Ziua Europei: Declaratia de la care a inceput formarea Uniunii Europene

In 1950, natiunile Europei faceau inca eforturi pentru a inlatura consecintele celui de-al Doilea Razboi Mondial, care incetase cu 5 ani in urma.

In plus, ele cautau sa evite un alt razboi. Astfel, au ajuns la concluzia ca ar fi bine sa puna in comun productia de carbune si otel, formand Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Aceasta comunitate au infiintat-o Franta, Germania, Italia, Tarile de Jos, Belgia si Luxembourg, fiind prima dintr-o serie de institutii europene supranationale care au stat la baza Uniunii Europene de astazi.

Initiatorul CECO a fost Robert Schuman, ministru de externe francez. Pe data de 9 mai 1950, el a facut declaratia care a ramas inscrisa in istoria constructiei europene drept "declaratia Schuman".

Declaratia Schuman

Pacea mondiala nu poate fi asigurata fara a face eforturi creatoare proportionale cu pericolele care o ameninta.

Contributia pe care o poate aduce civilizatiei o Europa organizata si activa este indispensabila pentru mentinerea unor relatii pasnice. Asumandu-si, timp de mai bine de 20 de ani, rolul de campioana a unei Europe unite, Franta si-a pus dintotdeauna eforturile in slujba pacii. Nu am reusit sa realizam o Europa unita si ne-am confruntat cu razboaie.

Europa nu se va construi dintr-o data sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizari concrete care vor genera in primul rand o solidaritate de fapt.

Alaturarea natiunilor europene implica eliminarea opozitiei seculare dintre Franta si Germania. Orice actiune intreprinsa trebuie sa aiba in vedere in primul rand aceste doua tari.

In acest scop, guvernul francez propune ca masuri imediate sa fie intreprinse intr-o directie concreta, dar decisiva.

Guvernul francez propune ca productia franco-germana de carbune si otel sa fie plasata sub o Inalta Autoritate comuna, in cadrul unei organizatii deschise si altor state europene. Punerea in comun a productiilor de carbune si otel va asigura imediat stabilirea unor baze comune de dezvoltare economica, un prim pas catre realizarea unei federatii europene si va schimba destinele acelor regiuni care s-au dedicat in trecut fabricarii munitiei de razboi, dar care au fost, in acelasi timp, cele mai constante victime ale conflictelor.

Solidaritatea de productie astfel stabilita va demonstra ca orice razboi intre Franta si Germania devine nu numai inimaginabil, ci si imposibil din punct de vedere material. Infiintarea acestei unitati de productie puternice, deschisa tuturor tarilor care doresc sa colaboreze, va pune bazele reale ale unificarii economice, angajandu-se sa le furnizeze tuturor tarilor membre elementele principale ale productiei industriale, in conditii egale.

Aceasta productie va fi oferita lumii intregi, fara diferentieri sau exceptii, pentru a contribui la cresterea nivelului de trai si pentru a promova realizarile pasnice. Cu mijloace suplimentare, Europa va putea sa duca mai departe realizarea uneia dintre misiunile sale esentiale: dezvoltarea continentului african.

In acest mod se va realiza, simplu si rapid, acea fuziune a intereselor care este indispensabila pentru crearea unui sistem economic comun; aceasta ar putea fi piatra de temelie a unei comunitati mai largi si mai complexe, reunind tari aflate multa vreme in conflicte sangeroase.

Prin punerea in comun a productiei de baza si prin instituirea unei Inalte Autoritati, ale carei decizii vor reuni Franta, Germania si alte state membre, aceasta propunere va conduce la stabilirea primelor baze concrete ale unei federatii europene, indispensabila pentru mentinerea pacii.

Pentru a promova realizarea obiectivelor astfel definite, guvernul francez este pregatit sa initieze negocieri, pornind de la urmatoarele considerente.

Sarcina pe care o va avea de indeplinit Inalta Autoritate comuna va fi de a asigura, in cel mai scurt timp posibil, modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii acesteia; furnizarea in conditii egale a carbunelui si otelului pentru pietele din Franta si Germania, precum si pentru pietele din alte tari membre; dezvoltarea in comun a exporturilor catre alte state; egalizarea si imbunatatirea nivelului de trai al muncitorilor din aceste ramuri industriale.

Pentru a indeplini aceste obiective, pornind de la conditiile de productie diferite din statele membre, propunem sa se instituie o serie de masuri cu caracter tranzitoriu, cum ar fi aplicarea unui plan de productie si investitii, stabilirea unui mecanism compensatoriu pentru egalizarea preturilor si crearea unui fond de restructurare care sa faciliteze rationalizarea productiei.

Circulatia carbunelui si a otelului intre statele membre va fi imediat scutita de toate taxele vamale si nu va fi afectata de ratele de transport diferentiate.

Se vor crea treptat conditii care vor permite o distributie cat mai rationala a productiei, la cel mai inalt nivel de productivitate.

Spre deosebire de cartelurile internationale, care au tendinta de a impune practici restrictive asupra distributiei si exploatarii pietelor nationale si de a mentine profituri mari, aceasta organizatie va asigura fuziunea pietelor si extinderea productiei.

Principiile si actiunile esentiale definite mai sus vor face obiectul unui tratat semnat intre state si inaintat spre ratificare parlamentelor din fiecare tara.

Negocierile necesare pentru stabilirea detaliilor legate de aplicarea acestor prevederi se vor desfasura cu ajutorul unui arbitru numit de comun acord. Acesta va avea sarcina de a se asigura ca acordurile convenite corespund principiilor enuntate si, in cazul in care se ajunge la un impas, va decide ce solutie urmeaza sa fie adoptata.

Inalta Autoritate comuna care se ocupa de administrarea intregului sistem va fi alcatuita din personalitati independente numite de guverne, respectandu-se principiul reprezentarii egale. Guvernele vor alege de comun acord un presedinte. Deciziile Autoritatii se vor aplica in Franta, Germania si in celelalte tari membre. In cazul in care deciziile autoritatii vor fi contestate, se vor lua masuri de la caz la caz.

Un reprezentant al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) va fi acreditat pe langa Autoritate si va intocmi un raport public pentru ONU de doua ori pe an, pentru a face un bilant al activitatii noii organizatii, in special in ceea ce priveste respectarea obiectivelor acesteia.

Instituirea Inaltei Autoritati nu va prejudicia in niciun fel regimul de proprietate asupra intreprinderilor. In exercitarea functiilor sale, Inalta Autoritate comuna va lua in considerare puterea conferita de Autoritatea Internationala a Ruhrului si obligatiile de orice natura impuse Germaniei, atata timp cat acestea raman in vigoare.

Sursa: europa.eu.