Aventuri dominicane. O vizita "la tara"

Oricat de frumos ar fi resort-ul in care stai si oricat de tentante ar fi optiunile de distractie pe care ti le pune la dispozitie, o tara merita experimentata mai indeaproape. In cazul Republicii Dominicane recunosc insa ca am stat putin pe ganduri. Caldura, tantarii si povestile cu furturi de pe internet cantareau destul de greu in balanta atunci cand ne puneam problema sa parasim umbra si confortul de care ne bucuram deja. Pana la urma ne-am facut curaj si ne-a parut tare bine. Am petrecut cea mai frumoasa zi de pana acum si va asiguram ca e o experienta de neuitat.

Atunci cand am optat pentru excursia de o zi organizata de Compay EcoSafari, partenerul local TUI, am citit descrierea obiectivelor insa nu stiam la ce sa ne asteptam exact. Camionul arata impresionant, ideea de a vedea cafea si ciocolata in natura suna bine, insa restul – calarit, vizitat catedrala nationala si baia in mare – pareau mai degraba de umplutura.

Asa ca am pornit cu pareri impartite si dupa primele 15 minute de mers eram deja mai desumflati decat plecasem. Ora matinala la care incepea turul – 7:55 in fata hotelului, foarte punctuali! – nu ne permisese decat un mic dejun infulecat in graba si nici macar o gura de cafea. Traficul era deja infernal, motociclete cu origini incerte si SUV-uri americane de ultima generatie se intreceau sa ne taie calea pe niste stradute inguste, pline de fum si reclame alandala.

Peste toate, micul camion in spatele caruia ne gasisem loc, nu avea nimic de-a face cu impresionantul 6×6 promis in poze. Ne-am asumat ca asta este, nu poti avea doar experiente ok, si ne-am relaxat pregatiti pentru ce e mai neplacut. Ei bine, din momentul asta lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine.

6X6 on si off road

Primul lucru care ne-a facut cu ochiul a fost mesajul scris intr-un colt al camionului care ne asigura ca nu aceasta este masina care ne va plimba prin munti. Urmeaza sa o schimbam dupa un scurt transfer. Zis si facut, dupa aproximativ jumatate de ora de mers. Odata cu noua masina am facut cunostinta si cu cei 3 ghizi. Un sofer destul de taciturn, artist la a gasi hamace la umbra in toate locurile in care opream, dar destul de timid in a interactiona cu turistii, un bartender amabil si mereu zambitor insa mai ales ghidul nostru, Cesar.

Acesta din urma parea desprins din filmele cu Che Guevara si merita o descriere completa. Un pic in varsta afisa o vesta de camuflaj, o sapca coloniala si o curea pe a carei catarama lucioasa trona cu mandrie o stea cu secera si ciocanul in mijloc. Cearcanele mari si ochiul stang putin vanat, cutitul de la cingatoare si intreaga sa atitudine il faceau intr-adevar sa para un veteran al luptei de clasa.

Vederile sale politice au fost clare de la inceput cand, pe post de introducere, ne-a povestit cu mandrie despre noul presedinte al Republicii Danilo Medina, ales in 2012 pe un val de simpatie populara, si promisiunile sale de a folosi banii in folosul poporului. Promisiuni onorate spre suprinderea mea: salarii mai mari in educatie – 390$ pe luna, accent pe dezvoltarea infrastructurii – noua autostrada Punta Cana – Santo Domingo fiind inaugurata recent – si altele asemenea.

Atitudinea ghidului contrasta izbitor cu imaginea afisata. Nu te puteai abtine sa nu zambesti cand vedeai cum se inchina cu cescuta de cafea inainte sa o dea pe gat, cum fluiera ca un indicator sonor atunci cand camionul mergea cu spatele sau cand numea drumurile denivelate “masaj”. Amabil cu toata lumea, vorbea mai multe limbi straine, putin stricat, dar cu atat mai delicios – zicala sa preferata “life is lives” nu se potrivea niciodata cu situatia, dar amuza intotdeauna desi nu am aflat nici pana acum ce vrea sa insemne.

Cu asemenea echipaj am plecat sa vizitam, in ordine, o scoala rurala, catedrala nationala si cateva gospodarii locale din zona montana.

coala ne-a impresionat prin simplitate si curatenie. Nu era decat o camera, ceva mai mare decat o sala de clasa normala, aduna aproximativ 30 de copii, de aceeasi varsta 9-10 ani, si 2 invatatori. Greu de inteles cum de veneau atati copii cand in zona, pe o distanta de 3-4km, se vedeau doar cateva gospodarii, cum de aveau toti aceeasi varsta si ce se intampla cu restul copiilor.

