa poata pretinde cu succes de la imprumutata restituirea sumei va incepe sa curga de la data incheierii contractului", completeaza Andrei Talamba.

 

In contabilitate, imprumutul se evidentiaza in momentul acordarii

 

Avocatul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii mentioneaza ca un imprumut realizat intre doua societati nu trebuie inregistrat la nicio institutie din Romania, singura obligatie de inregistrare fiind cea de inregistrare in contabilitate conform normelor contabile aplicabile.

 

Totusi, consultantul fiscal de la Dobrinescu Dobrev precizeaza ca, si in ceea ce priveste cerintele de raportare, este important termenul pentru care este contractat imprumutul.

 

"Astfel, conform Regulamentului 31/2011 al BNR, persoanele juridice si fizice care au incheiate contracte cu nerezidenti pentru operatiuni valutare de capital de natura datoriei private externe, spre exemplu imprumuturi, pe termen mediu si lung au obligatia sa notifice operatiunile respective la BNR, in termen de 30 de zile de la data incheierii contractului", adauga Anca Grigore.

 

Mai mult, consultantul fiscal de la Dobrinescu Dobrev spune ca, din punct de vedere contabil, acest imprumut se evidentiaza la momentul acordarii, atat in contabilitatea creditorului, prin recunoasterea unei creante si iesirea de numerar, cat si in contabilitatea debitorului, prin recunoasterea unei datorii, fie pe termen scurt, fie pe termen lung, si a unei intrari de numerar.

"De asemenea, pe masura derularii contractului de finantare, fiecare parte va recunoaste cheltuielile, respectiv veniturile din dobanzi precum si orice diferente de curs aferente, in cazul imprumuturilor denominate in valuta. La momentul rambursarii imprumutului, creditorul va recunoaste incasarea sumei de la debitor si va stinge cu aceasta ocazie creanta asupra debitorului, in timp ce debitorul va evidentia plata sumei catre creditor si va stinge datoria catre acesta din urma", completeaza Anca Grigore.

 

Avocatul de la Cunescu, Balaciu si Asociatii detaliza ca inregistrarile contabile aferente imprumutului se vor face astfel:

A. Daca cele doua societati sunt afiliate:

B. Cele doua societati nu sunt afiliate, iar acordarea imprumutului are caracter intamplator, fara dobanda. Inregistrari contabile: