Anca Dumitrescu: Timpul liber e un vis frumos. Ca sa ai succes, trebuie sa faci mereu ceva diferit

Pe Anca Dumitrescu am cunoscut-o prima data intr-o zi geroasa din ianuarie 2012, prima mea zi la AvocatNet.ro. Pe vremea aceea era deja director editorial si de comunicare. Trecuse, deci, prin toate stadiile si se afla aproape de finalul carierei sale la publicatia noastra. 

Nu am lucrat foarte mult impreuna, doar pana la sfarsitul lui 2012, insa mi-a lasat o impresie puternica. Mi-a dat impresia unui om bun, care poate construi lucruri frumoase, unui om pentru care zambetul este cel mai frumos accesoriu, unui om care gandeste prin ochii sufletului. 

Activitatile pe care le-a organizat ulterior m-au convins ca nu m-am inselat si ca e, intr-adevar, un om frumos, care merita atentia noastra. Asa ca am decis sa va prezint o noua Anca, diferita fata de cea care va explica pe vremuri legislatia, care analiza Codul fiscal si care "punea pe picioare" prima revista AvocatNet.ro. 

Descoperim astazi, impreuna, o Anca plina de energie, de idei inspirate si de dragoste fata de muzica.

---------

Ce-ai facut dupa ce-ai plecat de la AvocatNet.ro?

Anca Dumitrescu: M-am relaxat. A fost si conjuctura de asa natura, caci am plecat la inceput de decembrie 2012, prin urmare am ales sa-mi petrec sarbatorile linistita si sa pornesc in 2013 cu forte proaspete.

Aveai ceva in plan dinainte?

Anca Dumitrescu: Nu aveam niciun plan. Am plecat de la AvocatNet.ro cu capul inainte, am simtit ca era timpul sa fac o schimbare si am avut nevoie de o perioada in care sa-mi pun mintea in ordine. Si asta a fost luna decembrie 2012, o luna in care m-am gandit la ce vreau sa fac pe viitor. Si, cumva, de-aici a pornit povestea Papionului. La 1 ianuarie 2013, atunci am pus lucrurile in miscare.

Ce e, mai exact, Papionul?

Anca Dumitrescu: Daca ar fi sa-l descriu dupa numele lui, Papion PR&Events, Papionul ar fi o agentie de publicitate, relatii publice, comunicare si organizari de evenimente. Dar, asa cum, informal, imi place sa-i spun, e un proiect de idei creative, transformate in proiecte indraznete. Un Papion creativ, vesel si optimist. Viseaza cu ochii deschisi si vede lumea in decoruri colorate. Spune povesti despre proiecte curajoase si oameni cu initiativa. Meloman pana-n maduva oaselor, gandeste in note muzicale si se implica activ in intamplari culturale.

Cu alte cuvinte, am plecat de la niste idei pe care, rand pe rand, pe parcursul anului 2013, le-am pus in practica, le-am transformat in proiecte. M-am dus foarte mult in zona culturala si mare parte din activitatea Papionului s-a desfasurat in zona de evenimente culturale.

Care a fost primul proiect?

Anca Dumitrescu: Primul proiect a fost Seratele muzicale de la Galeria Occidentului si chiar anul acesta, in februarie, facem un an de cand organizam de doua ori pe luna concerte de muzica clasica la Galerie.

Acum un an si ceva, Galeria Occidentului era un spatiu total necunoscut, in sensul ca a fost renovat, restaurat si a inceput sa functioneze prin decembrie 2012 ca spatiu de evenimente culturale, dar la acel moment nu avea inca o agenda conturata. Am organizat acolo prima serata muzicala, dupa care am muncit pentru a transforma spatiul acesta intr-un hub cultural. Si asa am inceput sa aducem acolo de la filme, teatru, concerte, pana la vernisaje si expozitii. L-am inscris, cumva, pe agenda culturala a Bucurestiului.

Practic, tu ai descoperit Galeria?

Anca Dumitrescu: Da.. Sau Galeria m-a descoperit pe mine. Am ajuns acolo la deschiderea galeriei, a fost o piesa de teatru la care am fost invitata si mi-a placut spatiul. Ulterior, am aflat ca nu se intampla nimic acolo, era pacat de spatiu. Exista un pian, de-aici a si pornit ideea seratelor muzicale. Galeria avea un pian la care nu canta nimeni. Cu un pian si cu un spatiu frumos am pornit un proiect. Care merge si acum, care a crescut si in jurul caruia s-a creat usor, usor o comunitate de oameni frumosi care vin de fiecare data la seratele muzicale.

