Decizia CCR nr. 500/2012 – exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din OUG nr. 195/2002 - circulatia pe drumurile publice

Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Ion Predescu - judecator
Puskás Valentin Zoltán - judecator
Tudorel Toader - judecator
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Ilie Ionel Ciuclea in Dosarul nr. 1.892/284/2010 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 644D/2011. La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, avocat Aurelia Nica, cu delegatie la dosar, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Presedintele dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 744D/2011 avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Valentin Dediu in Dosarul nr. 3.644/330/2010 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila, precum si in dosarele nr. 1.192D/2011, nr. 1.328D/2011, nr. 1.421D/2011 si nr. 1.588D/2011 avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Liviu Niculoiu, Ovidiu Nicolae Tap, Madalina Valeria Tudose si Emil Florian Serban in dosarele nr. 6.376/221/2010, nr. 3.416/84/2011, nr. 11.614/315/2010 si nr. 5.952/288/2011 ale Judecatoriei Deva, Tribunalului Salaj - Sectia civila, Tribunalului Dambovita - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal si Tribunalului Valcea - Sectia a II-a civila. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele sus-mentionate, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 744D/2011, nr. 1.192D/2011, nr. 1.328D/2011, nr. 1.421D/2011 si nr. 1.588D/2011 la Dosarul nr. 644D/2011. Reprezentantul Ministerului Public si avocatul prezent sunt de acord cu masura conexarii. Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 744D/2011, nr. 1.192D/2011, nr. 1.328D/2011, nr. 1.421D/2011 si nr. 1.588D/2011 la Dosarul nr. 644D/2011, care este primul inregistrat. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul avocatului prezent, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate aratand ca art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice aduce atingere accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, respectiv art. 21 din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Aceasta deoarece hotararea pronuntata in prima instanta de judecatorie in materia contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice nu mai poate fi atacata in fata unei instante superioare. Totodata, considera ca prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 si art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, s-a creat un regim discriminatoriu pentru cei sanctionati contraventional in temeiul prevederilor acestor acte normative si celelalte categorii de contravenienti. Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, apreciind ca acestea aduc atingere art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece contravenientii sanctionati potrivit prevederilor actului normativ criticat nu pot beneficia de doua grade de jurisdictie. Considera, de asemenea, ca reglementarea cuprinsa in art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 ar putea atrage noi condamnari ale statului roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu privire la incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. XVII din Legea nr. 202/2010, apreciaza ca aceasta este neintemeiata, deoarece textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate. In sensul celor sustinute depune concluzii scrise la sfarsitul sedintei de judecata.
CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele: Prin incheierile din 11 mai 2011, 28 septembrie 2011, 4 octombrie 2011, 11 noiembrie 2011, 17 noiembrie 2011 si Decizia civila nr. 423/R din 30 mai 2011, pronuntate in dosarele nr. 1.892/284/2010, nr. 6.376/221/2010, nr. 3.416/84/2011, nr. 11.614/315/2010, nr. 5.952/288/2011 si nr. 3.644/330/2010, Tribunalul Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002”, Judecatoria Deva, Tribunalul Salaj - Sectia civila, Tribunalul Dambovita - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si Tribunalul Ialomita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor „art. X pct. 2 si art. XVII din Legea nr. 202/2010”. Exceptia a fost ridicata de Ilie Ionel Ciuclea, Valentin Dediu, Madalina Valeria Tudose si Emil Florian Serban in cauze avand ca obiect solutionarea recursurilor declarate impotriva unor sentinte civile prin care s-au respins plangerile impotriva unor procese-verbale de constatare si sanctionare a unor contraventii prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, de Liviu Niculoiu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei plangeri formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii prevazute de acelasi act normativ, precum si de Ovidiu Nicolae Tap intr-o cauza avand ca obiect solutionarea cererii de revizuire a unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat, in temeiul textului de lege criticat, impotriva unei sentinte prin care s-a respins plangerea impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin, referitor la prevederile art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 si art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, urmatoarele:

