Original sau originar?

Multe persoane folosesc cuvintele "original" , "originar" ca pe sinonime, ca si cum “original” si “originar” ar insemna exact acelasi lucru.

Lucrurile nu stau deloc asa, caci termenii se incadreaza de fapt  in categoria “paronimelor”, acele cuvinte cu forma aproape identica, dar cu sensuri diferite.

Banuiesc ca ati auzit si voi oameni care spun “Original, sunt din Brasov, dar m-am mutat in Bucuresti de cand eram copil”, cand in relaitate ei ar fi vrut (sau ar fi trebuit) sa spuna ca “Originar, sunt din Brasov….”, adica locul lor de origine este Brasovul.

Pentru ca originar este, in realitate, adjectivul ce inseamna “care este de loc din..., care isi are obarsia in...”, in timp ce original are mai multe sensuri, insa niciunul care sa se refera la origine. In realitate, original poate insemna fie autentic, fie inedit, fie specific unei anumite persoane sau unui anumit lucru.

Sensurile cuvantului original sunt descrise in Dictionarul explicativ al Limbii Romane:

Original = “(Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant.”.

Cititi aici toate articole publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.