Asta a fost primul proiect, dupa care lucrurile au inceput sa vina de la sine. Odata cu seratele a inceput si apetitul petnru genul asta de evenimente. Am inceput sa organizam vernisaje la galerie si lumea a tot inceput sa vina sa vada artistii care expuneau. Dupa care am pornit proiectul "In spatele copertilor" si am avut invitati autori romani contemporani, care sa ne povesteasca atat despre ce scriu, dar si despre cine sunt ei. Am vrut sa cunoastem autorul din spatele cartii si mai multe despre viata lui personala decat despre ce scrie.

Cum se desfasoara o seara acolo, o serata?

Anca Dumitrescu: In principiu, am vrut sa fie mai mult decat un concert si mai mult decat o iesire la Ateneu sau la Opera, unde te duci, stai in scaun doua ore si asculti un concert. Nu, am vazut asta ca pe un eveniment de socializare culturala si ca pe o platofrma de promovare a tinerilor artisti. Am zis sa imbinam utilul cu placutul, si sa oferim oamenilor care vin acolo o experienta muzicala placuta, dar nu numai. Fiind un spatiu mic, in care incap aproximativ 50 de personae, automat sunt obligati sa socializeze. Iar socializarea asta se face in jurul unui pahar de vin, oamenii vorbesc, schimba idei, asa se nasc noi proiecte.

Care sunt cei mai cunoscuti artisti care au trecut pragul galeriei?

Anca Dumitrescu: Unul dintre cei mai mari fotografi pe care ii are Romania in momentul de fata – Matei Hablinschi. A expus in iunie la Galerie si a fost unul dintre evenimentele de renume ale anului trecut, de care Papionul e tare mandru.

Tot la Galerie a cantat pentru prima oara pianistul Teo Milea si a fost un concert senzational (AvocatNet.ro a vorbit deja cu Teo Milea, puteti citi aici interviul, n.a.). Recunosc ca pana atunci nu-l mai auzisem pe Teo Milea live si a reusit sa ridice o intreaga  galerie in picioare. A fost un recital dedicat primului lui album, "Pe clape albe si negre".

Apoi, chiar saptamana trecuta am avut un vernisaj dedicat Bucurestiului, "Umbre urbane", semnat de artistul Marian Poiana, care iti prezinta un Bucuresti total diferit, un Bucuresti cu metrouri. Fiecare pictura e dedicata unei statii de metrou din capitala, prezentata dintr-o perspectiva total diferita de griul pe care il vedem zi de zi la metrou.

Toti sunt oameni frumosi, oameni care vin, se indragostesc de spatiu, dupa care revin cu mare drag de fiecare data. Prima serata a pornit cu un public de 30-40 de persoane, dupa care m-am trezit ca nu mai am loc in galerie.

Si nu te-ai gandit sa schimbi locatia cu una mai mare?

Anca Dumitrescu: Nu, mi-ar fi greu sa parasesc Galeria. Pentru ca asta a fost si avantajul unui eveniment intim, in cadrul caruia artistul sa fie foarte aproape de public, iar muzica sa interactioneze cu spectatorii la un alt nivel. Artistul nu este pe o scena departe de tine, ci iti canta la mai putin de 1 metru distanta. Voi avea proiecte in alte spatii din capitala de fiecare data cand proiectul in sine o va cere, dar seratele muzicale raman la Galerie. E brandul papionului si e un brand stabilit si conturat.

Ai facut proiectul asta pentru ca ti se pare ca oamenii au nevoie de cultura?

Anca Dumitrescu: Nu neaparat, dar de cultura este nevoie, da. Ma uit in jur si observ ca oamenii au nevoie sa le dai ocazia unor intamplari culturale in oras. Si ei vor veni. Suntem legati de o idee preconceputa ca avem suficiente probleme (financiare, economice, politice) ca sa ne mai ocupam si de cultura, nu ne arde de evenimente culturale. Ca sa ajungi sa fii ok pe celeltalte parti, cred ca omul are nevoie de o doza de cultura zilnica. Fie ca si-o gaseste intr-o carte, fie ca merge la un concert, omul trebuie sa aiba ocazia sa ia parte la acte de cultura. 

