Aventuri dominicane. Un zambet din lumea noua

Aventuri dominicane. Relatare din Punta Cana.

"Sunteti italieni, nu-i asa?",  intreaba candid vamesul ca raspuns la spaniola mea vorbita dupa ureche. "Nu, suntem romani". N-a auzit, dar nu conteaza, sa fim bine veniti. Si intr-adevar asa ne simtim. Nu e greu cand toti cei din jur au un zambet sincer si larg. Care devine si mai larg atunci cand descopera ca Anca vorbeste spaniola foarte bine. Probabil ca si engleza ne-ar servi in aceeasi masura, insa lumea devine brusc mai deschisa si amabila atunci cand vorbesti pe limba lor.

Toti o complimenteaza si vor sa afle mai multe despre noi si cum de vorbeste asa bine. Ca sa nu fiu lasat pe dinafara ii asigur pe toti ca si eu inteleg – dand din cap si razand cand e cazul drept dovada – si ca, desi nu pot vorbi foarte bine, am de gand sa invat. E ok, ne imprietenim, schimbam nume si povesti.

Plaja publica din Macao

Transferul din Punta Cana la Bavaro dureaza aproximativ 20 de minute pe autostrada asfaltata ca in palma, timp in care povestim cu soferul despre Romania. La fel ca baiatul care ne preia bagajele la sosire, tine sa se amuze intrebandu-ne cate grade sunt acum la noi in tara si ne asigura ca aici nu sunt probleme. 30 de grade tot anul! Grade care incep sa se simta in ciuda aerului conditionat si a ventilatoarelor gigantice prezente aproape peste tot.
Noroc cu receptionera care ne intampina cu prosoape umede, reci si parfumate. Formalitatile de cazare dureaza 5 minute si apoi gata, suntem oficial oaspeti ai Barcelo Bavaro Beach Premium Resort, sectiunea Adults Only. Denumirea din urma ne face sa ne aruncam ocheade curioase, insa suntem asigurati ca asta nu inseamna o permisivitate excesiva, ci doar ca in aceasta zona a complexului se poate fuma in aer liber si nu sunt primiti oaspeti cu copii minori, pentru un plus de liniste.

Camera este foarte dichisita – ca intregul complex de altfel – si plina de mici detalii care fac diferenta. Ventilatorul din tavan aduce un aer colonial, sampania ne asteapta la rece, muzica se aude din mici difuzoare deghizate sub forma de pietre, candelabrele de scoici se leagana agale in bataia in vantului, insa noi nu avem ochi decat pentru privelistea incredibila cu oceanul si plaja cu palmieri si nisp alb-rozaliu aflate la 50 de metri sub balcon. Uitam de orice curtoazie, trimitem pe toata lumea la plimbare si rapid despachetam sapand dupa costumele de baie. In 5 minute suntem in apa balacindu-ne ca doi copii mici. Ne minunam de culoarea ei azurie si foarte sarata (ustura putin ochii), la plaja de 2 kilometri si padurea de palmieri inalti ce urmeaza linia apei, si realizam ca desi pregatirea a durat un an si am vazut ceea ce pareau a fi jumatate din pozele cu plaje existente pe internet, nu se compara cu realitatea.

Abia cand iesim si ne asezam pe un sezlong sub ultimele raze ale soarelui ne dam seama unde suntem si ce am facut. Ca am calatorit mii de kilometri, ca nu am mancat altceva decat gustarile de pe avion in ultimele 16 ore si ca dupa ora noastra este deja 12 noaptea, iar de maine incepem treaba. Mancam rapid si cu pofta fara sa stim exact ce, apoi adormim instant cu un zambet larg pe fata. Acelasi care ne-a urmarit de la sosire si pe care in cateva ore ni l-am insusit.

Insoteste-i pe Anca Duse si Bogdan Nita in calatoria lor in jurul lumii. Sambata de sambata, ei vor publica pe AvocatNet.ro ganduri si impresii despre locurile in care au ajuns. Mai multe informatii despre demersul celor doi tineri puteti citi pe platforma dedicata acestui proiect – www.unanhaihui.ro.