Exista ceva ce voi stiti despre mine, ceva foarte personal, si exista ceva ce eu stiu despre fiecare dintre voi, referitor fundamental la gandurile voastre. Cunoastem ceva despre fiecare persoana pe care o intalnim oriunde in aceasta lume, pe strada, care este cauza principala a ceea ce fac, indiferent de cost,anume ca fiecare dintre noi vrea sa fie fericit. Toti ne dorim asta. Felul in care ne imaginam fericirea difera intre noi, dar deja avem mult in comun, prin faptul ca toti vrem sa fim fericiti.
Tema mea este recunostinta. Care e conexiunea intre fericire si recunostinta? Multi veti spune ca raspunsul e simplu. Cand esti fericit, esti recunoscator. Dar sa ne mai gandim o data? Intr-adevar oamenii fericiti sunt cei recunoscatori? Toti cunoastem oameni care au tot ce si-ar dori pentru a fi fericiti,dar nu sunt, pentru ca isi doresc altceva sau mai mult decat au. Si mai stim oameni care in ciuda multor necazuri, pe care nimeni n-ar vrea sa le aiba, sunt totusi profund fericiti. Radiaza fericire. Surprinzator. De ce? Pentru ca ei sunt recunoscatori. Prin urmare, nu fericirea ne face recunoscatori. Ci recunostinta ne face fericiti. Daca va amagiti ca fericirea ne face recunoscatori, mai ganditi-va o data. Recunostinta e cea care te face fericit.
Poate intrebati: Ce intelegem cu adevarat prin recunostinta? Si cum functioneaza? Apelez la propria voastra experienta. Stim cu totii din experienta cum functioneaza. Sa zicem ca primim ceva de mare valoare pentru noi. Cateodata primim ceva ce inseamna mult pentru noi. Este un dar autentic. Cele doua aspecte trebuie sa se suprapuna. Trebuie sa fie ceva valoros si sa fie cu adevarat un dar. Nu l-ai cumparat. Nu l-ai mostenit. Nu l-ai negociat. Nu a trebuit sa muncesti pentru el. Pur si simplu ti-a fost dat. Si cand aceste doua lucruri vin impreuna, ceva valoros pentru mine imi este daruit, atunci recunostinta rasare in inima mea, la fel si fericirea. Asa apare recunostinta.
Esential aici este ca nu trebuie sa traim asta doar din cand in cand. Nu intotdeauna avem experiente pentru care sa fim recunoscatori. Dar putem trai plini de recunonstinta. O viata traita cu recunostinta, asta este cheia. Cum putem trai cu recunostinta? Traind si devenind constienti ca fiecare moment e un moment daruit, asa cum obisnuim noi sa spunem. Este un dar. Nu l-am castigat. Nu l-am cumparat in niciun fel. Nu putem fi siguri ca va mai exista un alt moment. si totusi e cel mai valoros lucru care ne-a fost dat vreodata: acest moment, cu toate oportunitatile cuprinse in el. Daca nu am avea acest moment prezent, n-am avea oportunitatea de a realiza sau de a experimenta ceva, iar acest moment este un dar.E un moment daruit.
Gandim ca darul din interiorul acestui dar, oportunitatea, pentru oportunitate suntem de fapt recunoscatori. nu pentru darul primit, pentru ca, daca darul ar fi dat altundeva si n-ai avea oportunitatea de a te bucura de el, de a face ceva cu el, n-ai fi recunoscator pentru acest moment. Oportunitatea e darul din interiorul darului, si obisnuim sa spunem ca oportunitatea bate la usa o singura data. Ei bine, mai gandeste-te. Fiecare moment e un nou dar, iar si iar, si daca pierzi oportunitatea din aceasta clipa,inca moment iti este dat, si inca unul. Putem beneficia de acesta oportunitate, sau o putem pierde, dar daca ne folosim de ea, gasim cheia fericirii. Cheia spre fericirea noastra e in mainile noastre. Clipa de clipa, putem fi recunoscatori pentru acest dar.
Dar oare asta inseamna ca putem fi recunoscatori pentru tot? Cu siguranta, nu. Nu putem fi recunoscatori pentru violenta, pentru razboi, pentru oprimare, pentru exploatare. La nivel individual, nu putem fi recunoscatori pentru pierderea unui prieten, pentru infidelitate, pentru deces. N-am spus sa fim recunoscatori pentru orice. Am spus sa fim recunoscatori in orice moment pentru oportunitate chiar si atunci cand ne confruntam cu ceva foarte dificil. Ne putem ridica cu aceasta ocazie sa raspundem oportunitatii care ne este daruita. Nu e asa rau cum poate ca pare. De fapt, cand trecem printr-o experienta descoperim ca mai tot timpul ne e daruita oportunitatea de a ne bucura pe care o ratam doar pentru ca alergam prin viata si nu ne oprim sa vedem oportunitatea.Insa din cand in cand, ceva foarte dificil ne este dat. Cand asta se intampla e o provocare de a ne ridica spre acea oportunitate, prin a invata ceva care adesea este dureros. Exersarea rabdarii, de exemplu. Ni s-a spus ca drumul catre pacea interioara nu este o saritura, ci mai degraba un maraton. Asta presupune rabdare. E dificil. Sau poate lupta pentru propriile principii si convingeri. Este o oportunitate care ni se ofera. A invata, a suferi, a ramane pe pozitii, toate acestea oportunitati ne sunt date, iar cei care se folosesc de aceste oportunitati sunt cei pe care ii admiram. Ei nu-si irosesc viata.. Iar cei ce nu reusesc primesc o alta oportunitate. Primim mereu o alta sansa. Asta e frumusetea si bogatia vietii.