1. Textele de lege criticate aduc atingere accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, deoarece elimina posibilitatea atacarii cu recurs a hotararii judecatoresti prin care se solutioneaza plangerea impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei. Pentru aceleasi motive, prevederile art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 124 alin. (2) potrivit carora „justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”, dreptului la aparare si principiului exercitarii cailor de atac, principiu ce trebuie interpretat in sensul posibilitatii reale de a exercita o cale de atac, in conditiile legii, iar nu in sensul suprimarii acesteia. De asemenea, sunt incalcate si dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie referitor la principiul neretroactivitatii legii, deoarece textul de lege criticat este de aplicare imediata, inclusiv in procesele in curs de solutionare, lipsind autorii de calea de atac a recursului, desi, la momentul savarsirii faptelor contraventionale, beneficiau de aceasta cale de atac. Totodata, prin dispozitiile art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 se creeaza o discriminare intre persoanele care nu pot ataca cu recurs hotararile judecatoresti pronuntate in aceasta materie in raport cu ceilalti contravenienti care au la dispozitie calea de atac a recursului. Drepturile constitutionale anterior mentionate sunt restranse fara respectarea conditiilor prevazute de art. 53 din Legea fundamentala. De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, faptele contraventionale se subsumeaza notiunii autonome de „acuzatie in materie penala” ca urmare a aplicarii a 3 criterii: calificarea faptei in dreptul intern, natura faptei incriminate si natura si gravitatea sanctiunii, criterii care nu trebuie indeplinite cumulativ. Contravenientii ar trebui, astfel, sa beneficieze de toate drepturile specifice materiei penale, inclusiv posibilitatea contestarii hotararii judecatoresti pronuntate in fond, cu respectarea art. 20 si art. 148 din Legea fundamentala. Din aceasta perspectiva, prevederile legale criticate aduc atingere atat dispozitiilor art. 6 si art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si celor ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Conventie. In acest sens sunt hotararile din 21 februarie 1975, 16 decembrie 1992, 21 februarie 1984, 7 octombrie 1988 si 2 septembrie 1998 pronuntate in cauzele Golder impotriva Marii Britanii, Edwards impotriva Marii Britanii, Öztürk impotriva Germaniei, Salabiaku impotriva Frantei si Lauko impotriva Slovaciei.

