ABC-ul stimei de sine: Despre cum isi recastiga parintii stima de sine si cum o transmit copiilor lor

Rationala, responsabila, mama, empatica, sensibila, bruneta, pune intrebari. Asta sunt eu. Sau cel putin asta am gandit eu despre mine vineri seara cand, la invitatia lui Bogdan Cezar Ion, lector universitar la Facultatea de Psihologie, am pus pe hartie timp de un minut ganduri despre noi (n.red. - in cadrul unui eveniment organizat de Totuldespremame.ro). Credeti oare ca ies bine dupa ce trag linie la stima de sine? Asa credeam si eu.

Dar concluzia celor auzite vineri seara a fost ca stima de sine nu se bazeaza pe ceea ce credem ca suntem, ci pe ceea ce stim si putem sa facem.

Cu alte cuvinte, desi am insirat o seama de epitete, mai degraba calitati, nu-i asa?, am iesit destul de prost la capitolul crestere, dezvoltare, actiune versus fixism. Stiu sa pun intrebari, totusi! E un inceput!

Trepte, nu ziduri: stima de sine constructiva si schema mentala de crestere

Dar scopul nu era sa ne faca sa ne simtim prost, ci dimpotriva, sa capatam speranta, idei si instrumente pentru a ne redobandi stima de sine (asta in caz ca si voi, ca si mine, o tineti bine ascunsa intr-o camaruta de unde nu o scoateti la soare decat la sarbatori).

Pe langa faptul ca poate fi scazuta sau puternica, pretinsa sau autentica, stima de sine mai poate fi in doua feluri: constructiva sau neconstructiva.

Stima de sine neconstructiva se bazeaza pe un set mental fix. In loc sa ne ajute sa crestem, ne tine pe loc. Daca ne imaginam stima de sine ca un depozit de caramizi, putem vizualiza cum unii dintre noi au mai multe caramizi, iar altii mai putine. Dar ceea ce facem cu aceste caramizi nu depinde de numarul sau de calitatea lor. Unii aleg sa se proteje cu aceste caramizi, sa construiasca ziduri groase si solide pentru a se apara, iar acesta este un mod neconstructiv/fix de a trai. Altii aleg sa construiasca trepte cu caramizile lor. Evident, vor fi mai vulnerabili decat cei care construiesc ziduri si poate ca vor fi raniti mai des, dar vor avea ocazia sa evolueze, sa creasca.

Psihologul amerian Carol Dweck a definit aceste atitudini ca "seturi mentale" (mindsets). In setul mental fix construim ziduri, suntem gelosi pe succesul altuia, acceptam foarte rar provocari si schimbari, dispretuim efortul, munca. In setul mental de crestere acceptam provocari si ne bucuram, atat de efortul nostru, cat si de succesul altora.

Ce as face daca as avea stima de sine?

Seturile mentale nu sunt stabilite genetic si doar cineva aflat prea des in setul mental fix poate crede ca sunt imovabile. Nu, dimpotriva, ele sunt fluide si nu putem decide de pe azi pe maine sa trecem dintr-un set mental in altul. Dar putem decide sa parasim setul mental fix macar intr-o zona a vietii noastre, pentru un timp determinat.

Spre exemplu, putem decide ca intr-o zi, vom incerca sa inovam, sa construim trepte, sa depunem efort in domeniul profesional si doar acolo. Putem incerca, ne sfatuieste psihologul Bogdan Cezar Ion, sa punem pe o hartie cateva raspunsuri la intrebarea: "Ce as face daca as avea grozav de multa stima de sine?".

Sa alegem apoi un raspuns, poate fi chiar si cel mai neimportant, si sa incercam sa il indeplinim. Reusita, chiar daca obiectivul e minor, ne va hrani stima de sine astfel incat ne vom putea apuca de urmatorul obiectiv de pe lista.

Stima de sine se recastiga facand lucruri mici care ne reusesc!