Termenul de societate holding defineste o entitate care detine participatii in alte companii ale unui grup si al carei obiect principal de activitate il reprezinta administrarea si controlul acestor participatii.
In esenta, un regim de tip holding ideal permite transferul de resurse intragrup, fara bariere operationale sau legale si fara costuri suplimentare, cum ar fi cele de natura fiscala. In acest sens, conditia de baza care trebuie indeplinita este neimpozitarea, sau impozitarea modica, de 1-2%, a castigurilor de capital si a veniturilor din dividende derivate din vanzarea si, respectiv, detinerea participatiilor in filiale. Pentru a evita incurajarea investitiilor speculative, aplicarea unei astfel de prevederi este, de cele mai multe ori, conditionata de o cota sau o perioada minima de detinere pentru participatiile din filiale.
Structura de tip holding trebuie sa deserveasca nevoile de administrare globala si, in acelasi timp, sa asigure necesitatile de finantare sau de centralizare a administrarii drepturilor de proprietate intelectuala folosite la nivel de grup. Tocmai astfel de cerinte au condus la o specializare a holdingurilor: de finantare, in Luxemburg si Olanda, sau de proprietate intelectuala, in Irlanda. In plus, specializarea holdingurilor le-a impus ca entitati separate de cele infiintate pentru administrarea participatiilor.
Odata indeplinite conditiile minime mentionate, regimul fiscal romanesc ar putea monetiza avantajele deja existente: cota relativ redusa a impozitului pe profit, implementarea in legislatia nationala a Directivelor Uniunii Europene si accesul la o retea dezvoltata de tratate de evitare a dublei impuneri. De asemenea, nu trebuie uitat faptul ca sistemul financiar al Romaniei, spre deosebire de cel al altor state, este sustinut si de resurse economice, precum si de o datorie suverana aflata la limita inferioara a nivelului european si mondial.
Tara noastra are reglementari fiscale de tip holding din acest an
Din 2014, regimul fiscal de tip holding este reglementat in Codul fiscal. Astfel, Romania are, in premiera, prevederi fiscale de tip holding. Este vorba de un regim simplu care indeplineste cele doua conditii minimale necesare pentru functionarea holdingului: scutiri de impozit pe castigurile de capital si pe dividende.
In contextul in care au aparut cele doua modificari - scutirea de impozit pe castigurile de capital si cea pe dividende -, se ofera o foarte buna oportunitate investitorilor romani sa pastreze capitalul in Romania. In plus, aceasta optiune poate deveni interesanta si pentru domicilieri noi de holdinguri ale investitorilor straini, atata timp cat impozitul pe profit este la un nivel scazut, de 16%.
In acelasi timp, de la inceputul acestui an, nu sunt impozitate nici veniturile din lichidare obtinute de societatea holding din vanzarea titlurilor de participare in filialele pe care le detine. Totodata, in tara noastra a fost stabilita si o perioada minima de detinere de un an.
Desigur, noutatile fiscale vizeaza investitiile de interes strategic care au ca scop dezvoltarea, si nu pe cele speculative. Din acest motiv, majoritatea tarilor cu regim holding impun praguri minime de detinere a actiunilor pentru a scuti de impozit dividendele. De exemplu, Olanda are o cota de 5%, iar Cipru, de 1%. Romania a ales sa impuna detinerea a cel putin 10% din actiuni intr-o filiala de la care se incaseaza dividende.
In plus, din perspectiva jurisdictiei afacerii, legislatia romaneasca indeplineste acum mai multe criterii specifice holdingului. Mai exact, Romania are o retea foarte extinsa de tratate de evitare a dublei impuneri si o lege moderna a societatilor comerciale.
Criza sistemului bancar din Cipru a schimbat strategia Fiscului
Desi ani la rand mediul de afaceri a insistat pentru regimul fiscal de tip holding, Ministerul Finantelor Publice (MFP) s-a aratat neinduplecat. Se pare ca izbucnirea crizei din Cipru, in martie 2013 (n.red. - Uniunea Europeana si Fondul Monetar International au impus confiscarea unei parti din depozitele bancare, pentru salvarea bancilor cipriote), a grabit luarea unor decizii la Bucuresti.
Mai exact, pe fondul crizei sistemului bancar din Cipru, credibilitatea in sistemul de tip holding din aceasta tara, care vreme de ani buni a reusit sa atraga atentia pana si celor mai putin avizati, este astazi zguduita.
Concret, Cipru a reprezentat o optiune care parea la indemana oricui. Jurisdictie insorita si prietenoasa, iata suficiente argumente care sa puna in umbra prezenta Ciprului pe listele cu jurisdictii aflate sub supravegherea unor autoritati fiscale din alte state. Doar ca prietenia intre autoritatile cipriote si contribuabilii de pretutindeni a ajuns astazi intr-un moment de cotitura.
