Prevederile fiscale din Romania favorabile holdingului - Cum pot beneficia afacerile autohtone

Romania nu are inca o lege a holdingului, care sa detalieze regimul juridic si fiscal al acestuia, cadrul general al relatiilor economice, financiare si juridice dintre holding si filiale, precum si intre filiale. Chiar si fara o astfel de lege, cateva prevederi fiscale favorabile, indelung cerute de mediul de afaceri si de consultantii fiscali, ar putea face din tara noastra o posibila jurisdictie pentru holdinguri, inclusiv pentru cele locale.

Alegerea jurisdictiei in care se infiinteaza firma sau firmele de tip holding ale unui grup depinde de aspectele operationale, cum ar fi infrastructura, limba, fusul orar, costurile de administrare, reglementari legale etc., dar si de avantajele fiscale asociate acestui regim. In jurisdictia perfecta ar trebui sa nu se perceapa TVA sau o alta taxa pe vanzari/consum, si nici impozite cu retinere la sursa pentru tranzactiile dintre firma mama si subsidiare.

Sistemul fiscal romanesc are cateva prevederi favorabile holdingurilor

In prezent, urmatoarele prevederi fiscale din Romania sunt favorabile firmelor care doresc sa investeasca in participatii in alte societati: anumite scutiri de impozit pentru veniturile din dividende si pentru castigurile din vanzarea de actiuni sau din lichidarea societatilor.

Aceste prevederi fiscale cresc atractivitatea sistemului fiscal romanesc pentru investitori, alaturi de masuri cum sunt cota unica redusa de impozitare a profiturilor si (deocamdata?) a veniturilor persoanelor fizice (n.red. - pe 12 februarie, conform Strategiei fiscal-bugetara pentru perioada 2014 - 2016, aparuta pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, Executivul intentioneaza sa impoziteze salariile cu o cota progresiva, de 8%, 12% si 16%), deducerile suplimentare pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, mentinerea scutirii de impozit pe venitul persoanelor care creeaza programe pe calculator, posibilitatea reportarii creditului fiscal intern etc.

Astfel, din perspectiva operationala, utilizarea unei firme de tip holding, in cadrul unui grup de firme, ar putea avea urmatoarele avantaje:

• consolidarea subsidiarelor pentru scopuri de management si de raportare, de exemplu, management si raportare centralizate;
• usurinta de a achizitiona sau de a vinde participatii in subsidiare;
• reinvestirea profiturilor direct din compania de tip holding;
• posibilitatea de a atrage investitori, in special actionari minoritari;
• crearea unei platforme pentru achizitii viitoare de afaceri, pentru realizarea de asocieri si pentru alte oportunitati de afaceri;
• o "poarta" pentru cresterea si extinderea operatiunilor pe noi piete sau regiuni.

Avantajele mentionate mai sus sunt valabile atat pentru grupurile de firme multinationale sau cu prezenta regionala, cat si pentru grupurile de firme romanesti.

In plus, din punct de vedere fiscal, utilizarea unei companii de tip holding ar putea avea avantaje precum:

• minimizarea taxarii castigurilor de capital;
• consolidarea profiturilor/pierderilor la nivel de grup;
• o planificare mai buna a impozitelor cu retinere la sursa;
• o impozitare avantajoasa a repatrierilor de profituri de la subsidiare, asa cum se intampla, de exemplu, in cazul dividendelor distribuite de subsidiare catre firma de tip holding;
• aplicarea prevederilor favorabile ale tratatelor de evitare a dublei impuneri, in cazul in care holdingul si subsidiarele sunt situate in jurisdictii fiscale diferite, intre care sunt incheiate asemenea conventii.

Din acest an, 7 tipuri de venituri au devenit neimpozabile

Incepand cu 2014, firmele romanesti care detin actiuni in alte firme vor considera urmatoarele tipuri de venituri ca neimpozabile la calculul profitului impozabil si al impozitului pe profit, conform articolului 20 din Codul fiscal:

• dividendele primite de la o persoana juridica romana;
• dividendele primite de la o persoana juridica straina platitoare de impozit pe profit ori a unui impozit similar impozitului pe profit, situata intr-un stat tert, cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri;
• dividendele primite de o persoana juridica romana, societate-mama, de la o filiala a sa situata intr-un stat membru al Uniunii Europene;
• veniturile din vanzarea sau cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana;
• veniturile din vanzarea sau cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica straina situata intr-un stat cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri;
• veniturile din lichidarea unei alte persoane juridice romane;
• veniturile din lichidarea unei persoane juridice straine situate intr-un stat cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri.

Conditia pentru aplicarea prevederilor de mai sus este ca persoana juridica romana care primeste dividendele sau realizeaza castigul din vanzarea sau din cesionarea titlurilor de participare sau din lichidarea participatiilor sa detina pe o perioada neintrerupta de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividendele sau ale carei actiuni sunt vandute, sau cesionate, ori lichidate. Conditia trebuie indeplinita la data inregistrarii dividendelor potrivit reglementarilor contabile, ori la data cesionarii sau vanzarii actiunilor, respectiv la data inceperii procesului de lichidare a subsidiarei.

Care sunt noile reglementari in domeniul holdingurilor 

Anterior, dividendele primite de o societate romaneasca de la o subsidiara romaneasca erau scutite de impozit pe profit, indiferent de valoarea participatiei si de perioada de detinere, iar dividendele de la subsidiare din state terte, precum cele din afara UE, erau venituri impozabile. In schimb, dividendele primite de la subsidiare din alte state membre UE erau scutite pentru o participatie de minimum 10%, pe o perioada de cel putin 2 ani.

