Ce mai citim: Filosofie practica pentru viata de fiecare zi - sfaturi de la imparatul-filosof Marcus Aurelius

Cartea a doua

1. Incepe-ti dimineata zicandu-ti: o sa ma intalnesc cu unii sacaitori,nerecunoscatori, trufasi, necinstiti, pizmuitori, nepritenosi. Toate acestea li se intampla din cauza ca nu stiu ce e binele si ce e raul. Dar eu, care am cunoscut natura frumoasa a binelui si natura urata a raului, si natura celui care face rau, si care e inrudit cu mine, nu doar prin sange ori samanta, ci si pentru ca e parte din aceeasi inteligenta si aceeasi esenta divina, nici nu pot fi ranit de vreunul dintre ei, pentru ca nimeni nu-mi poate statornici ceea ce este urat, nici nu ma pot mania pe ruda mea, ori s-o urasc, pentru ca suntem facuti sa lucram impreuna, asemenea picioarelor, mainilor, genelor, asemenea sirurilor de sus si de jos ale dintilor. Asadar, a fi potrivnici unii altora e impotriva firii, iar cei ce se manie si se indeparteazade semenii lor le sunt potrivnici acestora.

[…]

5. In fiecare clipa gandeste statornic, ca roman si barbat, sa faci tot ceea ce trebuie sa faci cu deplina si simpla demnitate, sa ai sentimentul afectiunii, libertatii si dreptatii si sa te descarci de toate celelalte ganduri. Si vei ajunge la aceasta usurare daca vei desavarsi fiecare fapta din viata ta de parca ar fi ultima, lasand la o parte neglijenta si aversiunea patimasa nascuta de ratiune, precum si fatarnicia, iubirea de sine, la fel nemultumirea fata de ceea ce ti-a fost harazit. Vezi cat de putine sunt lucrurile de care are nevoie omul pentru a duce o viata care sa se scurga in liniste, asemanatoare existentei zeilor; caci la randul lor, zeii nu vor cere nimic mai mult de la cel care respecta aceste lucruri.

[...]

7. Te distrag cumva faptele si intamplarile care te ating din exterior? Acorda-ti timpul de a invata ceva nou si bun, si nu te mai lasa tarat in toate partile. Dar asta nu inseamna sa mergi pana la capat in partea cealalta, caci sunt neghiobi si aceia care se ostenesc toata viata in activitatea lor si totusi nu-si indreapta fiecare miscare ori fiecare gand spre o tinta bine stabilita.

8. Rareori s-a crezut ca acela care nu observa ce se petrece in mintea altuia enefericit; dar cei care nu observa miscarile si tulburarile propriilor minti sunt cu siguranta nefericiti.

9. La acestea trebuie sa te gandesti mereu: care este natura intregului, si care este natura mea, cum sunt legate acestea intre ele, care parte apartine carui intreg; si sa te gandesti ca nu te impiedica nimeni sa faci si sa spui intotdeauna lucrurile care se potrivesc naturii din care esti parte.

[…]

14. Chiar daca ai avea de trait trei mii de ani, ori zeci de mii de ani, aminteste-ti ca omul nu pierde decat viata pe care o traieste acum, si nu traieste nicio alta viata decat cea pe care o traieste acum. Astfel, toti sunt adusi la aceeasi masura, caci prezentul e acelasi pentru toti, desi cele ce pier nu sunt la fel; si astfel, ceea ce se pierde pare doar o clipa. Un om nu-si poate pierde trecutul sau viitorul, caci, daca nu are ceva, cum i se poate lua acest ceva? Asadar, la doua adevaruri trebuie sa te gandesti mereu: mai intai, toate lucrurile din vecie au forme identice si se succed circular, si nu e nicio deosebire daca un om vede aceleasi lucruri intr-o suta de ani sau doua sute sau intr-un timp infinit; in al doilea rand, cel care traieste cel mai mult si cel care va muri cel mai curand pierd exact acelasi lucru, caci prezentul este singurul lucru de care poate fi lipsit un om, daca e adevarat ca acesta e singurul lucru pe care il are, iar un om nu poate pierde un lucru pe care nu-l are.

[…]

16.Sufletul omului se raneste pe sine in primul rand atunci cand, pe cat sta in puterea lui, devine un abces ori o tumoare a universului. Caci a fi nemultumiti de tot ceea ce se intampla inseamna a ne separa de natura, intr-o parte in care sunt continute naturile tuturor celorlate lucruri. In al doilea rand, sufletul se raneste pe sine atunci cand se departeaza de toti oamenii sau se indreapta spre ei cu intentia de a le face rau, asa cum sunt sufletele celor maniosi. In la treilea rand, sufletul se raneste pe sine atunci cand este stimulat prea tare de placere ori durere. In al patrulea rand, atunci cand joaca un rol si face sau spune ceva lipsit de sinceritate si de cinste. In al cincilea rand, atunci cand ingaduie ca vreo fapta sau miscare de-a sa sa fie fara tel, ori face vreun lucru pe necugetate, caci e drept ca pana si lucrurile cele mai marunte sa fie facute avand in minte un anumit tel; iar telul animalelor rationale este de a urma ratiunea si legea celei mai vechi cetati si organizari politice.