Toti aveau ochi doar pentru americanul de 150kg care ne insotea in tur (alaturi de alti 8 conationali, 3 familii) asa ca noi am putut sa empatizam cu micutii aducandu-ne aminte de vremurile in care, copii fiind la scoala, in anii ´90, primeam vizite similare de la straini interesati de conditiile noastre si un schimb de experienta. Am facut cu ochiul, am facut cu mana, am lasat o scurta donatie si am plecat mai departe, convinsi pe de o parte ca micutii sunt pe maini bune si pe de alta parte ca, pentru a reusi sa-si depaseasca conditia, vor avea nevoie de mai mult decat cativa dolari si niste rechizite colorate pe care le-am putut noi oferi.

Gustati, va rog!

Nu dupa putin timp, ne-am oprit din nou pentru prima experienta culinara originala a zilei, in mijlocul unei plantatii de trestie de zahar. Este absolut delicioasa si de neratat, dulce exact ca zaharul cubic, dar in acelasi timp apoasa si racoritoare. Trebuie incercata pentru ca nu se poate povesti, noi in mod sigur vom cauta sa repetam experienta si in alte locuri.

Iesind din cultura de trestie ne-am apropiat de orasul Higüey pentru a vizita ceea ce, pe numele ei complet, se numeste Basilica Catedral Nuestra Senora de la Altagracia. O creatie recenta de la inceputul anilor ’70 a unor arhitecti francezi este de departe cea mai impunatoare biserica de pe insula, si probabil cea mai inalta cladire din Republica Dominicana. Pozele spun mai multe decat am putea noi explica in text, iar pe langa acestea veti gasi in altar La Virgen de la Altagracia, o pictura adusa de colonistii spanioli in secolul 15 (ce nu se poate insa fotografia).

Hugüey

Despre oras, nu sunt prea multe de spus, aceeasi adunatura de reclame, stradute inguste, fum si alte mirosuri mai putin placute. Pentru ca “life is lives”, nu?
Zona este recunoscuta pentru carnea de vita si cea de porc, produsele expuse direct la strada aratand intr-adevar tentant. Sunt crude si sarate inainte, pentru a rezista temperaturilor ridicate din timpul zilei (cca. 29 de grade).

Parcurile pareau a fi cea bine intretinuta zona a orasului dupa catedrala si meritau vizitate insa noi n-am avut timp, ne grabeam spre zona montana unde ne asteptau alte surprize delicioase.

La tara, la inaltime

Prima a venit sub forma fructului de cacao. Aratand cam ca un mic pepene galben ceva mai oval si mai mic (galben cand este copt, maroniu-roscat in rest) are un miez cu seminte de care nu te-ai atinge nici mort de foame, asa de “bine” arata. Aparentele insala insa si la indemnul ghidului am gustat semintele invelite intr-o pielita alba laptoasa.

Semintele propriu-zise nu se mananca (sunt comestibile dar amare) insa pielita cu probleme de imagine este delicioasa, racoroasa si acrisoara. Primele isi dau masura valorii dupa 5 zile de uscare la soare si o prajire rapida intr-un mare ceaun pana ating culoarea maronie bine cunoscuta. Am avut ocazia ulterior sa observam procesul si sa gustam si asa ceva, sunt intr-adevar delicioase. Pana acolo insa ne-am oprit pentru o ora intr-o locatie superba pentru a servi masa.

Locatia despre care povestim avea doua mari avantaje: era plasata strategic langa un mic atelier de rulat trabucuri si in acelasi timp pe marginea unei vai largi plina de plantatii de cacao, cafea si banane. Am survolat intreaga zona pret de minute bune alaturi de vulturi impunatori si soparle multicolore, mult prea agitate pentru a fi prinse pe camera. Spiritul tuturor s-a imbunatatit vizibil si in ritmuri de merengue am plecat spre o plantatie traditionala de cafea si cacao.

Un loc idilic

Intotdeauna mi-a placut la munte, recunosc, dar in Caraibe este ceva special. Casutele sunt rare, dar foarte frumoase, plantatiile intinzandu-se pe hectare bune. Iarba tunsa perfect, culorile placut contrastante si plantele exotice din curte alaturi de linistea si caldura locuitorilor ne-au facut sa ne intrebam oare de ce nu se fac resort-uri si in aceste zone. E cald, nu exista plaja sau apa din belsug, insa locurile sunt cu adevarat speciale si ne-a parut rau ca nu am putut sta mai mult de o ora.

O ora insa gandita special pentru delicii culinare. Dupa o scurta vizita a unei locuinte traditionale am putut participa la intregul proces de fabricatie al cafelei si ciocolatei. Am invartit in ceaunul in care se prajeau semintele, le-am rasnit manual cu un instrument special (ca o masina de tocat modificata) si, cel mai important, la sfarsit am putut gusta rezultatul “muncii” noastre. Delicios!