In plus, datorita interesului antreprenorilor autohtoni sa-si gaseasca alternative la acest tip de functionare, dupa ce Cipru a ajuns o tara nesigura, initiativa Guvernului poate fi considerata o incercare de a le veni in intampinare. Abordarea este interesanta atata timp cat mutarea dintr-o jurisdictie in alta, pe fondul globalizarii, este foarte rapida si orice facilitate poate contribui la luarea deciziilor de investitie.
De asemenea, relaxarea ar putea impulsiona stabilirea holdingurilor in Romania. Investitorii romani care, pana acum, isi cautau jurisdictii mai favorabile ca sa-si inregistreze businessurile, preferand tari ca Cipru sau Olanda, au motive sa-si dezvolte afacerile in tara.
Astfel, in conditiile in care a impus modificari privind holdingul in Codul fiscal, incepand cu 2014, Romania a intrat in concurenta fiscala internationala. Concret, colegii din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au fost cei mai interesati de aceasta schimbare. Datorita noului regim, Romania a fost pusa pe harta investitorilor care vor avea in minte facilitatile fiscale.
Cu toate acestea, mai trebuie facuti cativa pasi pentru a atrage grupurile de firme in Romania, respectiv o lege a holdingului.
Proiectul de lege trebuie pus in acord cu directivele europene
In paralel cu modificarile aduse fiscalitatii, in Parlament se afla proiectul de Lege a Holdingului, creat de deputatii si senatorii PSD, care ar putea imbunatati si mai mult climatul investitional. Mai exact, in Parlamentul Romaniei au fost inregistrate doua initiative legislative. Cele doua initiative au fost conexate, iar Guvernul a avizat favorabil proiectul, dar a propus o serie de modificari, reformulari si chiar eliminari de articole.
In plus, intr-un scenariu ideal, regimul de tip holding permite transferul de resurse intragrup fara bariere operationale sau legale si fara niciun cost. Din acest punct de vedere, o modificare esentiala, asteptata inca de oamenii de afaceri si prevazuta in proiectul legii holdingului din Parlament, este consolidarea fiscala a profiturilor intragrup. Astfel, pierderile si profiturile societatillor care formeaza grupul s-ar putea cumula, iar impozitul s-ar aplica pe diferenta dintre acestea.
Principala problema este ca Legea Holdingului incalca directivele europene.
In prezent, proiectul de lege se afla pe masa unei comisii de raportori care il analizeaza in vederea punerii acestuia in concordanta si cu directivele europene.
Cat costa crearea unui plan de business
Birocratia fiscala pune piedici proiectelor de investitii, in prezent. Astfel, doua acte administrative, ce e drept de mare complexitate, solutia fiscala anticipata si acordul de pret in avans, sunt necesare pentru crearea unui plan de business in cazul holdingurilor. Ambele acte trebuie emise de MFP, la cererea firmelor si contra cost, pentru a lua decizii privind schemele de impartire a profiturilor, de exemplu.
Problema este ca emiterea lor poate dura luni sau ani de zile, timp in care investitiile raman blocate.
Tariful de emitere a unei solutii fiscale se achita in lei si este in valoare de 1.000 de euro, la cursul comunicat de Banca Nationala a Romaniei in ziua efectuarii platii.
Tarifele pentru acordul de pret in avans sunt urmatoarele la cursul comunicat de BNR, in ziua efectuarii platii:
- tariful de emitere a acordului: in valoare de 20.000 de euro pentru marii contribuabili si de 10.000 de euro pentru celelalte categorii de contribuabili;
- tariful de modificare a acordului este de 15.000 de euro pentru marii contribuabili si de 6.000 de euro pentru celelalte categorii de contribuabili.
In cazul in care valoarea consolidata a tranzactiilor incluse in acord depaseste echivalentul a 4 milioane de euro, la cursul comunicat de BNR la data de 31 decembrie a anului fiscal pentru care se depune raportul privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului, sau contribuabilul este incadrat in categoria "mari contribuabili" in perioada de valabilitate a acordului, tariful de emitere este de 20.000 de euro.
In plus, stabilirea valorii consolidate a tranzactiilor incluse in acord se efectueaza la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului.
De asemenea, diferenta tarifului de emitere/modificare, acolo unde este cazul, se achita la data depunerii raportului privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in care se constata depasirea plafonului sau incadrarea la categoria "mari contribuabili". In plus, neachitarea diferentei tarifului de emitere/modificare duce la anularea acordului.
Unde se stabilesc holdingurile romanesti
Statistica Registrului Comertului indica Olanda drept cel mai mare investitor strain in economia nationala. Peste 4.400 de companii au actionari cu rezidenta in Tara Lalelelor. In plus, printre primele zece tari, atat ca numar de societati, cat si ca valoare a capitalului subscris se mai afla: Cipru, Luxemburg si Elvetia.