Cartea a treia

1. Ar trebui sa tinem seama nu doar de faptul ca viata noastra se iroseste zilnic si ramane din ea o parte din ce in ce mai mica, ci si, ca daca omul ar trai mai mult, nu e prea sigur daca-si va pastra puterea de intelegere si pe aceea de contemplare care tinteste la cunoasterea celor divine si a celor omenesti. Caci daca imbatranind ne pierdem mintile, puterea de a respira si de a ne hrani, imaginatia, apetitul si toate celelalte de felul acesta nu vor da gres; dar putere ade a ne folosi de noi insine, de a ne indeplini indatoririle, de a face limpede deosebirea intre aparente, de a gandi daca un om trebuie sa parasesca acum lumea aceasta si altele asemenea ce necesita o ratiune absoluta, toate acestea au disparut deja. Asadar, trebuie sa ne grabim, nu numai din cauza ca infiecare zi ne apropiem de moarte, ci si deoarece puterea de a concepe lucrurile si cea de a le intelege inceteaza cele dintai.

[…]

4. Nu-ti irosi restul vietii cu ganduri despre ceilalti, atunci cand gandurile tale nu se refera la folosul comun. Caci pierzi posibilitatea de a face altceva atunci cand nutresti ganduri cum ar fi: ce face omul acesta, si de ce, si ce spune, si la ce se gandeste, si ce pune la cale, si altele asemenea care ne fac sa neindepartam de supravegherea propriei noastre puteri carmuitoare. Atunci, ar trebui sa cautam in sirul gandurilor noastre si sa inlaturam tot ceea ce e nefolositor si fara tel, dar mai presus de toate simtamintele de curiozitate fara limite si cele rauvoitoare; iar omul ar trebui sa se foloseasca pe sine pentru a gandi doar la lucrurile despre care, daca ar fi intrebat dintr-o data: la ce te gandesti acum? Ar raspunde, cu deplina sinceritate, la cutare sau cutare lucru, astfel incat din vorbele sale ar reiesi limpede ca totul in el e simplu si binevoitor, asa cum ii sade bine unui animal social care nu se gandeste deloc la placeri sau bucuriile simturilor, nici nu e dusmanos, pizmuitor sau banuitor,nici nu are alt gand pentru care sa roseasca daca ar spune ca-l are in minte. Caci un om care e asfel si care nu mai amana clipa in care sa se numere printre cei mai buni este ca un preot si un trimis al zeilor, folosind zeitatea sadita inlauntrul sau, care il face sa nu fie molipsit de placere, ranit de vreo durere, atins de vreo insulta, il face sa nu simta nicio nedreptate, sa fie luptator in cea mai nobila dintre lupte, unul care nu poate fi coplesit de nicio patima, patruns de dreptate, acceptand din tot sufletul tot ceea ce i se intampla si iieste sortit ca partea sa; si care rareori, in caz de mare nevoie si pentru interesul general, isi inchipuie ce zice, face sau crede un altul. Caci doar ceea ce-i apartine lui reprezinta subiectul activitatii sale; si se gandeste mereu la ceea cei se harazeste lui din totalul lucrurilor, faptele sale sunt drepte si e incredintatca partea care ii revine lui e buna. Caci fiecare isi poarta cu sine soarta ce i-a fost urzita si aceasta il poarta cu ea. Iar el isi mai aminteste ca fiecare animal rational e ruda sa, si ca a avea grija de toti oamenii e un fapt potrivit cu natura omului; si un om nu ar trebui sa se ia dupa opinia tuturor, ci doar dupa a celor care traiesc dupa randuielile naturii. Cat despre cei care nu traiesc astfel, el se gandeste mereu la ce fel de oameni sunt la casa lor si in afara acesteia, atat ziua cat si noaptea, si ce sunt, si impreuna cu cine duc o viata intinata. Astfel, el nu pretuieste deloc laudele venite de la asemenea oameni, de vreme ce nu sunt multumiti nici de ei insisi.

