Copilul meu a ajuns un golan

Doamna imi pare rau sa va spun,ati gresit cind l-ati lasat la bunici pe o perioada asa de lunga , trbuia sa-l ,luati cu dumneavoastra . El era la virsta la care avea ce-l mai mult nevoie de dumneavoastra de caldura de mama ,de sfaturile dumneavoastra , de protectia dumneavoastra ,etc...Dupa parerea mea ,acum nu aveti ce sa-i mai faceti ,nu va ramine decit sa va rugati sa-i de-a dumnezeu minte sa-si revina din propria convingere, altfel nu vad cum.

Da, asa cum s-a aratat si mai sus nu mai aveti ce face.
Faptul ca fura este foarte rau pentru ca va avea si el si dvs probleme pt ca va trebui sa platiti avocati ca sa scape de incurcaturi sau de inchisoare.
Vedeti daca nu cumva se si drogheaza.Ar trebui sa va interesati.

avocat Claudiu Lascoschi

Nu este adevarat ca nu aveti ce face. Adica trebuie sa urmariti cum propriul copil se transforma in infractor (pana la 18 ani veti fi responsabila civilmente pentru el) fara sa puteti face nimic? Imprejurare ca legiuitorul nu a prevazut expres astfel de situatii nu inseamna ca nu aveti ce face. Insa trebuie sa va abtineti de la violenta. A-l bate nu este o solutie si nu-l face mai bun. Insa caile de actiune legale pot sa va creeze alte dificultati. Inainte de a actiona, procedati cu tact, stati de vorba, si incercati sa stabiliti drepturi si obligatii atat pentru d-voastra cat si pentru minor in varianta in care vine cu d-voastra. Ganditi-va ca probabil s-a simtit abandonat si priviti-l ca pe un om care face greseli nu ca pe un golan iremediabil.
Cred ca cel mai bine, inainte de a actiona altfel, ar fi sa apelati la mediere. Puteti lua legatura cu un avocat in acest sens. Incercati sa-i convingeti pe el si bunicii lui, inainte de a-i forta.
Aveti o actiune pe dreptul familiei (art. 103 Cod fam.) impotriva bunicilor. In cadrul acestei actiuni va fi audiat minorul care cu incuviintarea autoritatii tutelare poate, dupa 14 ani, sa isi stabileasca alt domiciliu decat cel al parintilor daca este in interesul dezvoltarii sale profesionale sau al invataturii. Aratati instantei si dovediti ca dezvoltarea profesionala si umana a minorului este in pericol. Trebuie insa sa aveti probe, iar daca exista probe ca l-ati batut situatia d-voastra devine delicata. V-ati gandit ca s-ar putea sa se teama de d-voastra?

Din punct de vedere psiho-emotional puteti proceda asa cum a zis UBIK.

Problema apare acolo unde va trebui sa il fortati sa vina la dvs fara voia lui.
In aceasta privinta nu puteti face nimic ( din punct de vedere juridic ca finalitate).Nu il puteti lua cu japca sau cu arcanul.
Chiar daca chemati in judecata bunicii in concret nu veti obtine ceea ce doriti.
La mediere trebuie sa vina si persoanele implicate in conflict si ele nu pot fi obligate daca nu vor.
De aceea, doar psiho-emotional puteti rezolva problema dar nu si juridic.:(
Problema dvs exista in esenta cu minorul, nu neaparat cu bunicii.

avocat Claudiu Lascoschi

ªi eu cred că minorul s-a simţit abandonat la bunici, atunci când avea nevoie de dv., iar acum nu vă mai recunoaşte autoritatea părintească, cu atât mai mult cu cât aţi aplicat şi violenţa asupra sa. Educaţia nu se face cu bătaia!
Meseria de părinte nu se învaţă deşi poate ar fi util viitorilor părinţi cursuri de educare a copiilor lor, sfaturi date de psihologi atât în general cât şi aplicate in concreto. În cazul dv., cred că ar fi bine ca, mai întâi să apelaţi dv. la sprijinul unui psiholog sin cadrul Direcţiei pentru protecţia copilului căreia să-i cereţi ajutorul, apoi cu blândeţe acest psiholog poate avea întrevederi cu minorul, poate discuta cu acesta atât în prezenţa dv. sau/şi în prezenţa părinţilor dv. urmând a stabili o strategie de urmat pentru îndreptarea situaţiei minorului, atât şcolară cât şi familială.
Nu există o soluţie standard în astfel de cazuri, adevărate drame pentru mame care văd cum copiii lor devin persoane care nu se pot integra în societate şi care aleg căile ilicite de a supravieţui...
Singurul psihologul vă poate ajuta, nu mediatorul, nu avocatul...aici nu vorbim de chestiuni juridice, ci de chestiuni umane, de psihicul zdruncinat al minorului care trebuie înţeles şi abătut pe calea cea bună, lucru care necesită timp şi răbdare...cel mai important este să nu-l priviţi pe copilul dv. ca pe un infractor, ci ca pe copilul care are nişte nevoi, care trebuie înţeles şi care trebuie ajutat...:D