Alaturi de multinationalele care, la nivel global, analizeaza cel mai optim loc pentru inregistrarea afacerii, se numara si investitorii locali.
De exemplu, Cipru este foarte tentant pentru firmele de constructii si imobiliare care se afla in faza investitionala, de proiect. Datorita regimului fiscal care permite neimpozitarea dividendelor, dezvoltatorii pot sa-si finanteze noile proiecte avand costuri de creditare zero, atata timp cat reinvestesc sumele obtinute din vanzarea proiectelor finalizate si profitabile.
Apoi, este o oportunitate pentru investitorii romani sa scape si de cheltuielile de mentenanta pentru societatile stabilite in Olanda sau Cipru.
Cu toate acestea, holdingul devine si in Romania o metoda eficienta de gestionare a afacerii. Mai exact, inregistrarea in alte jurisdictii presupune costuri de infiintare si de administrare. Sediul, un director si o secretara sunt absolut necesare.
De exemplu, companiile care deruleaza afaceri foarte mari aleg Olanda, unde costurile de inregistrare si cele anuale de derulare ale businessului sunt in jur de 25.000 de euro fiecare. Cipru este mai ieftin, costurile fiind de circa 5.000 de euro.
In plus, in prezent, Romania se apropie foarte mult de reglementarile din jurisdictiile cu traditie din Europa. Astfel, desi regimul de tip holding din tarile cu traditie ca Cipru, Olanda, Elvetia, Luxemburg este complet, atat din punct de vedere fiscal, cat si al legislatiei privind companiile, prin reglementarile locale investitorii romani sunt incurajati sa-si tina banii in tara. In aceste conditii, Romania devine la fel de prietenoasa ca Cipru sau Olanda, tari foarte tentante pentru inregistrarea afacerilor.
Totusi, sa nu uitam ca Letonia a devenit prima tara din Europa Centrala si de Est care a implementat legislatia de tip holding. Mai exact, incepand cu 1 ianuarie 2013, transferurile de parti sociale sau distributia de dividende nu mai genereaza venituri taxabile. Mai mult, Letonia a ales sa se diferentieze de celelalte jurisdictii renuntand la orice limitare privind perioada minima de detinere a partilor sociale de catre un rezident pana cand acesta poate beneficia de aceste scutiri. In plus, micului stat baltic nu ii ramane acum decat sa monetizeze avantajul pe care il are in fata celorlalte state din regiune si sa ii convinga pe detinatorii de capital strain de ospitalitatea sistemului fiscal proaspat implementat.
Care ar fi efectele implementarii unor noi prevederi fiscale
Implementarea unui regim de tip holding in legislatia noastra va influenta pozitiv grupurile de companii romanesti care necesita astfel de structuri organizatorice, avand, totodata, potentialul de a atrage capital strain in tara.
Incurajati de un climat economic favorabil, investitorii vor fi mult mai atenti la oportunitati de dezvoltare pentru businessul propriu in plan local, fara sa-si mai puna problema tranzitiei de capital dintr-o jurisdictie in alta. Toate acestea vor avea un efect benefic asupra sistemului financiar din Romania.
Desi, pe termen scurt, implementarea legislatiei de tip holding nu va da nastere unor beneficii directe pentru autoritati, impactul pozitiv indirect se va regasi pe termen mediu si lung.
Astfel, daca va evolua, legislatia de tip holding va impulsiona si mai mult infiintarea de noi companii si va ajuta la dezvoltarea serviciilor conexe, dar efectul in economie se va masura in timp, schimbarile nu pot fi dramatice, de pe o zi pe alta.
Mai exact, infiintarea de companii de tip holding in Romania va incuraja dezvoltarea unor activitati colaterale, primele vizate fiind profesiile liberale (contabilitate, servicii juridice, consultanta).
In plus, se va realiza cadrul pentru dezvoltarea de noi locuri de munca in sectoare de inalta calificare.
Totodata, un regim de tip holding va incuraja pastrarea in tara a capitalului autohton, sporind sansele Romaniei de a se impune in fata concurentei fiscale din exterior.
De asemenea, scenariul ideal ar transforma Romania intr-un pol de referinta intre jurisdictiile din regiune.
Totusi, mai ramane doar sa reusim sa implementam legislatia de tip holding cat inca reprezinta o inovatie si nu o necesitate de a contracara politica fiscala a tarilor vecine.
In plus, evident ca avantajele oferite de Romania, dar si de alte tari din Uniunea Europeana, nu se pot compara cu paradisurile fiscale: Insulele Virgine Britanice sau Insulele Cayman, unde nu exista niciun impozit pe venituri. Astfel, societatile care urmaresc investitiile speculative vor fi, in continuare, atrase de astfel de zone, unde extragerea banilor din afaceri este neimpozitata.