Aventuri dominicane. Canopy Adventure

“Jose Antonio, para servirle!”

Raman impresionata de tinuta acestui domn! Schioapata putin, are un baston lustruit si pare desprins direct din telenovelele din copilarie!
Ne intreaba ce limba vorbim si, dupa ce se lamureste ca poate conversa bilingv, incepe sa ne prezinte, pe o macheta miniaturala, punctele principale ale aventurii.

Un pic zdruncinati si plini de colbul de pe drum, ne-am bucurat ca incepe experienta adevarata!

Drumul

Nici pana atunci nu ne fusese chiar rau! Ne-am trezit dimineata si, cu punctualitate, la 7:00 am fost luati de la hotel de echipa Canopy Adventure, partenerul local TUI. Cu Leon la volan, personaj ce a fost recomandat cu umor ca al doilea cel mai bun sofer de pe insula (primul fiind in spital in urma unui accident) si cu cel care rade povestind in fata noastra, Wilson (foto stanga). Ce personaj! Mi s-a parut reprezentantul tipic al spiritului domincan, desi numele ar putea crea confuzie: grasut (pasionat de gastronomia locala – orez, carne, banane fripte si Mamajuana), ciocolatiu, galagios si popular, duce conversatia presarand glume la fiecare doua fraze. Are 4 fete si o nepotica, pe care ne-a si aratat-o mandru nevoie-mare, insa varsta lui este incerta, ca si in cazul altor dominicani.

Grupul nostru a fost, ca de obicei, eterogen: avem un american expansiv, niste “Punta” Canadieni, cum le zice Wilson, niste frantuzoaice speriate si o hispanica frumoasa care ii atrage ca un magnet pe cei doi dominicani.

Wilson ne povesteste despre Republica Dominicana, stilul lor de viata, muzica locala si insista aspura sistemului de invatamant pe care si el il sustine. Ne spune sa nu dam bani elevilor care vor alerga pe langa camionul nostru, pentru ca “ce vor invata ei daca strainii le intind bani? Ca in loc sa se duca la scoala, e mai simplu sa ceara bani, iar acest lucru le face un mare deserviciu!”

Putem ajuta cumparand produse dominicane specifice, de la cafea, ciocolata si mamajuana, pana la obiecte de artizanat. Desigur, cel mai bine e de la el, ne spune sfatos, in timp ce ne explica ca vanzatorii ambulanti scot un calculator de buzunar cand ii intrebi de pret nu ca sa calculeze cursul ci ca sa aiba timp sa se gandeasca cat ar putea scoate maxim de la persoana din fata sa.

Como fue?

In timp ce Wilson ne tine de vorba cu glumele lui, gonim spre Loma de la Sierra, la aproximativ 50 de km de Bavaro. Nu e un munte mare, doar 700 de metri inaltime, dar pare semet in campia care il inconjoara. Drumul asfaltat lasa treptat loc unui drum pietruit si plin de praf, insa noi suntem vrajiti de personaj si nu ne dam seama decat atunci cand praful de pe haine si aparatul foto devine gros si imposibil de ignorat. Nu apucam insa sa ne plangem pentru ca deja am ajuns.

Ne dam jos bucurosi si galagiosi si suntem intampinati de Jose Antonio si mica sa armata de ajutoare. In 5 minute, fara prea multe introduceri, trecem direct la treaba si in alte 15 suntem deja cu instructajul facut si echipati – casca, hamuri, carabiniere, manusi – gata pentru prima coborare. Prima dintr-o serie de 8 sau 9, ce dureaza in total 45 de minute.

Experienta propriu-zisa nu trebuie explicata, ci incercata. Este departe de a fi un sport extrem si nu necesita vreo tehnica speciala, dar e interesant si relaxant in acelasi timp. In cuvintele lui Jose Antonio: “daca poti sa mergi, poti sa te dai”. Echipa va avea grija de tot si, cu exceptia unor mici urcari pe jos de 5-6 minute, tot ce ai de facut este sa stai cuminte si sa te bucuri de priveliste. Indiferent de varsta, indiferent de conditia fizica, vei aluneca la vale agatat in siguranta de cabluri, cu ceva viteza, pe deasupra sau prin padurea tropicala. Fara sa fie riscant sau periculos, garantez ca vor fi momente in care sufletul ti se va ingramadi un pic in gat! 

Tarzan si Superman pe circuitul Extreme

Recunosc insa ca, obisnuit cu adrenalina, pe Bogdan l-ar fi tentat niste senzatii ceva mai tari. Chiar atunci, italianul din fata noastra cu spirit de observatie s-a gandit sa intrebe – dar stalpul ala mare pentru ce e? N-a primit un raspuns inteligibil insa intrebarea a ramas si, odata ajunsi la baza, am adresat-o mai departe catre Jose Antonio. Si asa am aflat ca acel stalp, alaturi de alti cativa pe care nu ii observasem, fac parte din noul traseu extrem inaugurat in urma cu cateva saptamani. Trebuia sa fi optat pentru el din timp si nu l-am putut incerca, dar la rugamintea noastra am primit o scurta demonstratie din partea staff-ului. Si ceea ce am vazut este intr-adevar spectaculos.

Atractiile sunt un bungee jumping de cativa zeci de metri, dar nu perfect vertical (pentru o senzatie mai aproape de cea de zbor cu liana prin padure, asemenea lui Tarzan cum explica cei de aici), si o linie de un kilometru si jumatate cu viteze ametitoare, care se parcurge in pozitie perfect orizontala in timp ce esti legat de spate (de unde si denumirea de Superman). Unica in America Centrala, aceasta noua atractie este pariul lui Don Jose Antonio pentru sezoanele urmatoare si, din ce am vazut, e deja castigat.

Pe post de concluzie

Canopy Adventure este o experienta pentru toata familia. Va permite sa vedeti indeaproape padurea tropicala, sa incercati experiente noi si este o alternativa ceva mai sportiva si mai scurta la turul Eco Safari. Va va face inima sa bata putin mai tare, insa pentru o supra-doza de adrenalina pura optati (si) pentru varianta Extreme. E de neratat si noi o avem pe lista pentru viitoarea vizita in Republica Dominicana.

Si nu in ultimul rand, cand ajungeti la fata locului si aranjati detaliile turului, intrebati de Wilson. Ne-a marturisit ca e foarte fericit cu ceea ce face si va continua ani buni de acum in colo. Si mai zice el ca, mai nou, are o slabiciune pentru romani.

Excursia dureaza aprox. 5-6 ore (depinde cat de departe este hotelul la care te-ai cazat si unde sunt ceilalti din grup) si se poate rezerva direct prin TUI.

Insoteste-i pe Anca Duse si Bogdan Nita in calatoria lor in jurul lumii. Sambata de sambata, ei vor publica pe AvocatNet.ro ganduri si impresii despre locurile in care au ajuns. Mai multe informatii despre demersul celor doi tineri puteti citi pe platforma dedicata acestui proiect – www.unanhaihui.ro.