Dan Puric:
[ link extern ] #
La clasa politică, zice domnul Mihail Manoilescu, prin 1942, în
Rostul şi destinul burgheziei româneşti : „selecţia este fantastic de aprigă, îţi trebuie vechime".
Eminescu dădea o vechime de aproape 250 de ani. Din clasa aia boierească îţi trebuie o vechime.
Cei de azi au apărut dintr-o dată. Generaţia aceasta spontanee, din 1947 încoace, este din ce în ce mai involuată, mai rea.
Pentru că, zicem aşa: Dej, cu toate crimele făcute, avea grijă să scape de ocupaţia sovietică.
Ceauşescu trăia ideologia şi vroia să facă o forţă naţionalist-comunistă.
Dar ăştia de după 1990 încoace sunt incalificabili, inscanabili.
Deci este o involuţie, ei nu se rafinează în timp, precum clasa boierească.
P.P. Carp spunea: „Nimic pentru noi, totul pentru ţară".
La ăştia a fost o răsturnare de paradigmă: „Totul pentru noi, nimic pentru ţară".
Nu numai prăbuşirea economică, nu asta e importantă, ci prăbuşirea factorului uman. Degradarea. Sufletul românesc a suferit o lovitură uriaşă.
Acum, în România nu mai există încredere între oameni. Este o stare de degradare. Eu o văd ca pe o involuţie.
ªtii, în „Principia Mathematica", Newton creează noţiunea aceasta de timp absolut, de trecut, de viitor, de prezent.
Această noţiune a dispărut azi.
Sunt realităţi paralele. Odată cu realitatea României mai este o clasă politică, virală, care macină totul.
Ei sunt într-o realitate paralelă care, culmea!, ne costă pe noi.
Românii nu şi-au pierdut simţul umorului pentru că, în clipa când românii şi-ar pierde simţul umorului, atunci ar însemna că noi am ieşit din istorie.
Din când în când apare câte o străfulgerare de umor, românească, care rearanjează, rerostuieşte lucrurile. Umorul te salvează.
Înseamnă că inteligenţa, gena asta de umor nu a fost poluată.
Să ieşim de sub teroarea ideilor generale!
M-am săturat de comunism, mă satur de globalizare, vreau să fiu un om liber mâine.
În călătoria asta a mea în viaţă - nu ştiu când se va opri ceasul - sunt în turneu în România.
Linia de forţă duce o ţară, o transfigurează, o trage după ea. Constantin Noica, Mircea Vulcănescu - ei erau forţe.