Dupa o scurta plimbare prin gradina cu bananieri, flori mari si vita de vanilie (spre surprinderea noastra am aflat acum ca vanilia este o planta agatatoare asemanatoare iederei) am facut cunostinta si cu bautura traditionala a Republicii Dominicane – Mamajuana. Desi inventanta in 1950 a fost rapid insusita de bastinasi care jura pe ea mai ceva decat pe cafea. Un amestec de ierburi pus la fermentat alaturi de vin rosu, rom si miere, are un gust la jumatatea distantei dintre vinul de Porto si o visinata dulce si se presupune ca vindeca o gama larga de afectiuni functionand in paralel ca si energizant si afrodisiac. Ne-ar fi tentat o sticluta la preturi modice insa punand in cumpana bagajele noastre deja supradimensionate am renuntat.

Adevaratul pirat din Caraibe

Spre deliciul meu, cat timp noi inchinam cu companionii de excursie un shot de mamajuana, am primit vizita unui adevarat pirat de Caraibe. Salvari, batic si o maceta de jumatate de metru descriau un personaj impresionant parca desprins din filme. Deliciul il faceau insa cei 6-7 serpi incolaciti in jurul gatului – mici pitoni de un metru, cu diverse culori. Contra unui dolar te puteai “juca” cu ei si nu am ratat ocazia, fiind asa entuziasmat incat am uitat aproape complet de poze.

Am plecat apoi mai departe cu pareri de rau, crezand ca partea mai frumoasa a excursiei s-a terminat.

Macao – o plaja de vis

La ceas de dupa-amiaza, cand caldura ne toropea incet, cand 6X6-le se pusese in sfarsit pe un drum pavat si aluneca relativ lin, in departare a inceput sa luceasca ceva printre palmieri! Chiote in masina, englezi si italieni entuziasmati! Se vedea marea!

Exact asa, cliseistic, ca intr-o fotografie photoshopata: zeci de nuante de turquoise invadand regulat plaja lata, cu nisip alb, fierbinte, care ti se scurge printre degete.

Palmieri idilici pentru umbra, un colt cu barci pescaresti, desprins din scenografia unei piese de teatru si localnici presarati din loc in loc.

Macao este o plaja publica, una din putinele in care poti (si daca nu vrei, tot o sa ai parte) sa interactionezi cu dominicanii.

Eu (Anca), am o fobie fata de vanzatorii ambulanti insistenti, care trag de tine si te urmaresc cu obstinatie. Comerciantii dominicani insa sunt maestri in a se face placuti inainte sa iti vanda ceva. Se prezinta, vor sa stie cum te cheama, iti repeta numele sa se asigure ca il pronunta corect, te intreaba detalii despre tara ta si apoi iti spun ca au un mic shop in care te asteapta sau ca au cel mai bun peste proaspat pe care il poti gasi in Punta Cana.

Rostogolind domol o conversatie sub umbrela si cu ochii si dintii perfecti si orbitori de albi ai lui Miguel, vanzatorul de palarii din palmier, am primit cateva ponturi si sfaturi altfel inaccesibile turistilor de resort. Unde se gaseste cel mai bun lobster, de unde cumperi cel mai bun ananas si cat ar fi potrivit sa platesti pentru un sezlong cu umbrela. Prea multe pentru cele 45 de minute cat am oprit noi. Am plecat promitand ca vom reveni zilele urmatoare sa testam informatiile astfel dobandite.

Pentru ca ora era deja 4 dupa-masa am plecat bine dispusi spre hotel. Drumul ni s-a parut mai scurt, fumul si orasele mai putin aglomerate si localnicii mult mai simpatici. Probabil ca intotdeauna e asa dupa ce ajungi sa ii cunosti si ne bucuram ca am avut aceasta sansa.

De acum vedem Republica Dominicana cu alti ochi.

Sfaturi utile:
- cand ajungeti in Republica Dominicana, regiunea Altagracia, nu ratati o vizita “la tara”. Compay Ecosafari, partenerul local TUI , ofera astfel de excursii dar exista multiple variante.

Pentru o astfel de excursie luati un bagaj usor, dar aveti grija sa nu lipseasca urmatoarele: costum de baie, un prosop, o palarie/sapca pentru soare, creme de soare si tantari, aparat foto.

Apa, racoritoarele, berea si gustarile variate sunt incluse si la discretie, nu va ingreunati bagajul cu asa ceva.

- turul incepe devreme si dureaza aprox. 7,5 ore. Verificati ora la care urmeaza sa va intalniti si, daca este cazul, aranjati cu hotelul devansarea micului dejun.
- veti fi tentati cu tot felul de cumparaturi: sticlute cu vanilie, ciocolata, mamajuana, obiecte de artizanat local. Sunt acceptati euro si dolari, insa ajuta sa aveti si moneda locala dominicana 1USD = 43,2 DOP (Dominican Pesos), pentru ca a da restul este mai degraba o practica izolata.

Insoteste-i pe Anca Duse si Bogdan Nita in calatoria lor in jurul lumii. Sambata de sambata, ei vor publica pe AvocatNet.ro ganduri si impresii despre locurile in care au ajuns. Mai multe informatii despre demersul celor doi tineri puteti citi pe platforma dedicata acestui proiect – www.unanhaihui.ro.