Din 2014, tratamentul fiscal al dividendelor din participatii a fost uniformizat, indiferent de localizarea subsidiarei, cu introducerea unei participatii minime de 10%, pe o perioada de detinere neintrerupta de 1 an.

Ca prevedere in oglinda, firmele romanesti subsidiare, care platesc dividende catre actionari sau asociati persoane juridice romane, nu calculeaza si nu retin la sursa impozitul pe dividende pentru dividendele distribuite, daca beneficiarul dividendelor detine, la data platii acestora, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioada de 1 an, implinit pana la data platii acestora inclusiv.

Din acest punct de vedere, participatiile mai mari de 10% in firmele romanesti, detinute pentru minimum 1 an, beneficiaza de scutire pe impozitul pe dividende si pe impozitul pe profit, in timp ce participatiile mai mici de 10% sunt dublu impozitate, atat cu 16%, impozit pe dividende, prin retinere la sursa de catre subsidiara, cat si cu impozit pe profit, de 16%, la firma mama. Acesta este clar un tratament fiscal dezavantajos pentru participatiile minoritare.

Pentru participatiile de minim 10%, detinute sub 1 an, dividendele se impoziteaza dublu, atat prin retinere la sursa de catre subsidiare, cat si prin includerea in profiturile impozabile ale firmei mama. Totusi, impozitul pe profit astfel calculat este restituit in momentul cand beneficiarul indeplineste conditia de detinere minima de 1 an. O astfel de conditie poate fi indeplinita de beneficiar, de exemplu, daca nu vinde actiunile, in aceasta perioada.

De asemenea, o societate romaneasca, subsidiara a unei firme din UE, nu are obligatia retinerii impozitului pe veniturile nerezidentilor, in cazul in care firma mama din alt stat membru UE detine, la momentul platii dividendelor, pe o perioada neintrerupta de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividendele.

Ce s-a schimbat? Din nou, perioada minima de detinere, care a scazut de la 2 ani la 1 ani.

Practic, prevederile fiscale mentionate mai sus instituie un regim fiscal favorabil pentru repatrierea si centralizarea fluxurilor de dividende, castigurilor de capital si veniturilor din lichidarea societatilor in care sunt detinute participatii.

Pentru investitorii romani sau straini care ar dori sa aiba un holding in Romania, care sa detina participatii in firme din tara noastra, este important sa stie ca lipsa regulilor de control al companiilor straine (CFC - Controlled Foreign Company) si a regulilor anti-abuz specifice pot constitui un avantaj, ca de altfel si cota scazuta de impozit pe profit, de 16%, una din cele mai reduse din Europa, dupa Cipru, Bulgaria, Irlanda, Letonia si Lituania.

Ce lipseste din prevederile favorabile regimului de tip holding?

In Romania, nu exista prevederi privind neimpozitarea sau neretinerea la sursa a impozitului pe veniturile din dobanzi sau redevente intre subsidiare si holdinguri.

Mai exact, exista o singura reglementare, in ceea ce priveste platile de dobanzi si de redevente efectuate de o societate din Romania catre o firma din alt stat membru UE. Aceste plati sunt scutite de impozitul pe venitul nerezidentilor, daca beneficiarul din alt stat UE este considerat beneficiarul efectiv al dobanzilor, iar platitorul dobanzilor sau al redeventelor si beneficiarul efectiv sunt intreprinderi asociate (de exemplu, pentru detineri de minimum 25%), pentru cel putin 2 ani, la data platilor.

In plus, Romania nu are prevederi privind consolidarea fiscala a profitului fiscal.

Holdingurile romanesti pot doar gestiona portofoliile de participatii

In conditiile prevederilor fiscale prezentate mai sus, activitatile recomandate pentru holdingurile romanesti sunt limitate la detinerea sau la gestionarea portofoliilor de participatii, nu si la activitati de finantare intra-grup sau la activitati de gestionare a drepturilor de proprietate intelectuala.

Totusi, noile prevederi fiscale reprezinta o oportunitate de structurare eficienta a activitatii grupurilor de firme romanesti si de gestionare a activelor acestora.

In plus, aceste prevederi fiscale sunt completate de practici precum:

• infiintarea de firme care sa gestioneze investitiile si averea la nivelul unei familii (conceptul de "family office");
• centralizarea unor activitati, de regula servicii, in folosul mai multor membri ai grupurilor de firme, in asa numitele centre de furnizare a serviciilor (conceptul de "cost shared services centre"), care sa asigure un mai bun control si o optimizare a costurilor anumitor servicii furnizate centralizat, precum si o eficienta a raportarii centralizate;
• gestionarea mai buna a lichiditatilor in cadrul grupurilor de firme prin acorduri de tip cash pooling (n.red. - managementul lichiditatilor financiare ale unui grup, prin care sunt agregate soldurilor si dobanzile pozitive si negative in scopul optimizarii fluxului de lichiditati);
• restructurarile de afaceri (de exemplu, fuziuni, divizari etc.), care sa asigure o eficientizare a operatiunilor si care, in plus, pot prezenta avantaje fiscale, cum ar fi, de exemplu, consolidarea pierderilor cu profiturile entitatilor care fuzioneaza si posibilitatea deducerii si reportarii pierderilor inregistrate anterior fuziunii, atat de absorbanta, cat si de absorbita, solutie eficienta in lipsa consolidarii fiscale veritabile.

Pentru toate aceste masuri de structurare a afacerilor, substanta economica, de exemplu, motivatia operationala, trebuie avuta intotdeauna in vedere. Fara substanta economica, orice structura sau tranzactie pusa in practica ar putea fi considerata ca artificiala, iar prevederile fiscale favorabile ar putea fi respinse la aplicare de catre autoritatile fiscale.