Balbaiala la copii: cauze si solutii

In 90% dintre cazuri, balbaiala apare in jurul varstei de 3-5 ani, cand copiii care stiu deja sa vorbeasca. Este foarte important sa n-o confundam cu acea repetare a silabelor specifica inceputului vorbirii. Unii copii, din dorinta de a spune cat mai multe si cat mai bine, “imbulzesc” sunetele si se intampla sa repete anumite silabe, dar asta nu inseamna ca sunt balbaiti.

In randul prescolarilor, frecventa este de 1,28%, in timp ce la elevii cu varste cuprinse intre 15-18 ani este de 0,36%. Exista si o diferentiere pe sexe, frecventa balbaielii la baieti fata de fete fiind de 3:1, dar si in functie de locul nasterii.

Specialistii spun ca numarul celor care sufera de balbism este mai mare in mediul urban decat in cel rural si descreste dinspre tarile occidentale spre cele orientale (Franta – 5%, Germania – 2%, Rusia – 1%).

De asemenea, s-a stabilit ca micutii care incep sa se balbaie inainte de varsta de 3,5 ani au sanse mai mari de vindecare si ca in cazul in care prezenta tulburarii dureaza mai mult de 1-2 ani, riscul cronicizarii este exponential.

Factorii implicati in declansarea balbaielii

Exista teorii care pun balbaiala pe seama unor tulburari fiziologice sau biochimice ale sistemului nervos si a unor intarziere psiho-fizice generale. Vorbim aici de leziuni la nivelul scoartei cerebrale frontale, de intarzieri in mielinizarea fibrelor nervoase, de retard in dezvoltarea motrica sau a functiior psihice.

Pe de alta parte, exista teorii care atribuie un rol central factorilor de mediu si emotionali. Dintre acestia enumeram: starile de nervozitate, de anxietate, fobiile, atitudinea negativa fata de vorbire, tulburarile comportamentale, greselile de educatie, precum pedepsele si pretentiile excesive ale parintilor, de luarea sa in ras si nu in ultimul rand stresul puternic, intretinut de starile conflictuale din sanul familiei.

Tipuri de balbaiala

1. Balbaiala clonica sau primara. Simptomele apar in mod inconstient si nu impun un efort deosebit – contractiile musculare sunt de scurta durata. Se caracterizeaza prin repetarea sau prelungirea involuntara a unor sunete sau silabe, de obicei la inceputul cuvantului sau frazei.

2. Balbaiala tonica sau secundara. Simptomele sunt produse de spasme sau incordari bruste la nivelul aparatului fonoarticulator. Copilul devine constient de tulburarea de care sufera si incearca sa se controleze, insa aceste incordari musculare nu fac altceva decat sa produca un blocaj. Dupa incetarea spasmului sunetele blocate erup cu explozie.

3. Balbaiala mixta. Acest tip imbina caracteristicile primelor doua tipuri si, in functie de predominanta unei forme, poate fi clono-tonica sau tono-clonica. De regula, la inceput apare tipul clonic, iar in momentul in care balbaiala este constientizata, tulburarea devine tonica.

4. Balbismul neurogen. Acest tip de tulburare apare din pricina a unei deficiente in zona vorbirii din creier – disfunctia semnalelor nervoase spre nervi si musculatura utilizata in vorbire. Aceste situatii se intalnesc in urma unui traumatism cerebral sau unui accident vascular, in cazul adultilor. Simptomele balbaielii neurogene sunt repetarea unor sunete sau a unor parti de cuvinte.

Cum se manifesta balbaiala?

Balbaiala nu este permanenta. Copilul nu se mai balbaie cand nu se afla intr-o situatie speciala si cand reuseste sa-si controleze emotiile. Atenuarea sau amplificarea balbaielii depinde foarte mult de starea afectiva a copilului in momentul vorbirii si de continutul discursului. Intr-o discutie tensionata, cu parintii sau la scoala, cu o persoana straina, balbaiala se accenteaza.

La fel si atunci cand copilului i se atrage atentia asupra deficientei de vorbire. In momentul in care constientizeaza situatia, jena il face sa se balbaie si mai tare. El devine marcat de neputinta sa de a comunica, fapt ce-i poate afecta intreaga personalitate, se izoleaza si, uneori, poate ajunge la mutism, refuzand sa vorbeasca.

De aceea, tratamentul trebuie inceput cat mai din timp posibil. Acesta consta in corectie logopedica, dar si psihoterapie, care se focalizeaza pe cresterea increderii in sine si dezvoltarea capacitatii de a se exprima in orice situatie, pe exteriorizarea agresivitatii si a tensiunilor latente.

10 sfaturi pentru parintii copiilor afectati de balbaiala

• In discutia cu copilul, vorbiti rar si calm, cu pauze dese (oferiti-i un exemplu de comunicare verbala) si lasati-l pe cel mic sa termine ce are de spus, fara a-l intrerupe si fara a-i completa fraza. Acordati atentie asupra a ceea ce spune, nu asupra modului in care vorbeste.

• Mentineti un contact vizual normal cu cel mic in timp ce acesta vorbeste si ascultati-l cu atentie. Aratati-i cu ajutorul expresiilor fetei si a limbajului non-verbal ca-l ascultati si ca va intereseaza ceea ce spune si nu modul in care o face.

• Nu-i puneti prea multe intrebari; copiii vorbesc mai degajat atunci cand isi exprima propriile idei. In schimb, puteti comenta ceea ce povesteste.

• Acordati copilului tot sprijinul necesar, incurajandu-l prin jocuri in care se simte destins si felicitandu-l atunci cand inregisteaza progrese.

• Evitati influentele emotionale negative si invatati-i pe ceilalti membri ai familiei cum sa-i vorbeasca (calm, cu pauze si fara intreruperi) si nu-i lasati pe frati sa-l tachineze sau sa-l forteze sa vorbeasca corect.

• Daca este suficient de mare convingeti-l sa citeasca mai mult decat de obicei. Este importat sa citeasca mult, deoarece daca totusi nu poate depasi balbaiala, mai tarziu un vocabular bogat il va ajuta sa evite cuvintele cu probleme.

• Acordati cateva momente copilului in exclusivitate, pentru a vorbi despre balbaiala ca despre un lucru obisnuit, banal, de care nu trebuie sa-i fie rusine sau frica.

• Ocoliti activitatile care obosesc sau excita copilul in mod exagerat, chiar daca este vorba de activitati care ii fac placere.

• Incercati sa reduceti nivelul exigentelor pentru copilul balbait, chiar daca acesta devine capricios sau fratii sai devin gelosi.

• Nu-l puneti pe cel mic in situatii jenante, cum ar fi sa vorbeasca in fata unor persoane straine. Abtineti-va sa-l corectati si nu-i spuneti sa se gandeasca inainte de a vorbi.