Exista prejudecati si s-a format o opinie generala, cum ca oamenii nu mai citesc, nu mai merg la teatru, nu mai asculta muzica clasica. Am avut sansa sa mi se demonstreze contrariul, prin seratele muzicale de la Galerie pe care le organizez, pentru ca am avut doua tipuri de public: pe de-o parte, iubitori de muzica clasica sau de opera, care veneau strict pentru asta, dar si oameni care au venit doar pentru ca li s-a parut inedit si interesant. Oameni care nu aveau astfel de activitati inainte, dar au venit pentru ca au vrut sa incerce altceva pe langa clasicul iesit in oras cu prietenii.

Crezi ca seratele muzicale ar avea sanse in afara Bucurestiului, in orase mai mici?

Anca Dumitrescu: Nu stiu, de cate ori ma duc acasa ma gandesc la asta. Parintii mei locuiesc in Petrosani, oras mic de provincie, fost oras minier. Piesele de teatru se joaca acolo cu sala goala. Exista teatru, exista sala amenajata special pentru asta, exista actori angajati  si stagiune in fiecare an, doar ca nu exista spectatori sau sunt intr-un numar foarte mic. Oamenii de acolo nici macar nu au avut acces la astfel de evenimente, s-ar putea sa fie o noutate pentru ei.

Secretul e cum ambalezi un astfel de eveniment. Invelisul pe care il dai si ce alegi sa comunici despre el. Nu e doar un concert, un recital de muzica clasica, care, in opinia multora, poate suna plictisitor. Nu, promoveaza-l ca pe o experienta altfel, mai ales in provincie, unde trebuie sa ai o alta abordare. Iar asta pentru ca din start te lovesti de un public care s-ar putea sa nu fie familiarizat, poate n-a ascultat niciodata, n-a asistat la un concert de muzica clasica, nu stie ce presupune.

Tocmai din acest motiv intrebam daca l-ai continua in provincie. In Bucuresti, oamenii au acces la tot, li se faciliteaza accesul, pe cand in orasele mai mici...

Anca Dumitrescu: Ar fi, intr-adevar, un act de curaj sa te duci in alte orase sa faci asta. Pianistul Horia Mihail a avut un astfel de demers, e vorba de proiectul "Pianul calator". A plecat in turneu cu un pian si a sustinut concerte in foarte multe orase din tara in care nu exista filarmonica, nu exista o sala dedicata. Si toate concertele lui au fost facute cu sala plina. El a avut curajul de a experimenta, a fost un pionier in acte culturale.

Cine stie ce se va intampla pe viitor si cu seratele muzicale, pe unde ajung prin tara. Ar fi frumos si e vorba si de experienta artistilor care merg sa cante in provincie, si pentru ei ar fi ceva inedit. Eu lucrez in mare parte cu tineri artisti, cu absolventi de Conservator care inca nu si-au facut locul pe marile scene ale Bucurestiului. Nu canta la Opera sau la Ateneu si sunt semi-someri, daca le pot spune asa. Tinerii artisti investesc foarte mult in pregatirea lor, in fiecare zi repeta si se pregatesc la instrumentul pentru care au studiat, dar atat, cariera lor se opreste sau va dura foarte mult pana sa ajunga la un grad de popularitate. Nu toata lumea e Alexandru Tomescu, sa fie cunoscut. Si e greu sa ajungi acolo si inseamna multa munca si e un drum sinuos. Si atunci, Papionul incearca sa-i sprijine si sa le ofere o platforma de promovare a talentului cu care au fost inzestrati. Din descrierea Papionului face parte si fraza aceasta: "Ajuta oamenii creativi sa-si duca povestea mai departe".

Asta ar fi un proiect, din zona de cultural. Ce alte activitati mai intreprinzi?

Anca Dumitrescu: Intr-adevar, pe langa asta, trebuie sa-mi exercit si meseria de om de comunicare. Si atunci, am proiecte si in zona de comunicare, de branding, de publicitate. Fac strategii de branding si de social media pentru diversi client de-ai Papionului. Din fericire, Papionul a crescut mult intr-un an si atunci si proiectele din jurul lui au inceput sa tot vina. Fiind la baza jurnalist si om de comunicare, am ramas, totusi, in aceasta zona, nu m-am desprins in totalitate. Si o fac de cate ori am ocazia.

Apoi, anul trecut in octombrie Papionul s-a ocupat de intreaga identitate si de brandingul proiectului "Vreau sa fiu stewardesa". Proiectul e, in fapt, o platforma online si offline de indrumare a viitorilor insotitorilor de bord. Un proiect de nisa (extrem de nisat!), care se vrea a fi un instrument util pentru oricine vrea o cariera in aviatie. Practic, noi ii indrumam, noi le oferim tot suportul, consultanta asistenta si asa mai departe in inscrierea la o scoala de aviatie, suntem primii care le dam de veste cand o companie aeriana face angajari si cum trebuie sa se pregateasca pentru un interviu. Pot veni la noi pentru a primi informatii despre cum si ce trebuie sa faca. E un proiect frumos si are toate sansele ca pe viitor sa creasca foarte mare.

