contestatie proces-verbal!!!!!

plangerea contraventionala se depune numai la judecatorie potrivt O.G. 2/2001. te sfatuiesc sa depui din nou plangerea la judecatorie daca mai esti in termen. organuil constatator nu poate reveni asupra procesului verbal. instanta de judecata este cea care verifica temeinicia procesului verbal sub toate aspectele.

DA ASA E NU POATE REVENII DAR EI O INAINTEAZA JUDECATORIEI....ASA STIAM
DAR MI S-A PARUT CIUDATA CHESTIA CU TEMEINICIA ???CHIAR DACA E NETEMEINICA NU VAD MOTIVUL PT CARE NU AR DEPUNE-O LA JUDECATORIE

Articolul 32 din Ordonanta 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor a fost declarat neconstitutional, considerandu-sa ca obligarea petentului la a depune plangerea tot la institutia din care face parte agentul constatator este neconstitutionala.
Alaturat ai Decizia Curtii Constitutionale:

Decizie nr. 953/2006
din 19/12/2006


referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor


Publicat in MOF nr. 53 - 23/01/2007



Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 53 din 23/01/2007


Actul a intrat in vigoare la data de 23 ianuarie 2007

Tematici

Contraventii. Inchisoare contraventionala
Constitutionalitate




Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Ion Tiuca - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent





Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicata de Daniel George Subtirelu in Dosarul nr. 7.818/301/2006 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 decembrie 2006 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand in vedere cererea autorului exceptiei de a depune concluzii scrise, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea la 19 decembrie 2006.


C U R T E A,


avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 iulie 2006, pronuntata in Dosarul nr. 7.818/301/2006, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicata de Daniel George Subtirelu intr-un litigiu avand ca obiect solutionarea plangerii sale impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 incalca art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, intrucat, prevazand depunerea plangerii contraventionale la organul din care face parte agentul constatator, da posibilitatea acestuia din urma de a nu inainta instantei judecatoresti plangerea. De asemenea, se arata ca aceasta conduita a autoritatilor administrative in cauza este incurajata si de faptul ca textul de lege criticat nu prevede nicio sanctiune in cazul neindeplinirii obligatiei prevazute de lege.
Totodata, aceste dispozitii nu ii confera celui in cauza dreptul de a sesiza, in mod direct si nemijlocit, instantele de judecata cu plangerea sa.
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, se arata ca textul legal criticat nu incalca accesul liber la justitie, numai instanta de judecata fiind competenta a se pronunta cu privire la plangerea contraventionala, organul administrativ la care se depune avand doar obligatia de a o inregistra si a o trimite spre solutionare instantei judecatoresti. Se arata ca organul din care face parte agentul constatator are obligatia si nu latitudinea de a trimite plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, la instanta. In caz contrar, se apreciaza ca organul in cauza savarseste un abuz, ceea ce atrage raspunderea materiala si penala a persoanelor vinovate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, in opinia Guvernului, textul legal criticat nu ingradeste accesul liber la justitie, ci, din contra, instituie posibilitatea persoanei interesate de a se adresa instantei de judecata. Numai instanta de judecata este competenta sa solutioneze plangerea contraventionala. Se mai apreciaza ca, in cazul in care organul administrativ competent isi incalca obligatia de a trimite plangerea instantei judecatoresti, cei vinovati vor putea fi sanctionati disciplinar si chiar penal, chiar daca aceste sanctiuni nu sunt prevazute in cadrul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.
In sustinerea punctului sau de vedere, Guvernul invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 200 din 29 aprilie 2004.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca textul criticat reprezinta o norma de procedura adoptata potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie si asigura partilor beneficiul tuturor drepturilor si garantiilor procesuale menite sa le asigure dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia intr-un termen rezonabil. In sustinerea punctului sau de vedere, Avocatul Poporului invoca si Decizia Curtii Constitutionale nr. 200 din 29 aprilie 2004.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.