2. Referitor la dispozitiile art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, se sustine ca acestea aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, deoarece, spre deosebire de alte categorii de justitiabili, contravenientilor nu li se mai comunica prin intermediul instantei de judecata hotararile pronuntate ca urmare a solutionarii plangerilor formulate impotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor. Tribunalul Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ, Tribunalul Ialomita - Sectia civila, Tribunalul Salaj - Sectia civila, Tribunalul Dambovita - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal si Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata deoarece accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, legiuitorul fiind unica autoritate competenta sa reglementeze caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, precum si modul de exercitare al acestora. Textul de lege criticat nu contine nicio norma procedurala cu privire la modul sau de aplicare in timp, fiind aplicabile astfel normele generale in materie, fara a se aduce atingere principiului neretroactivitatii legii. Judecatoria Deva apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, textele de lege criticate fiind neconstitutionale in masura in care hotararea pronuntata de judecatorie este irevocabila, lipsind partile de posibilitatea atacarii acesteia in fata instantei superioare, astfel cum prevede art. 129 din Legea fundamentala. Pe de alta parte, se creeaza o situatie inechitabila pentru petentii care nu au putut beneficia de calea de atac a recursului datorita introducerii textului de lege criticat, care este de imediata aplicare, fara a tine insa cont de data introducerii plangerilor. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate. Guvernul a transmis punctul sau de vedere in Dosarul nr. 744D/2011, apreciind ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si aratand, in esenta, ca liberul acces la justitie al persoanei este garantat prin posibilitatea de a formula plangere impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei la judecatoria in a carei raza de competenta a fost constatata fapta, beneficiind de toate garantiile dreptului la un proces echitabil. Totodata, mai arata ca, exceptand cauzele penale, nicio dispozitie constitutionala sau reglementare internationala nu stabileste gradele de jurisdictie si numarul cailor de atac care trebuie reglementate pentru judecarea diferitelor litigii, aceasta constituind atributia exclusiva a legiuitorului potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, luand in considerare intelesul autonom al notiunii de „acuzatie in materie penala” in sensul dat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, se poate observa ca masura de a elimina calea de atac a recursului in materia contraventiilor la regimul circulatiei rutiere se incadreaza in exceptia prevazuta de art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 7 la Conventie. Nu sunt incalcate nici principiile constitutionale privind infaptuirea justitiei de vreme ce judecarea proceselor in materie este data in competenta acelorasi instante, potrivit acelorasi reguli procedurale, cu respectarea acelorasi drepturi procesuale pentru toate partile. Prevederile legale criticate au ca finalitate celeritatea judecarii cauzelor, aplicandu-se in mod egal tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie. Solutia necomunicarii hotararii are aplicabilitate generala, fara a exista vreun obstacol de natura juridica care sa impiedice partea sa faca demersurile necesare pentru a afla solutia pronuntata de instanta. Avocatul Poporului a transmis punctul sau de vedere in dosarele nr. 1.192D/2011, nr. 1.328D/2011, nr. 1.421D/2011 si nr. 1.588D/2011, apreciind ca art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 este constitutional, deoarece eliminarea caii de atac a recursului impotriva hotararii judecatoresti prin care a fost solutionata, in prima instanta, plangerea contraventionala nu ingradeste accesul liber la justitie, care nu are semnificatia, in toate cazurile, a accesului la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De asemenea, reglementarile internationale in materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate caile de atac prevazute de legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale consacrand numai dreptul persoanei la un recurs efectiv in fata instantei nationale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie. Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedura, or, potrivit art. 126 alin. (2) si art. 129 din Legea fundamentala, stabilirea competentei instantelor si a procedurii de judecata constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si modalitatile instituite de lege. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA, examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile avocatului prezent si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost retinut in actele de sesizare a Curtii, il constituie prevederile art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, introdus prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010, art. IX si XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor. Curtea, avand in vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 260 din 21 aprilie 2010, constata ca, in realitate, obiectul exceptiei il constituie prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, astfel cum a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate si completate prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 si art. XVII din Legea nr. 202/2010. Textele criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: „(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, la sectia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii.”;
- Art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002: „Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva si irevocabila.”;
- Art. XVII din Legea nr. 202/2010: „Articolul III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 276/2009, se abroga.”
Articolul III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 276/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 482 din 13 iulie 2009, avea urmatorul continut: „Hotararile judecatoresti irevocabile se comunica partilor.”

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca textele de lege criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitatii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 53 referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, art. 129 referitor la folosirea cailor de atac si art. 148 privitor la integrarea in Uniunea Europeana, precum si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil si art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale art. 2 paragraful 1 si art. 14 paragraful 5 privind dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala din Protocolul nr. 7 si din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, prin prisma art. 11 si art. 20 din Legea fundamentala.

I. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Curtea constata urmatoarele:

1. Prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, exceptia apare ca fiind neintemeiata, deoarece textul de lege criticat, ce reglementeaza o norma de procedura, iar nu una de drept substantial, se aplica de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010, prin care a fost introdus, pentru viitor. De asemenea, Curtea observa ca, in principiu, situatia celor sanctionati contraventional pentru nerespectarea regimului circulatiei pe drumurile publice este diferita de situatiile in care se afla persoane sanctionate contraventional in temeiul altor acte normative. Asa cum a retinut Curtea in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 420 din 15 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010, egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, iar unor situatii diferite, justificate obiectiv si rational, trebuie sa le corespunda un tratament juridic diferit. Curtea observa ca asupra textului de lege criticat s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 1.315 din 4 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 242 din 15 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 25 aprilie 2012, si Decizia nr. 254 din 20 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 14 mai 2012, in sensul respingerii ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