Cum a fost inceputul in antreprenoriat?

Anca Dumitrescu: A fost greu, pentru ca am trecut brusc de la statutul de angajat la statutul de antreprenor si atunci a trebuit sa invat, sa invat foarte mult si sa-mi asum multe riscuri. In primul rand, riscul financiar, pentru ca situatia difera mult. Atunci cand eram angajat, aveam, totusi, o stabilitate financiara, pe cand acum trebuia sa alerg singura pentru fiecare proiect pe care il faceam. Dar, pana la urma, a fost o provocare.

Care a fost cea mai mare problema pe care ai intampinat-o?

Anca Dumitrescu: Cred ca marea problema a fost in a-mi contura o echipa de oameni pe care sa ma pot baza. La inceput, a fost greu si am pescuit in ape tulburi, dar treptat lucrurile s-au cernut, iar in momentul asta chiar suntem o echipa bine alcatuita, din oameni care stiu exact care le sunt atributiile si lucreaza bine, stiu ce au de facut.

Ce crezi ca a contat cel mai mult atunci cand ai luat decizia de a pune bazele propriului business?

Anca Dumitrescu: Curajul, trebuie sa ai mult curaj. Sa pleci de la un loc de munca stabil, care iti asigura un anumit confort si emotional si financiar, sa faci pasul cel mare si sa mergi pe cont prorpiu presupune mult curaj. Dar merita, si asta mi-o spun in fiecare dimineata cand ma trezesc si stiu ca cand ma apuc sa muncesc cu drag la proiectele pe care le am.

La inceput n-ai clacat, nu ti-a fost teama de esec?

Anca Dumitrescu: Am fost norocoasa, recunosc. Nu stiu de unde a venit, dar am avut noroc de proiecte exact la inceput. In momentul in care am dat startul Papionului, au si venit doua proiecte de branding, care mi-au dat aripi si curaj. N-am asteptat rezultate, ci au venit foarte repede si, cumva, de aici a pornit si determinarea de a munci in continuare.

Te numeri printre putinii care au reusit din prima. Asta inseamna ca stabilitatea finanaciara a venit destul de devreme iar Papionul s-a sustinut din propriile resurse.

Anca Dumitrescu: Exact, a venit devreme si mi-a lasat portita deschisa pentru a creste. Daca ma impotmoleam la inceput probabil ca mi-ar fi fost mult mai greu. Pentru ca in momentul in care treci printr-o situatie grea, vezi cu greu iesirile. Daca te detasezi de probleme si gandesti pozitiv, lucruile vin spre tine.

Simti ca ti-a fost benefica partea de inceput, in care nu stiai incotro s-o apuci, nu stiai ce sa faci?

Anca Dumitrescu: Dupa multe luni, am avut o perioada in care ma intrebam daca m-am imbatat cu apa rece in primele luni, daca a fost doar un vis frumos. Lucrurile pareau ca stagneaza, iar companiile nu mai aveau bani de publicitiate, de comunicare. Atunci, activitatea mea avea de suferit direct.
Dar, am incercat sa-mi gasesc resursele in mine, in determinarea mea de a munci. Lupt zi de zi si odata cu aceasta lupta apar si alte provocari. Dupa un proiect terminat, a aparut de fiecare data un altul si m-am vazut inecata in munca.

Asta inseamna ca lucrezi peste program?

Anca Dumitrescu: Lucrez peste program, lucrez in weekend-uri, lucrez noaptea sau dimineata la 5. N-am avut sarbatori, Craciun, Revelion, am muncit, dar am muncit cu drag. Avantajul este ca, daca intr-o noapte muncesc pana tarziu, stiu ca ma pot trezi a doua zi la 10, nu e nevoie sa fiu la birou la o ora fixa. Dar, daca nu esti un om organizat, risti sa te fure mirajul asta al timpului liber, chiar foarte usor.

Atunci cand ai un program te tii de el, il respecti. Cand nu ai un orar fix de lucru, lucrurile nu devin mai dificile?

Anca Dumitrescu: Timpul liber e un vis frumos. De care te agati foarte usor si te trezesti ca esti coplesit de deadline-uri pe care nu le mai poti indeplini, iar la final cel care pierde esti tu. Pentru ca nu-ti mai poti duce proiectele la bun sfarsit si nu e nimieni care la finalul lunii sa vina sa te plateasca, indiferent ca ai muncit sa nu. Deci, trebuie sa te autoresponsabilizezi.