C U R T E A,


examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partii prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au urmatorul cuprins:
"(1) Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens."
In sustinerea exceptiei sunt invocate prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea Constitutionala a statuat ca art. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu ingradeste accesul liber la justitie al persoanelor interesate, ci instituie norme de procedura privind solutionarea plangerii formulate impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Aceasta modalitate de reglementare reprezinta, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie privind competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti, optiunea exclusiva a legiuitorului.
Spre deosebire de situatia retinuta in decizia sus-mentionata, Curtea constata ca in cauza de fata se pune problema incalcarii accesului liber la justitie din perspectiva faptului ca organul din care face parte agentul constatator ar putea sa nu inainteze instantei de judecata plangerea depusa impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Desi textul legal impune obligatia si nu latitudinea acestuia de a o inainta instantei de judecata, totusi, astfel cum rezulta din dosarul de fata, desi autorul exceptiei a expediat prin posta plangerea sa la data de 27 aprilie 2006, organul din care face parte agentul constatator nu a inaintat-o instantei. Concomitent cu aceasta plangere, autorul exceptiei s-a adresat direct instantei de judecata cu plangerea in cauza.
Curtea retine ca primordial in analiza acestei probleme de constitutionalitate este faptul ca, prin decizia pe care o va pronunta, sa se asigure accesul liber la justitie al oricarei persoane. Astfel, existenta oricarui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectiva sau rationala si care ar putea pana la urma sa nege acest drept al persoanei, incalca in mod flagrant prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie. In cazul de fata, obligatia depunerii plangerii la organul din care face parte agentul constatator, ca si conditie de acces la justitie, nu poate fi justificata in mod obiectiv si rezonabil nici prin faptul ca, primind plangerea, organele administrative ar avea cunostinta de ea si nu ar porni la executarea amenzii aplicate. Mai mult decat atat, textul de lege criticat poate da nastere la abuzuri savarsite de catre agentii organelor administrative, ceea ce, in final, chiar daca ar duce la tragerea la raspundere penala sau disciplinara a acestora, ar ingreuna sau chiar nega dreptul contestatorului la accesul liber la justitie.
In sensul principiului constitutional instituit de art. 21 privind accesul liber la justitie, se inscrie si posibilitatea oricarei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Sub acest aspect, precizarea din alin. 2 al art. 21, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept, este fireasca. Din acest punct de vedere, textul criticat, prevazand ca "plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens", contravine textelor constitutionale enuntate mai sus, ingradeste accesul direct la justitie atata timp cat nu prevede ca alternativa si posibilitatea ca plangerea sa poata fi depusa si la instanta de judecata.
In consecinta, Curtea retine ca sunt incalcate prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constitutie privind accesul liber la justitie si, implicit, dreptul la un proces echitabil, precum si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Curtea mai retine ca, desi art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 instituie norme de procedura privind solutionarea plangerii formulate impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei si ca aceasta modalitate de reglementare reprezinta, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie privind competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti, optiunea exclusiva a legiuitorului, care, in alegerea solutiilor sale legislative, trebuie sa tina seama de prevederile constitutionale, neputandu-le eluda in exercitarea competentei sale in materie de procedura. In caz contrar, se incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora, "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".
Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/20001 este intemeiata, urmand sa o admita.


Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


CURTEA CONSTITUTIONALA


In numele legii


D E C I D E:


Admite exceptia de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 32 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor sunt neconstitutionale. Exceptia a fost ridicata de Daniel George Subtirelu in Dosarul nr. 7.18/301/2006 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2006.


PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA


Magistrat-asistent,
Benke Karoly

pai pot sa nu o inainteze instantei pentru simplul motiv pentru ca nu mai au aceasta obligatie.

cristinabaraila a scris:

pai pot sa nu o inainteze instantei pentru simplul motiv pentru ca nu mai au aceasta obligatie.

in continuare institutia din care face parte agentul constatator este obligata sa inainteze dosarul plangerii de anulare a p-verbal instanei atata timp cat este specificat si pe procesul-verbal acest aspect

De altfel O.G.2/2001 prevede la Art. 32. - (1) Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a
contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind
obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens.

...faptul ca acest art. a fost declarat neconstitutional este un avantaj ptr contravenient ca i se permite dreptul liber la justitie putand depune dosarul plangerii personal la judecatorie fiind un lucru bun,sigur, deoarece au fost cazuri in care institutia din care facea parte ag.constatator sa nu inainteze(in mod intentionat bineinteles) plangerea instantei potrivite care trebuia sa solutioneze cazul respectiv (ori se stie faptul ca plangerea de anulare a unui p-verbal se depune doar la judecatorie).

in ceea ce priveste faptul ca p-verbal este temeinic sau netemeinic,decide doar instanta ci nu comandantul (in cazul dvs),de aceea legiuitorul prevede acest drept al dvs ca in cazul in care considerati ca s-a comis o nedreptate prin aplicarea sanctiunii sa puteti apela la o cale de atac ...a se vedea art.31,alin.1 din O.G.2001- Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a
sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau
comunicarii acestuia.

comandantul putea sa constate cat de temeinic sau cat de netemeinic este p-verbal in cazul in care contravenientul depunea un memoriu impotriva agentului constator cu privire la incalcarea unor drepturi ale sale la intocmirea acelui p-verbal,la modul cum a fost completat,urmand ca in functie de cele constatate,comandantul sa ia unele masuri impotriva subordonatului sau ,dar asta este cu totul o alta discutie!!!

in concluzie daca nu a-ti iesit din termenul de 15 zile de cand vi s-a inmanat sau comunicat p-verbal,nu ezitati sa depuneti plangerea si la judecatorie,aveti tot dreptul...SUCCES!!!