Paști sau Paște?

Potrivit Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, lucrare editată de Academia Română, care stabilește normele lingvistice ale limbii române, ambele forme ale cuvântului sunt corecte și acceptate.

Singura diferență între ele este că denumirea ”Paște” se folosește la singular (sărbătoarea Paștelui), iar ”Paști”, numai ca formă de plural – Sfintele Paști.

Într-o emisiune din 1998, George Pruteanu explica și cum s-a ajuns la aceste forme.

Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paști sau Paște. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică "pesah" – și acea azimioară numită pască (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alți cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de "pască"). La plural, acest cuvânt face "paști": o pască, două paști, conform unei alternanțe obișnuite în româneste, cum e și în verbul a paște: "să pască, să paști" sau a naște: "să nască, să naști" etc. Așadar, Paști e pluralul de la pască. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, când era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, și astfel a fost derivat singularul "Paște", spunându-se, firesc, fie "sărbătorile de Paști", fie "sărbătoarea Paștelui". Amândouă formele sunt la fel de corecte, și alte subtilități pe această temă nu au substanță, e o falsă problemă.

Spre a vă convinge suplimentar că aceste două forme sunt folosite aleatoriu, ori una ori alta, fără vreo deosebire de sens, am cules din Dicționarul limbii române al Academiei (dicționarul tezaur), câteva atestări ale cuvântului în limba veche, unde le găsim în mod egal pe amândouă. La Coresi aflăm "Paștile" ("Acestea sunt Paștile de bucurie și de veselie"), ca și la Varlaam ("mielușelul Paștilor"), dar în marea Biblie de la 1688 găsim "Paștele"  ("Va face Paștele Domnului în luna a doua într-a patrasprazecea zi"). Venind mai încoace, la Coșbuc găsim "Paști" ("Era dupa Paști și era un timp bun"), dar la Negruzzi, Hașdeu sau Delavrancea, "Paștele". Iată un citat din Hașdeu: "țara mai întâi de toate; Paștele mai pe urmă!"). Și la scriitorii moderni găsim ambele forme, asa că, repet, sunt deopotrivă corecte, una fiind percepută ca singular, alta ca plural.

Citiți aici toate articolele publicate în Ghidul pentru supraviețuirea limbii române.