2. Prin raportare la prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la aparare, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei si art. 129 potrivit carora, „impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”, Curtea urmeaza sa isi reconsidere jurisprudenta in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate avand in vedere ca, in practica, unele instante de judecata, in lipsa unei cai de atac impotriva hotararilor pe care le pronunta, absolutizeaza prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor in materia circulatiei pe drumurile publice. Aceste instante nu isi mai exercita astfel rolul activ in ceea ce priveste administrarea tuturor probelor utile, pertinente si concludente in cauza, respingand astfel plangerile contraventionale fara a intra in cercetarea fondului. Curtea constata ca aceasta conduita poate constitui premisa unor viitoare condamnari ale statului roman de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, avand in vedere jurisprudenta acestei instante, respectiv Hotararea din 4 octombrie 2007, pronuntata in Cauza Anghel impotriva Romaniei, paragraful 68, in care s-a constatat incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ce statueaza cu privire la prezumtia de nevinovatie, vazuta ca una dintre garantiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil. Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea constata, pornind de la practica instantelor anterior mentionata, atat incalcarea dispozitiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, cat si celor ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Analiza Curtii Constitutionale are in vedere, in primul rand, interpretarea art. 129 din Legea fundamentala care lasa la latitudinea legiuitorului reglementarea cailor de atac, ceea ce ii permite acestuia sa excepteze de la exercitarea lor, atunci cand considera ca se impune, anumite hotarari judecatoresti, Curtea statuand, in acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 510 din 27 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 339 din 21 mai 2010, Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, si Decizia nr. 246 din 15 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 273 din 25 aprilie 2012. Examinand criticile formulate in prezenta cauza, Curtea retine ca, in exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea cailor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere si respectarea celorlalte principii si texte constitutionale de referinta. Or, in materia contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice, prin eliminarea controlului judiciar al hotararilor pronuntate de judecatorie se aduce atingere principiului accesului liber la justitie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la aparare, unicitatii, impartialitatii si egalitatii justitiei, golindu-se astfel de continut principiul exercitarii cailor de atac. Aceasta deoarece statul are obligatia de a garanta caracterul efectiv al accesului liber la justitie si al dreptului la aparare. Lipsa caii de atac impotriva hotararii pronuntate de judecatorie ca prima instanta in materia circulatiei pe drumurile publice echivaleaza cu imposibilitatea exercitarii unui control judecatoresc efectiv asupra sanctiunilor principale si complementare, precum si a masurilor tehnico-administrative, reglementate de art. 95-97 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, dreptul de acces liber la justitie devenind astfel un drept iluzoriu si teoretic. Accesul liber la justitie implica prin natura sa o reglementare din partea statului si poate fi supus unor limitari, atat timp cat nu este atinsa substanta dreptului, in acest sens statuand si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudenta sa, de exemplu prin Hotararea din 26 ianuarie 2006, pronuntata in Cauza Lungoci impotriva Romaniei, paragraful 36, publicata in Monitorul Oficial Romaniei, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Totodata, in materia circulatiei pe drumurile publice, Curtea observa ca sanctiunile principale si complementare, precum si masurile tehnico-administrative au un caracter punitiv si preventiv vizand ocrotirea unei valori sociale importante, respectiv siguranta pe drumurile publice, astfel incat lipsa unei cai de atac aduce atingere - in substanta sa - dreptului de acces liber la justitie, astfel cum este consacrat in art. 21 din Legea fundamentala. In plus, eliminarea singurei cai de atac in materia contraventiilor la circulatia pe drumurile publice ar echivala cu golirea de continut a dispozitiilor art. 129 din Constitutie potrivit cu care „impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”. Este de necontestat ca legiuitorul poate limita numarul cailor de atac, insa, prin norma legala criticata, se elimina singura cale de atac si anume recursul. Curtea constata asadar ca eliminarea controlului judiciar al hotararii pronuntate de judecatorie in materia contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice aduce atingere art. 129 din Constitutie raportat la dreptul de acces liber la justitie si la dreptul la aparare, reprezentand in acelasi timp o incalcare a cerintelor unui proces echitabil. In plus, prin conduita procesuala diferita a instantelor de judecata, in sensul in care unele administreaza probatoriul in cauze, pe cand altele nu intra in cercetarea fondului, se aduce atingere si art. 124 alin. (2) din Constitutie privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei. Totodata, prin prisma argumentelor anterior retinute, Curtea observa ca sunt incalcate si prevederile art. 53 alin. (2) teza finala din Legea fundamentala. Referitor la dispozitiile constitutionale ale art. 148 privitor la integrarea in Uniunea Europeana, Curtea observa ca acestea nu au incidenta in cauza.

