Laura Mihailescu: Secretul este sa nu iti fie frica sa te reinventezi de fiecare data si sa mergi inainte cu mult curaj

Ai studiat la Litere, apoi ai lucrat ca om de comunicare, acum gatesti si detii o ceainarie. Cum ai trecut de la una la alta?

Laura Mihailescu: Desi am ales Facultarea de Litere, inca din primul an am inceput sa lucrez la o firma ce avea ca principal domeniu de activitate marketingul online. M-a cucerit si am facut asta aproape 8 ani. De fapt, nici acum nu am renuntat, pentru ca in continuare am colaborari in domeniu si lucrez cu cateva branduri pe partea de promovare.

Antreprenoriatul a venit ca implinire a pasiunii pentru arta culinara, pe care am avut ocazia in 2013 sa o duc mai departe, astfel incat am obtinut diploma de bucatar profesionist si am inceput o afacere pornind de aici.

De unde pasiunea pentru gatit? Ce te-a determinat sa te indrepti spre domeniul culinar?

Laura Mihailescu: Poate parea ciudat, dar, inainte de a pleca de acasa la studii in Bucuresti, nu prea gateam. Asa ca nevoia m-a invatat si a inceput sa imi placa. De aici pana la a dori sa duc un pic mai departe acest lucru nu a fost decat un pas, dar a durat cativa ani pana cand mi-am luat inima in dinti si m-am inscris la cursuri.

Ce te-a facut sa renunti la un loc de munca bine platit pentru a porni propria afacere?

Laura Mihailescu: Pasiunea. Am renuntat la un job pe care multi si l-ar dori, dar care imi ocupa tot timpul, si nu mai aveam cum sa ma perfectionez in arta culinara. Acum, insa, simt ca am gasit combinatia perfecta intre pasiunea pentru marketing si comunicare si placerea de a gati. Am reusit sa duc aceasta pasiune mai departe prin cursurile de gatit pe care le organizez.

Cum ti-a venit ideea unei ceainarii? Nu ti-era teama ca intri intr-o zona deja "aglomerata", capitala fiind din ce in ce mai "populata" de ceainarii? 

Laura Mihailescu: Zona e aglomerata, asa e. Sunt multe locuri, din ce in ce mai multe. Visul angajatului roman este sa aiba un pub sau o ceainarie. Secretul este sa nu iti fie frica sa te reinventezi de fiecare data, sa mergi inainte cu mult curaj si sa ai aproape oameni valorosi si pasionati.

Cum a fost inceputul, de ce probleme te-ai lovit? Ai avut parte de sprijinul familiei si al prietenilor sau au fost reticenti fata de demersul tau?

Laura Mihailescu: Familia a fost reticenta initial, pentru ca inca e greu sa inteleaga alegerea mea. Dar o accepta si ma sustin. Mai ales sora mea, care pentru mine a fost un exemplu si care este cofetar si are un business de succes la numai 25 de ani. Acum, legat de probleme, e poveste lunga. Hai sa le spunem, insa, provocari, caci la noi in tara este foarte greu sa faci lucrurile bine, te lovesti de birocratie si totul dureaza extrem de mult.

Uite, de exemplu, la finalul anului am fost nevoiti sa ne mutam din locatia actuala din motive logistice. Acum vrem sa ne mutam mai aproape de clientii nostri, intr-o zona usor accesibila, am gasit spatiul, insa ne lovim de durata mare de obtinere a autorizatiilor de functionare pentru noua locatie si e posibil sa ne intarzie lansarea programata la 1 februarie.

De cat timp ai avut nevoie pentru a-ti transforma visul in realitate, ce pasi ai urmat?

Laura Mihailescu: Eu sunt o persoana care actioneaza, uneori impulsiva, dar foarte hotarata. Nu a durat mult pana sa deschidem ceainaria, aproximativ 3 luni. Primul pas? Cred ca imediat dupa ce am hotarat ca asta vreau sa fac am inchiriat locatia. Dupa, totul a venit natural.

Cu ce se diferentiaza PrioriTea fata de alte ceainarii, ce aduce nou si ce ofera in plus clientilor sai?

Laura Mihailescu: PrioriTea a inceput din doua pasiuni, a mea si a viitorului meu sot: gastronomia si fotografia. Pregatim si o surpriza legata de mutare, caci ne vom apropia si mai mult de pasiunile noastre, dar nu pot dezvalui mai multe acum.

Ce fel de evenimente se organizeaza in ceainarie?

