Corporatistii mei iubiti

Sunt lucruri de reprosat corporatistilor si le stie mai toata lume,a dar nimeni nu vorbeste despre cum sunt corporatistii ca oameni. Am intalnit, in ultimii 10 ani, foarte multi corporatisti, unii dintre ei mi-au devenit amici buni pentru ca sunt oameni de calitate. Ce fac acesti oameni? 

Alearga in maratoane, fac parte din organizatii non-profit, organizeaza diverse miscari pe diverse teme, isi sacrifica timpul liber pentru actiuni umanitare, sunt activi social atunci cand au un motiv bun si normal, citesc (probabil ca sunt cei mai mari consumatori de carte din Romania, cu mult peste muncitorul de la strung), sunt cei care cumpara bilete la diverse evenimente si nu pentru ca asa e la moda, ci pentru ca sunt oameni educati, care stiu sa aprecieze un spectacol de teatru, un film sau un concert bun, iar lista ar putea continua.

In mod evident, cultura beneficiaza de multi bani de pe urma contributiei corporatistilor. Sa lucrezi intr-o multinationala si sa-ti faci timp si pentru alte activitati, pe langa familie, devine deja o virtute in sine.

Cunosc oameni care au lucrat in corporatii si au ales, la un moment dat, sa faca altceva, departe de corporatie, dar n-am auzit niciunul dintre acesti oameni sa vorbeasca de rau organizatia in care au activat. Toti recunosc ca organizarea dintr-o corporatie i-a ajutat si in viata de zi cu zi. Nu poti avea pretentia de la un corporatist sa fie un filosof, nu poti sa ii ceri unui corporatist sa nu fie om. 

Multi dintre cei care par niste robotei au multe dileme si nu sunt impacati cu viata pe care o duc, stiu si ei ca viata inseamna mai mult decat munca intr-o corporatie, dar n-au de ales.

E usor sa faci glume pe seama corporatistilor, iar ei sunt primii care rad la ele. Si stiti de ce? Pentru ca au inteligenta necesara sa inteleaga aceste glume. Incercati sa faceti o gluma cu un lucrator al campului sau cu un constuctor, sa vedeti ce se intampla.

N-am lucrat niciodata intr-o corporatie, nu mi-am dorit acest lucru pentru ca nu pot sa stau 10 ore intr-un birou, dar sunt oameni care o fac si, fara ei, eu as duce o viata mai putin linistita.

Nu sunt putine cazurile in care corporatisti care au decis sa incerce altceva s-au reintors, dupa anumite experiente, intr-o multinationala, au realizat ca cei care au propria afacere sau nu s-au „inrolat” intr-o corporatie au, de multe ori, mai multe probleme decat un corporatist, au, poate, mai putin timp, mai mult par alb si mai multe probleme cu banii.

Corporatistii seamana cu globulele rosii care duc oxigenul zi de zi pentru ca tot corpul asta din care facem toti parte sa functioneze. Pe langa glumele haioase pe seama lor, cred ca sunt momente in care trebuie sa le recunoastem si meritele, nu de alta dar, daca ar disparea toti, dintr-o data, am avea o mare problema.

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original AICI.