3. Curtea mai observa ca prin Decizia pronuntata la data de 28 iunie 2011, ca urmare a solutionarii cererii nr. 40.301/04, pronuntata in Cauza Ioan Pop impotriva Romaniei, paragraful 27, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca sanctiunea contraventionala aplicata reclamantului in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice constituie o „acuzatie in materie penala” in sensul art. 6 din Conventie, care trebuie aplicat sub aspectul sau „penal”. Asa fiind, Curtea Europeana a Drepturilor Omului ar putea constata incalcarea art. 2 paragraful 1 privind dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala din Protocolul nr. 7 la Conventie.

II. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. XVII din Legea nr. 202/2010, Curtea retine urmatoarele: Dispozitiile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt criticate sub aspectul sintagmei „daca prin lege nu se prevede altfel”, sintagma introdusa in urma modificarii acestui text de lege prin prevederile art. IX din Legea nr. 202/2010. Prevederile art. XVII din Legea nr. 202/2010 abroga dispozitiile art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care aveau urmatorul continut: „Hotararile judecatoresti irevocabile se comunica partilor.”
Cu privire la textele de lege criticate, Curtea observa ca acestea reglementeaza norme de procedura. In jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, si art. 129, in conformitate cu care impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competentei si procedurii de judecata, inclusiv a conditiilor de exercitare a cailor de atac. In acest sens Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.015 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010. Curtea mai observa ca dispozitiile art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, respectiv sintagma cuprinsa in acestea, „daca prin lege nu se prevede altfel”, nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justitie si dreptului la un proces echitabil, atat timp cat instantele de judecata, in exercitarea rolului activ, respecta garantiile unui proces echitabil si prezumtia de nevinovatie a contravenientilor. In final, Curtea mai observa ca nu poate fi primita nici critica potrivit careia dispozitiile art. XVII din Legea nr. 202/2010 aduc atingere prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), intrucat contravenientilor nu li se mai comunica prin intermediul instantei de judecata hotararile irevocabile pronuntate, spre deosebire de toate celelalte categorii de justitiabili. Aceasta, deoarece prin abrogarea dispozitiilor art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 212/2008, hotararile judecatoresti irevocabile nu se mai comunica niciunei parti in proces, indiferent de materia in care acestea sunt pronuntate. Prin urmare, pentru considerentele anterior mentionate, Curtea urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 si art. XVII din Legea nr. 202/2010 ca neintemeiata.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Catalina Turcu Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al a rt.11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ilie Ionel Ciuclea in Dosarul nr. 1.892/284/2010 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ, de Valentin Dediu in Dosarul nr. 3.644/330/2010 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila, de Liviu Niculoiu in Dosarul nr. 6.376/221/2010 al Judecatoriei Deva, de Ovidiu Nicolae Tap in Dosaru l nr. 3.416/84/2011 al Tribunalului Salaj - Sectia civila, de Madalina Valeria Tudose in Dosarul nr. 11.614/315/2010 al Tribunalu lui Dambovita - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal, de Emil Florian Serban in Dosarul nr. 5.952/288/2011 al Tribunalului Valcea - Sectia a II-a civila si constata ca dispozitiile art. 118 alin. (31) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice sunt neconstitutionale.

2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, exceptie ridicata de Ilie Ionel Ciuclea in Dosarul nr. 1.892/284/2010 al Tribunalului Dambovita - Sectia comerciala si de contencios administrativ.

3. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, exceptie ridicata de Valentin Dediu in Dosarul nr. 3.644/330/2010 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila. Definitiva si general obligatorie. Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2012.