Laura Mihailescu: Pana acum am organizat de la petreceri private la expozitii foto. In noua locatie, avem posibilitatea de a organiza chiar si mici concerte sau evenimente mai complexe. Venim cu un concept nou, diferit, vom migra de la ideea de ceainarie la un spatiu mai complex, mai ofertant.

Cand au venit primii bani dupa deschiderea ceainariei? Mai degraba, cand ati inceput sa va sustineti din incasarile realizate?

Laura Mihailescu: Pana acum nu am avut profit, insa am reusit sa ne sustinem din prima luna, investind chiar in echipamente mai bune si mobilier. Ceea ce la un business asa tanar este o realizare ce ne incanta.

Regreti ca ai renuntat la locul de munca sigur si ca ai pornit pe un drum anevoios, fara sa stii ce va urma sau daca vei reusi?

Laura Mihailescu: Dupa cum spuneam mai devreme, nu am renuntat la marketing si comunicare, fac asta in continuare. Numai ca acum, combinat cu cealalta pasiune a mea, gatitul. Atunci cand am renuntat la job-ul de marketing manager mi-a fost greu, pentru ca tineam foarte mult la brandul de care ma ocupam. Dar s-a dovedit a fi o alegere inspirata si acum ma simt minunat, pentru ca au aparut oportunitati noi pe mai multe planuri.

Ce mai urmeaza, mai ai ceva in plan?

Laura Mihailescu: Acum suntem foarte ocupati cu mutarea si cu noul concept. Sunt foarte entuziasmata de ceea ce pregatim si cred ca acest tip de spatiu prinde din ce in ce mai bine la noi. In viitor, vreau sa deschid o locatie noua intr-un alt oras si sa ma mut la tara undeva langa Bucuresti, unde sa am o gradina imensa de legume.

Povesteste-mi cum arata o zi obisnuita din viata ta.

Laura Mihailescu: Ma trezesc si incep sa lucrez pentru clientii cu care colaborez pe partea de servicii de comunicare. In timpul zilei, la ceainarie am trei angajati care se descurca foarte bine si care lucreaza cu pasiune. Seara e momentul evenimentelor, al cursurilor, si atunci intervin eu. E mult de munca, sunt multe provocari si multe momente in care altii ar fi renuntat.

Ce sfaturi ai da celor aflati la inceput de drum in dezvoltarea unui business?

Laura Mihailescu: Sa aiba mult curaj si multa rabdare. Sa isi aleaga cu mare atentie asociatii si angajatii, caci ii vor avea pe acei oameni langa ei la fiecare pas si trebuie sa fie persoane de incredere. Sa nu le fie frica sa se reinventeze si sa reconfigureze traseul. Oricat de greu ar fi, sa nu renunte la visul lor si sa se concentreze pe gasirea de solutii.

Cinci principii dupa care te ghidezi in viata.

Laura Mihailescu: Sunt extrem de corecta. In momentul in care cineva fura de la mine, dispare din viata sau business-ul meu. Prefer sa las de la mine de multe ori. Incerc sa invat cat mai mult din greseli. Vreau sa ma bucur de fiecare clipa. Pana la urma, clipa e tot ce avem, nu?

De-ar fi sa privesti retrospectiv la viata ta de pana acum, e ceva ce-ai schimba? 

Laura Mihailescu: Nu as schimba absolut nimic. Nu regret nicio decizie, nicio greseala. Am avut de unde invata, din experienta mea si din povestile altora. Le multumesc in fiecare zi oamenilor care m-au ajutat sau care m-au influentat din punct de vedere profesional. Am avut norocul sa lucrez cu oameni de la care am avut de invatat si de la care invat continuu. Cred ca principala greseala pe care o facem din punct de vedere profesional este senzatia ca stim totul.

Fiecare om are un vis. Care este al tau?

Laura Mihailescu: Noul meu vis este o casa la tara, alaturi de viitoarea mea familie. Restul s-au implinit.

Cui ii datorezi intregul tau parcurs profesional?

Laura Mihailescu: Sunt multi oameni care m-au influentat. Nu as putea numi numai unul. Ma bucur, insa, ca am facut mereu ce imi place. Am muncit mult, au fost momente in care am fost la limita, insa mereu am reusit sa vad partea plina a paharului si sa raman optimista.

Cum si unde te vezi in urmatorii 5 ani?

Laura Mihailescu: Peste 5 ani mi-ar placea sa fiu undeva langa un orasel linistit, cu un business de familie care sa ma provoace in fiecare zi. Dar pana atunci mai e mult de munca si abia astept urmatoarele provocari.

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".