avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskás Valentin Zoltán - judecator
Tudorel Toader - judecator
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, exceptie ridicata de Constantin Silviu Dinischiotu in Dosarul nr. 29.487/299/2013 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 155D/2014.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Magistratul-asistent refera asupra faptului ca partea Ministerul Finantelor Publice a depus la dosar note scrise prin care solicita, in esenta, respingerea ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.
4. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece textul de lege criticat este neconstitutional in masura in care sanctiunea contraventionala se aplica unei persoane care are calitatea de conducator, dar care nu avea aceasta calitate la data savarsirii faptei contraventionale. In acest sens, arata ca dispozitiile de lege criticate, desi abrogate, continua sa produca efecte in cauza in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate si, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 766/2011, pot forma obiect al controlului de constitutionalitate. Considera ca sunt neintemeiate criticile referitoare la incalcarea art. 15 alin. (1) si art. 23 alin. (12) din Constitutie, insa sunt intemeiate criticile referitoare la incalcarea prezumtiei de nevinovatie. In acest sens, arata ca textul de lege criticat prevede raspunderea conducatorului operatorului economic, raspundere care intervine pentru neindeplinirea unor obligatii prevazute de lege. Textul de lege criticat conduce la incalcarea prezumtiei de nevinovatie, intrucat instituie o prezumtie nerezonabila de raspundere pentru conducatorul aflat in functie la data constatarii si aplicarii sanctiunii contraventionale, ceea ce contravine si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, concretizata in cauzele Lutz impotriva Germaniei, 1987, Hentrich impotriva Frantei, 1994, si Salabiaku impotriva Frantei, 1988.
CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
5. Prin Incheierea din 3 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 29.487/299/2013, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Exceptia a fost ridicata de petentul Constantin Silviu Dinischiotu in cadrul solutionarii cauzei civile avand ca obiect anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, prin care a fost sanctionat cu amenda contraventionala, motivat de faptul ca „in cursul exercitiului financiar al anului 2012 a fost depasit in structura nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli in conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 814/2012”, hotarare prin care s-a aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2012 pentru Societatea „Romaero” - S.A., pe care o reprezinta in calitate de director general, incepand cu data de 26 noiembrie
2012. Sanctiunea i-a fost aplicata potrivit art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, prin formularea sa, teza finala a art. 82 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 contravine dispozitiilor art. 15 alin. (1) si art. 23 alin. (12) din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In acest sens, arata ca textul de lege criticat nu tine cont de principiul legalitatii pedepsei, aplicabil si in materie contraventionala, principiu care a fost instituit ca o garantie a drepturilor si libertatilor. De asemenea, arata ca infractiunea este unicul temei al raspunderii penale in general si, prin analogie, se poate interpreta ca si in materie contraventionala este necesara atat existenta unei fapte prevazute de lege, cat si faptuitorul, fata de care opereaza acest principiu, ca garantie a libertatii persoanei. Principiul personalitatii raspunderii - atat in materie penala, cat si in materie contraventionala, care consacra regula conform careia obligatia de a avea o anumita conduita ce decurge dintr-o norma penala, cat si raspunderea care decurge din nesocotirea obligatiei au caracter personal, adica va raspunde numai acela care a nesocotit normele respective. Acest principiu pune in evidenta faptul ca pedeapsa va fi aplicata numai aceluia care a savarsit o infractiune sau a incalcat o norma imperativa.
7. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca, in actuala sa formulare, dispozitiile art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 incalca principiile enuntate, garantate atat de Constitutie, cat si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dand astfel nastere la abuzuri, in sensul ca stabilesc in sarcina unei/unor persoane sanctiuni, fara a tine seama de persoana faptuitorului/contravenientului. Astfel, se poate ajunge la situatia abuziva, precum cea din prezenta cauza, in care o persoana care detine calitatea de conducator la una dintre entitatile enumerate de art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 de o scurta perioada de timp - o zi, o saptamana, o luna etc. - sa fie sanctionata pentru fapte constand in nerespectarea/incalcarea unor dispozitii legale savarsite de catre o alta persoana.
