Opinie: Judecatorul nu are timp

Cei mai norocosi judecatori au de regula o sigura sedinta de judecata pe saptamana. La instantele aglomerate sunt insa programate cel putin doua astfel de sedinte. Ori, marea majoritate a instantelor noastre sunt instante aglomerate, in care judecatorii sunt apasati de comprimarea sarcinilor in termene scurte, precise.

Participarea la o sedinta cu un numar de dosare mediu presupune in primul rand studierea dosarelor. In mod normal analiza temeinica a unei sedinte nu poate dura mai putin de doua zile lucratoare, la un numar mediu de, sa zicem, 50 de dosare. Asta ar insemna un spor de peste 3 dosare pe ora, in conditiile perfect improbabile ale unei activitati neintrerupte de 16 ore. Cunoasteti desigur existenta unor sedinte si de peste 100 de dosare si aici ma abtin sa fac calcule, pentru ca nu mi-am propus sa promovez ideea superficialitatii sistemice a justitiei. Ulterior dezbaterilor din sala de judecata, completul se retrage pentru a delibera si a redacta solutiile. Aici e primul moment in care eventualul studiu incomplet sau superficial al dosarului creeaza dificultati. In aceasta situatie fie e nevoie de timp suplimentar pentru studiul final al dosarului, fie pronuntarea este amanata. In completele colegiale fiecarui judecator trebuie sa i se ofere posibilitatea de a analiza dosarul din coperta in coperta. Potrivit legii, daca nu se amana pronuntarea, deciziile trebuie redactate pe scurt, imediat dupa sedinta, tot atunci urmand sa se faca si pronuntarea in sedinta publica. Evident, in timpul acesta o mare parte din sala asteapta, iar avocatii incep deja sa caute condica de solutii la arhiva. Cu greu poti inghesui pronuntarea in toate dosarele scoase dintr-o sedinta in timpul de lucru ramas pana la sfarsitul acelei zile.

Insa presiunea cea mai mare a timpului este data de activitatea cea mai laborioasa a judecatorului, motivarea hotararilor. Termenele de motivare sunt scurte, presiunea partilor, dar mai ales a monitorizarilor administrative interne, mare. Intarzierile sunt frecvente si greu de evitat.

Iarasi o imagine de ansamblu o putem avea incercand sa vizualizam cateva cifre. Numarul mediu de hotarari judecatoresti care revine spre motivare pe timp de un an unui judecator este, potrivit statisticilor judiciare publice, undeva in jurul cifrei de 400. Desigur, cu diferente notabile, intrucat judecatorul completului unic de la judecatorie va avea de motivat toate dosarele pe care le solutioneaza in medie anual (peste 1.000 in 2013), in timp ce in cadrul completului de 3 judecatori ai recursului dosarele se distribuie intre acestia. Chiar si asa insa, in conditiile in care o motivare obisnuita are intre 4-5 pagini si cateva zeci, inseamna ca intr-un an un judecator neaglomerat redacteaza cu lejeritate peste 2-3.000 de pagini, ajungandu-se lejer spre 5.000 de pagini. Cat un scriitor profesionist extrem de prolific. Judecatorii unei intregi instante scriu anual o biblioteca intreaga.

In 2013 un ziar local din Cluj prezenta ca pe un adevarat record faptul ca “Magistratul Delia Purice din cadrul Curtii de Apel a finalizat intr-un timp record motivarea sentintei de condamnare in dosarul de inselaciune Leontiuc. Judecatorul grupeaza in peste 600 de file toate argumentele care au dus la aceasta solutie, respectiv descrierea faptelor, marturiile partilor civile, apararile inculpatilor.” Ora de Cluj, 10 decembrie 2013.

In afara de activitatea privind studierea dosarelor, participarea la sedinta de judecata, pronuntarea si redactarea hotararilor judecatoresti, judecatorul este suprasolicitat cu o sumedenie de alte activitati, administrative sau de-a dreptul birocratice. Intr-o asemenea masura incat „transferul sarcinilor administrative de la judecatori si grefieri” este vedeta incontestabila si constanta a revendicarilor instantelor de mai bine de 7-8 ani. Potrivit unor studii, cel putin o treime din timpul de lucru al judecatorului este blocat in activitati care nu au legatura cu dosarele de judecata. In plus, sa nu uitam ca judecatorii trebuie sa-si gaseasca timp pentru pregatirea teoretica individuala si trebuie sa participe la sedinte comune de formare profesionala, la conferinte si seminarii.

Judecatorul va fi intotdeauna grabit. Tocmai de aceea un avocat trebuie sa invete sa recunoasca crisparea omului aflat in criza de timp pentru a nu o atribui gresit altor motive. Lipsa de timp a judecatorului va fi deseori amintita in aceasta carte. Ea determina multe din comportamentele judecatorului in sala de judecata si in administrarea dosarului. Multe din sfaturile si opiniile noastre privind gestionarea relatiei cu judecatorii deriva din relatia complicata pe care acestia o au cu timpul.

Unui om tensionat de lipsa timpului nu trebuie sa-i ceri exagerat exact ceea ce nu are, timp.
 

Vrei mai mult? Acest fragment face parte din cartea recent aparuta la editura Wolters Kluwer Romania, ”CONVINGE JUDECATORUL – tehnica si arta convingerii instantei”, unde gasiti si continuarea. Lucrarea se gaseste in exclusivitate si intr-o editie speciala, limitata, in magazinul wolterskluwer.ro. O puteti comanda doar de la editura, aici. Detalii, alte fragmente, cuprinsul integral, precum si alte materiale despre arta si tehnica scrierii juridice gasiti pe site-ul de dezvoltare al cartii, http://www.CastigaProcese.ro.