5. Nu munci in sila, ori neglijand interesul comun, ori fara atentia cuvenita, ori lasandu-te distras; si nici nu-ti impodobi gandurile cu ornamente studiate, nu fi un om vorbaret, ori preocupat cu prea multe lucruri. Si mai mult, lasa zeitatea din tine sa fie pazitoarea unei fapturi vii, viguroase si mature, implicate in chestiunile politice, a unui roman, a unui conducator care si-a preluat postul ca si cand ar fi asteptat semnalul ce-l din viata de zi cu zi, care egata sa purceada, fara sa aiba nevoie de un juramant sau de marturia cuiva. Deasemenea, fii voios si nu cauta ajutor din afara, nici linistea pe care o dau ceilalti. Un om trebuie sa stea drept, nu sa fie tinut drept de altii.

[…]

7. Niciodata sa nu pretuiesti ceva care ti se pare ca-ti aduce un asemenea folos incat sa te oblige sa-ti incalci promisiunile, sa-ti pierzi respectul de sine, sa urasti pe cineva, sa banuiesti, sa blestemi, sa te porti ca un fatarnic, sa doresti ceva ce trebuie ascuns dupa pereti sau draperii; caci acela care prefera, fata de orice, inteligenta, geniul si venerarea desavarsirii acestuia nu joaca un rol tragic, nu geme, nu are nevoie nici de singuratate, nici de companie; si, de fapt de capetenie, va trai fara sa urmareasca moartea, dar si fara sa fuga de ea.Daca, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga, sufletul sau ii va fi inchis intrup, nu-l intereseaza; caci chiar daca trebuie sa parasesca de indata lumea aceasta, va pleca la fel de usor ca si cum ar face orice altceva ce poate fi facut cu decenta si in buna randuiala; in tot cursul vietii nu trebuie sa te preocupe decat ca gandurile sale sa nu-l indeparteze de ceea ce se potriveste unei fiinte rationale, membre a comunitatii politice.

[…]

9. Pretuieste puterea ta de judecata, care da nastere opiniei. De aceasta inzestrare depinde pe de-a-ntregul daca facultatea ta calauzitoare se iveste vreo opinie potrivnica naturii si alcatuirii animalului rational. Iar aceasta insusire te vaajuta sa scapi de judecatile grabite, sa arati prietenie celorlalti oameni si supunere zeilor.

10. Asadar, dupa ce le inlaturi din minte pe toate celelalte, pastreaza doar aceste putine lucruri; si, in plus, tine minte ca fiecare om traieste numai acest timp prezent, care e un punct indivizibil, si ca tot restul vietii lui e fie trecut, fie ceva nesigur, ascuns in pacla viitorului. Atunci, timpul trait de fiecare e scurt, cum mic e locul de pe pamant unde vietuieste; e scurta si faima postuma, cat ar fi ea de insemnata, si chiar si aceasta va fi intretinuta de un sir de biete fiinte umane care vor muri foarte curand si care nu se cunosc nici macar pe sine, daramite pe cel care a murit cu mult timp in urma.

11. La sfaturile pomenite deja ar mai trebui adaugat inca unul: Alcatuieste-ti o definitie ori o descriere a lucrului care este infatisat, astfel incat sa vezi limpede cum e el in substanta lui, in goliciunea lui, in deplinatatea lui, si rosteste-i numele cuvenit si numele lucrurilor din care e alcatuit si la care se va reduce. Caci nimic nu e atat de folositor pentru inaltarea mintii decat posibilitatea de a cerceta temeinic si in lumina adevarului fiecare obiect care ti se iveste in cursul vietii; intotdeauna priveste lucrurile, astfel incat sa vezi in acelasi timp ce fel de univers este acesta, ce fel de functiune are fiecare lucru in el si ce valoare are fiecare in raport cu intregul si in raport cu omul, cine e lcuitor al celei mai marete cetati, fata de care toate celelalte cetati sunt ca niste gospodarii neinsemnate, sa observi ce e fiecare lucru, din ce e compus si cat va dura natura acestui lucru, care acum imi produce o impresie, si de ce virtute am nevoie in raport cu ea, cum ar fi blandetea, barbatia, sinceritatea, fidelitatea, multumirea si celelalte. De aceea, cu fiecare prilej ar trebui sa se spuna: aceasta vine de la Zeu; si ceastalalta  e in conformitate cu masurarea sitoarcerea firului destinului, ori cu un anume concurs de imprejurari si cu oanume intamplare; si aceea provine de la unul din aceeasi categorie, de la o ruda ori de la un concetatean, unul care nu stie, totusi, ce se potriveste cu randuiala naturii sale. Dar eu stiu; din acest motiv ma port fata de el potrivit legii naturale a tovarasiei, cu bunavointa si dreptate. In acelasi timp, totusi, incerc sa determin valoarea tuturor lucrurilor ce nu se deosebesc, nefiind nici bune, nici rele.

Atat pentru azi. Mai continuam cu sfaturile lui Marcus Aurelius si duminica viitoare. :)

Cu AvocatNet.ro citesti ceva interesant in fiecare weekend. Poti vedea si celelalte texte pe care le-am comentat impreuna aici.