8. In final, autorul exceptiei arata ca insusi legiuitorul a abrogat dispozitiile de lege criticate prin art. 15 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2013, astfel ca, in prezent, sanctiunile sunt aplicate operatorului economic, iar nu conducatorului acestuia, ca persoana fizica.
9. Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti opineaza in sensul ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale in partea referitoare la aplicarea sanctiunilor conducatorilor operatorilor economici nominalizati la art. 1. Aceasta deoarece textul stabileste in sarcina unei persoane sanctiuni fara a tine seama de persoana faptuitorului sau a contravenientului, in sensul ca o persoana care detine la un moment dat si pentru o perioada scurta de timp calitatea de conducator la una dintre entitatile enumerate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 poate sa fie sanctionata pentru fapte constand in nerespectarea sau incalcarea unor dispozitii de lege, savarsite de catre o alta persoana, care a detinut anterior aceasta functie.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
11. Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale, intrucat la data constatarii contraventiei si aplicarii sanctiunii pot exista alte persoane care asigura conducerea operatorului economic decat cea responsabila de savarsirea contraventiei, incalcandu-se astfel atat prezumtia de nevinovatie, ca principiu fundamental al procesului penal, cat si principiul universalitatii drepturilor, libertatilor si indatoririlor. Tocmai de aceea s-a impus abrogarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, pentru a se asigura un nou cadru legal care sa reglementeze activitatea economico-financiara si sa cuprinda masuri suplimentare referitoare la disciplina economico-financiara la nivelul unor operatori economici, precum si definirea clara a ariei de aplicabilitate. In prezent, potrivit art. 13 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2013, sanctiunea se aplica operatorilor economici, urmand ca acestia sa recupereze atat contravaloarea amenzii, cat si eventualele prejudicii, in conditiile legii.
12. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA, examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise ale Ministerului Finantelor Publice depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
13. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
14. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum este mentionat in incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 465 din 23 iunie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 203/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009. Dispozitiile art. 82 au fost introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2011 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 333 din 13 mai 2011, alin. (3) al art. 82 avand urmatorul continut: „Organele de control ale Ministerului Finantelor Publice prin aparatul propriu si/sau al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sunt abilitate sa constate contraventiile de la alin. (1) si sa aplice sanctiunea prevazuta la alin. (2) conducatorilor operatorilor economici nominalizati la art. 1.” Potrivit alin. (1) si (2) ale art. 82: „(1) Constituie contraventie urmatoarele fapte:
a) nerespectarea programului de reducere a arieratelor;
b) nerespectarea programului de reducere a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar si piese de schimb, produse finite, aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli;
c) depasirea in structura a nivelului de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli;
d) nerespectarea prevederilor art. 51
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.”
15. Prin art. 15 lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2013 privind intarirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitatile administrativ-teritoriale sunt actionari unici ori majoritari sau detin direct ori indirect o participatie majoritara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 29 august 2013 (aprobata cu completari prin Legea nr. 47/2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, au fost abrogate dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008. Cu toate acestea, Curtea retine ca, desi prevederile de lege criticate au fost abrogate, acestea continua sa produca efecte in cauza in cadrul careia a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, intrucat procesul-verbal a carui anulare se solicita prin plangerea formulata la instanta judecatoreasca a fost incheiat la data de 11 iunie 2013, data la care dispozitiile art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 erau in vigoare. In consecinta, avand in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit careia „sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare”, Curtea retine ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008.
16. Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1) potrivit carora „Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea” si art. 23 alin. (12) potrivit carora „Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii”. De asemenea, autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile de lege criticate contravin si prevederilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora „Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia va fi legal stabilita.”
17. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 sunt aplicabile regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale si societatilor la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic sau majoritar, precum si filialelor acestora, denumite „operatori economici”. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2011 au fost introduse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 dispozitii referitoare la:
- obligatia conducatorilor operatorilor economici de a transmite Ministerului Finantelor Publice fundamentari, analize, situatii, raportari si orice alte informatii referitoare la indicatorii economico-financiari din bugetele de venituri si cheltuieli;
- controlul respectarii indicatorilor economico-financiari aprobati prin bugetele de venituri si cheltuieli ale operatorilor economici;
- contraventiile pentru nerespectarea programului de reducere a arieratelor, pentru nerespectarea programului de reducere a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de inventar si piese de schimb, produse finite, aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli, si pentru „depasirea in structura a nivelului de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri si cheltuieli”;
- abilitarea organelor de control ale Ministerului Finantelor Publice de a constata aceste contraventii si de a aplica amenda de la 5000-10000 lei „conducatorilor operatorilor economici”.
