Atunci cand avem nedumeriri despre ce insemna un cuvant, apelam cu incredere la dictionare, pentru a disipa orice indoiala si a inabusi rapid orice polemica.
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (DEX 1998), sensul primar al adjectivului pozitiv este acela de “care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati”.
DEX-ul consemneaza si o definitie pentru specifica pentru adjectivul pozitiv, atunci cand acesta este folosit pentru a cataloga oamenii:
Pozitiv - (Despre oameni) Realist, cu spirit practic
Iata definitia completa a acestui adjectiv, conform www.dexonline.ro:
POZITÍV, -A, pozitivi, -e, adj. 1. Care se intemeiaza pe experienta, pe fapte, pe realitati; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevarat, real, sigur. ◊ Stiinte pozitive = stiinte experimentale. ♦ Care are o semnificatie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienta pozitiva. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se noteaza in scris cu semnul plus (+). Numar pozitiv. Temperatura pozitiva. ♦ (Despre sarcina electrica) De acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leaga de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirma prezenta in organism a unui anumit agent patogen. 5. (Log.; despre notiuni, rationamente) Care afirma ceva. 6. (in sintagma) Proba (sau imagine etc.) pozitiva = (si substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care reda ca in realitate partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. 7. (Gram.; in sintagma) Grad pozitiv (si substantivat, n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul caruia se exprima insusirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fara referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat.positivus.
Sursa: DEX '98 (1998)
Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.
Comentarii articol (7)