Inteleg ca te-ai autodisciplinat, ti-ai impus o anumita conduita, un orar?

Anca Dumitrescu: Tin minte ca, la inceput, incercam sa ma trezesc mai devreme decat ma trezeam cand mergeam la birou. Si-am facut-o de frica, sa nu cad in extrema cealalta: sunt libera si ma pot trezi la ce ora vreau. Cand lucrezi asa, pare ca ai prea mult timp liber si nu stii ce sa faci cu el. Dar, de fapt, nu-i asa.

Daca ai timp liber si nu stii ce sa faci cu el, gasesti. Te documentezi, studiezi, citesti, cauti idei noi, sloganul papionului este "ideile vin de oriunde". Si-atunci, trebuie sa le caut singura: dintr-o zi insorita, o plimbare la librarie, dintr-un mers pe bicicleta, de undeva trebuie sa vina o idee buna, o idee de poriect. Mai ales ca, in genul de proiecte culturale, ai nevoie mereu de idei noi, original. Ca sa ai succes, trebuie sa faci ceva diferit de fiecare data.

Esti acum mai pretentioasa, mai exigenta cu tine, avand in vedere ca esti propriul tau sef? Iti vezi greselile?

Anca Dumitrescu: Imi fac multe reprosuri si introspectii zilnice referitor la modul in care interactionez cu clientii. Unele greseli le vad si imi dau seama ca mi-e foarte greu sa le schimb. Adica, tind sa devin delasatoare uneori si zic mereu ca data viitoare voi face altfel, dar ma trezesc ca nu e asa. E foarte greu, pentru ca tu, ca antreprenor, trebuie sa fii si om de vanzari, sa te vinzi foarte mult pe tine, iar eu n-am fost niciodata buna la chestia asta. Asa ca am incercat sa las proiectele sa vorbeasca pentru mine.

Ce planuri ai pe viitor?

Anca Dumitrescu: Anul acesta avem stabilite trei sau patru campanii mari de branding, asta pe zona de publicitate. In zona de cultural, vrem sa facem concerte de muzica clasica, dar cu public care sa depaseasca publicul seratelor, intr-o sala mai mare, de spectacol. In jurul seratelor s-a creat un nucleu de artisti care merita sa fie ascultati si in spatii mai mari.

Probabil ca vom mai avea intalniri literare si vom merge din nou in zona de intalniri cu autori romani contemporani, pentru ca ne-a placut foarte mult proiectul de anul trecut, "In spatele copertilor", insa a venit vara peste noi si l-am abandonat. Multe persoane nu stiu, multi n-au citit si e foarte rau, pentru ca nu trebuie sa asteptam ca oamenii astia sa moara ca sa ajunga sa le fie citite cartile. Spre exemplu, Marius Chivu (cu care AvocatNet.ro a vorbit aici, n.a.) a reunit in ultima lui carte, multi scriitori despre care nu a auzit nimeni. Si e mare pacat. Tocmai din acest motiv vrem sa facilitam genul acesta de evenimente, sa punem in legatura oamenii cu tinerii scriitori.

As vrea sa subliniez un lucru. Toate acestea sunt proiecte culturale, fara nicio miza financiara. Prin ele, noi incercam sa tragem un semnal de alarma. O data, sa ducem muzica clasica mai aproape de oameni, sa aducem autori romani contemporani in atentia cititorilor mai putin sau mai mult avizati, si apoi, sa promovam un stil de viata frumos.

Regreti ceva din ce-ai facut in ultima perioada, regreti ca ai luat decizia de a porni un business al tau?

Anca Dumitrescu: Cred ca fiecare schimbare e benefica si te duce mai aproape de ceea ce-ti doresti. Pentru mine, trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor a fost in acord cu ce simteam in momentul acela. Incetasem o etapa din viata mea, urma sa trec intr-o alta. Antreprenoriatul a insemnat pentru mine un nou nivel. Nu regret, stiu ca am de munca, dar am sansa sa-mi vad ideile transformate in realitate. Si asta cred ca e cea mai mare bucurie pe care o pot avea acum.

Ce sfat ai da unui om care vrea sa porneasca un business?

Sa aiba curaj si sa fie mai puternic decat problemele care pot aparea pe parcurs. Ma repet legat de curaj, dar cred ca e primul care te determina sa iei o astfel de decizie.

--

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".