Oare putem gasi o metoda pentru a fi fericiti? Oare putem gasi o modalitate de a trai in recunostinta, nu doar din cand in cand, ci moment de moment. Cum putem realiza acest lucru? Printr-o o metoda foarte simpla. E atat de simpla incat se regaseste in ceva ce ni s-a spus cand eram copii pentru a invata sa trecem strada. Opreste-te. Priveste. Du-te. Asta este tot. Dar cat de des ne oprim? Alergam prin viata. Nu ne oprim. Pierdem oportunitati deoarece uitam sa ne oprim. Trebuie sa ne oprim. Trebuie sa ramanem tacuti. Si trebuie sa inseram semne de oprire in vietile noastre.
Acum cativa ani, am fost in Africa. La intoarcere, am observat apa. In Africa nu am avut apa potabila. De fiecare data cand deschideam robinetul, eram coplesit. De fiecare data cand apasam pe intrerupator,eram atat de recunoscator. Ma facea atat de fericit. Dar, dupa un timp, se estompeaza. Asa ca am pus mici stickere pe intrerupator si pe robinet. De fiecare data imi aduceam aminte de Africa. Lasa-ti imaginatia sa zboare Gaseste ce functioneaza in cazul tau, dar ai nevoie de semne de oprire in viata ta.Iar atunci cand te opresti, primul lucru pe care il faci e sa privesti. Pentru a privi trebuie sa deschidem ochii. Sa deschidem si urechile si nasul. Trebuie sa ne deschidem toate simturile pentru bogatia care ni se ofera. E fara sfarsit, asta e important in viata, sa ne bucuram de ceea ce ne este dat.
De asemenea, e nevoie sa ne deschidem si inimile pentru aceste oportunitati, pentru oportunitatea de a-i ajuta pe ceilalti, de a-i face fericiti, deoarece nimic nu ne face mai fericiti decat momentul in care suntem toti fericiti. Iar atunci cand ne deschidem inimile catre oportunitati, ele ne invita sa actionam.
Opreste-te, priveste si apoi mergi si fa ceva cu adevarat. Si ceea ce putem face este ceea ce viata iti ofera in acest moment. In majoritatea cazurilor, e oportunitatea de a te bucura, dar cateodata este vorba de ceva mai dificil.
Dar indiferent de ce este vorba, daca ne deschidem oportunitatii, daca mergem pe calea ei, daca folosim imaginatia, aceia vor fi oamenii creativi iar acel mic indem opreste-te, priveste, du-te, este o oportunitate atat de mare incat ne poate transforma viata. Asta pentru ca avem nevoie de asa ceva, noi suntem prezentul in mijlocul unei schimbari a constiintei si vei fi surprins de cate ori vei auzi cuvantul „recunostinta" si „multumire". Vei gasi oriunde aceste cuvinte: o companie aeriana recunoscatoare, un restaurant recunoscator, o cafenea multumitoare, un vin recunoscator. Si da, am gasit o hartie igienica al carei brand e numit Multumesc. (Rasete) Exista un val de recunostinta pentru ca oamenii devin constienti de importanta recunostintei si de cum poate ea schimba lumea. Ne poate schimba lumea prin modalitati extrem de importante, pentru ca esti recunoscator, nu vei fi temator, iar daca nu vei fi temator, atunci nu esti violent. Daca esti recunoscator, vei actiona dintr-un simtamant de suficienta si nu dintr-un sentiment de deficit pe care esti doritor sa il imparti cu ceilalti. Daca esti recunoscator, inseamna ca te bucuri de diferentele dintre oameni, esti respectuos cu ceilalti, iar acest lucru schimba piramida puterii sub care traim toti.
Nu se va ajunge la egalitate, dar vom ajunge la respect reciproc egal si asta-i ce este important. Viitorul planetei va fi o retea, nu o piramida intoarsa cu susul in jos. Revolutia de care vorbesc este una nonviolenta si este atat de radicala incat revolutioneaza chiar conceptul de revolutie, intrucat o revolutie normala este una in care varful piramidei e intors cu susul in jos, iar cei care se aflau la baza ei sunt acum in varf si fac exact acelasi lucru ca cei de dinainte. Noi avem nevoie de o retea de mici grupuri, in care fiecare cunoaste pe fiecare si interactioneaza unii cu altii, alcatuind o lume recunoscatoare.
O lume recunoscatoare este o lume plina de oameni veseli. Oamenii recunoscatori sunt oameni veseli, iar pe masura ce oamenii vor fi mai veseli pe atat lumea va fi mai vesela. Avem posibilitatea crearii unei vieti de recunostinta care a inceput sa ia amploare. Dar unii nu pot intelege de ce a luat amploare. Avem oportunitatea de a aprinde o lumanare pentru cei care sunt recunoscatori pentru ceva. Si au fost aprinse 15 milioane de lumanari intr-un singur deceniu. Oamenii devin din ce in ce mai constienti ca o lume recunoscatoare este o lume fericita si ca fiecare dintre noi are oportunitatea de a se opri, a privi si a porniin transformarea acestei lumi intr-una mai fericita. Acesta este lucrul pe care il sper pentru noi, iar daca acest discurs v-a determinat macar un pic sa va doriti sa faceti acelasi lucru, atunci opriti-va, priviti si actionati.
Multumesc.
Puteti urmari si inregistrarea prezentarii iui David Steindl-Rast in videoclipul de mai jos. Pentru a vizualiza traducerea in limba romana, alegeti "romanian" din lista de traduceri disponibile.
Comentarii articol (7)