18. Ulterior, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 a fost abrogata prin Ordonanta Guvernului nr. 26/2013, iar dispozitiile referitoare la aplicarea sanctiunilor contraventionale au fost preluate in art. 13 alin. (5) din aceasta din urma ordonanta, fara a prelua insa solutia legislativa criticata pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Astfel, potrivit art. 13 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 26/2013, „Organele de control ale Ministerului Finantelor Publice, prin aparatul propriu si/sau al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sunt abilitate sa constate contraventiile de la alin. (1) si sa aplice sanctiunile prevazute la alin. (2)-(4) operatorilor economici prevazuti la art. 1, dupa caz, urmand ca acestia sa recupereze atat contravaloarea amenzii, cat si eventualele prejudicii, in conditiile legii”. In Nota de fundamentare a Ordonantei Guvernului nr. 26/2013 se mentioneaza ca, „intrucat la data constatarii contraventiei si aplicarii sanctiunii, pot exista alte persoane care asigura conducerea operatorului economic decat cea responsabila de savarsirea contraventiei, se impune modificarea prevederilor respective”.
19. Curtea retine ca, potrivit textului de lege criticat, organele de control ale Ministerului Finantelor Publice sunt abilitate sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile conducatorului operatorului economic. In ipoteza in care, intre data savarsirii faptei si data constatarii contraventiei si aplicarii sanctiunii, conducatorul operatorului economic s-a schimbat, alta persoana indeplinind functia de director general/director decat cea sau cele care au savarsit fapta contraventionala, textul de lege criticat permite sanctionarea unei persoane pentru o fapta pe care nu a savarsit-o, prezumand vinovatia conducatorului in functie la data constatarii si aplicarii sanctiunii contraventionale. Or, potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor [cu care se completeaza dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, potrivit art. 82 alin. (5) din aceasta], „Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie [...]”. Prin urmare, este evident ca sanctiunea trebuie sa se aplice persoanei/persoanelor vinovate de savarsirea contraventiei.
20. Curtea retine ca textul de lege criticat, potrivit caruia organele de control ale Ministerului Finantelor Publice sunt abilitate sa aplice amenda contraventionala „conducatorilor”
operatorilor economici, nu distinge intre aceste situatii si prezuma raspunderea conducatorului in functie la data constatarii si aplicarii sanctiunii, fara sa tina seama de ipoteza in care o alta persoana detinea functia de conducere la data savarsirii contraventiei.
operatorilor economici, nu distinge intre aceste situatii si prezuma raspunderea conducatorului in functie la data constatarii si aplicarii sanctiunii, fara sa tina seama de ipoteza in care o alta persoana detinea functia de conducere la data savarsirii contraventiei.
21. Cu privire la invocarea de catre autorul exceptiei a incalcarii prezumtiei de nevinovatie, Curtea retine ca aceasta reprezinta unul dintre aspectele esentiale ale principiului preeminentei dreptului intr-o societate democratica, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie. Totodata, potrivit art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prezumtia de nevinovatie - ca garantie a dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul oricarei persoane acuzate de a fi considerata nevinovata pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita.
22. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prezumtia de nevinovatie trebuie sa se aplice nu numai in procesul penal, in sens strict, ci ori de cate ori fapta imputabila are „conotatie penala”, cum ar fi, spre exemplu, in materia sanctiunilor administrative. Astfel, potrivit instantei de contencios al drepturilor omului, conceptul de „acuzatie in materie penala” are o semnificatie „autonoma”, independenta de clasificarile utilizate de sistemele juridice nationale ale statelor membre. In acest sens este Hotararea din 25 august 1987, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Lutz impotriva Germaniei, paragraful 52.
23. Referitor la domeniul de aplicare a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constitutionala a stabilit ca „legislatia contraventionala din Romania, similara celei germane, intra sub prevederile art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”.
24. Prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea Constitutionala a preluat considerentele de principiu din jurisprudenta in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a aratat, de pilda, invocand Hotararea din 21 februarie 1984, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Öztürk impotriva Germaniei, paragraful 50, ca, in scopul aplicarii prevederilor art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale [acuzatie „in materie penala”], trebuie avute in vedere 3 criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. Asa cum a retinut Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 12 din 22 ianuarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. In acest sens sunt invocate hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntate la 24 septembrie 1997 in Cauza Garyfallou Aebe impotriva Greciei, paragraful 32, si la 2 septembrie 1998 in Cauza Kadubec impotriva Slovaciei, paragraful 50.
25. Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, al doilea si al treilea criteriu avute in vedere in scopul aplicarii garantiilor instituite de art. 6 din Conventie sunt alternative, si nu neaparat cumulative. Astfel, pentru ca art. 6 sa fie aplicabil, este suficient ca fapta respectiva sa fie considerata, prin natura sa, „penala” din punct de vedere al Conventiei sau ca, prin savarsirea unei fapte, o persoana sa fie pasibila de o sanctiune care, prin natura sa si prin gradul sau de gravitate, apartine, in general, sferei „penale”. In acest sens este Hotararea din 21 februarie 1984, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Öztürk impotriva Germaniei, paragraful 54.
26. De asemenea, Curtea retine ca instanta de contencios al drepturilor omului a aplicat garantia instituita de art. 6 paragraful 2 din Conventie si in lipsa prevederii in legea nationala a pedepsei inchisorii contraventionale, faptele analizate fiind sanctionabile cu amenda intr-un cuantum relativ redus, prin Hotararea din 2 septembrie 1998, pronuntata in Cauza Lauko impotriva Slovaciei, paragraful 58.
27. Aplicand aceste considerente de principiu la speta de fata, Curtea constata ca si in materia reglementata de dispozitiile de lege criticate trebuie garantata prezumtia de nevinovatie. Astfel, potrivit textului de lege ce formeaza obiect al controlului de constitutionalitate, organele de control ale Ministerului Finantelor Publice sanctioneaza cu amenda conducatorul operatorului economic pentru contraventiile constatate. In ipoteza in care, la data constatarii si aplicarii amenzii contraventionale prevazute de art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008, o alta persoana decat cea care a savarsit fapta ocupa functia de conducere a operatorului economic, textul de lege criticat instituie o prezumtie de vinovatie in sarcina conducatorului in functie la data aplicarii sanctiunii. Or, Curtea retine ca obligatia de a respecta prezumtia de nevinovatie incumba erga omnes, inclusiv autoritatii legislative.
28. Pe de alta parte, Curtea observa ca organele de control ale Ministerului Finantelor Publice se pot gasi in imposibilitatea de a aplica sanctiunea persoanei/persoanelor vinovate, fiind tinute de textul de lege criticat sa sanctioneze conducatorul operatorului economic aflat in functie la data constatarii faptei, indiferent daca acesta a savarsit sau nu fapta contraventionala. Asadar, prin prevederea potrivit careia se sanctioneaza conducatorul operatorului economic, textul de lege criticat nu tine seama de existenta vinovatiei, in ipoteza in care o alta persoana decat cea care a savarsit fapta ocupa functia de conducere a operatorului economic la data constatarii contraventiei.
29. In concluzie, Curtea constata ca sintagma „conducatorilor” din cuprinsul dispozitiilor art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 incalca prezumtia de nevinovatie, ca aspect esential al principiului preeminentei dreptului intr-o societate democratica, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie si ca garantie a dreptului la un proces echitabil, instituita de art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
30. In consecinta, Curtea constata ca sanctiunea prevazuta de art. 82 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 va fi aplicata operatorilor economici, urmand ca acestia sa recupereze atat contravaloarea amenzii, cat si eventualele prejudicii, de la persoana/persoanele vinovate de savarsirea faptei, in conditiile legii.
31. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Constantin Silviu Dinischiotu in Dosarul nr. 29.487/299/2013 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si constata ca sintagma „conducatorilor” cuprinsa in dispozitiile art. 82 alin. (3) teza finala din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstitutionala. Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 3 iulie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
marilena georgescu
Comentarii articol (0)