De ce ai ramâne pe un post care te face nefericit?

Deși nu îmi place să o spun, România nu este tocmai leagănul self awareness-ului și al încurajării demersurilor constructive. Majoritatea dintre noi am crescut și am fost educați într-un sistem coercitiv, în care accentul a fost pus mai degrabă pe pedeapsă decât pe recompensă și în care, cu siguranță, asimilarea și reproducerea unor materiale didactice terne au fost mai importante decât dobândirea unei gândiri sănătoase și independente. Indubitabil, niște ani buni de școlarizare într-un astfel de mediu își pun amprenta asupra personalității și indentitatii unui om. Dacă mai punem la socoteală și mediul familial, nici el foarte fericit de multe ori, avem o schiță a unui mediu ușor maladiv. Și încerc să fiu delicat în exprimare.

Bun, mediul și sistemul de formare au fost (și încă sunt, din păcate) nesănătoase. Și? Și aici apare problema - dacă în anii noștri de formare și coagulare a identității și a psihicului am avut parte de astfel de condiții, cum ar putea viața noastră profesională să fie radical diferită? Cum să facem mai bine și să sperăm la mai bine, dacă noi nu știm că mai bine este posibil și chiar tangibil? Vestea bună este că există ajutor, de multe ori, mai aproape decât ne imaginăm. De la oameni care te pot ajuta să găsești alt loc de muncă, până la profesioniști care te pot ajuta să îți explorezi mintea și sufletul pentru a descoperi de ce crezi că nu meriți mai mult și mai bine.

Înainte de a merge mai departe, aș vrea să fac o scurtă clarificare: nu cred că toți oamenii care întâmpină dificultăți profesionale sunt victimele sistemului de învățământ și ale modului în care românii își cresc, în general, copiii. Dar atunci când stăm - uneori chiar cu încăpățânare - într-un loc în care în mod evident nu ne este bine, m-aș uita la niște cauze externe și la un istoric personal.

Revenind la întrebarea esențială a articolului, îmi permit să spun că a persevera într-o muncă dăunătoare și a te încăpățâna să revii, zi de zi, într-un mediu toxic nu este un titlu de glorie. Dimpotrivă, denotă niște lucruri îngrijorătoare despre percepția și aprecierea de sine. În viața asta, tu ești primul de care ar trebui să ai grijă și pe care ar trebui să îl valorizezi. Dacă nu poți avea grijă de tine însuți și dacă tu nu te valorizezi, de ce ar face-o alții? Parafrazându-l pe Kant, comportă-te ca și cum tu ai fi măsura lucrurilor. Prețuiește-te, visează și fii conștient(ă) că poți face ceea ce îți dorești, iar asta nu îți diminuează valoarea; dimpotrivă, ți-o sporește.

Cele scrise anterior nu vin dintr-o pornire hipioată sau dintr-o mantră falsă a dragostei de sine. Vin din experiența unui om care a trăit perioade în care nu se recunoștea în oglindă și nu înțelegea de ce se autodistruge, câte puțin în fiecare zi. Din fericire, am dobândit claritate și am ajustat cursul pe care mă aflam. Am rupt și am ieșit din procesul de perseverență în autodistrugere. Dar nu despre mine este vorba aici.

Spuneam mai devreme că a rezista unui mediu toxic și unor condiții de muncă erodante psihic nu constituie un titlu de glorie. Dar intuiesc de unde vine această asociere. Bunicii și părinții noștri, încercând să ne învețe de bine, ne-au transmis ideea că doar un om slab fuge când dă de greu. Cum să fugi de muncă, fie ea și grea și consumatoare de nervi? Ce fel de om ești tu? În primul rând, ești un om diferit de bunicii și părinții tăi. Sigur că porți în tine roadele (sau cicatricele, după caz) educației pe care ți-au făcut-o, dar ești alt om – de sine stătător. Și nu ai nimic să le demonstrezi lor și oricui altcuiva!
 
După cum scriam mai devreme, tu ești prima ta grijă; nu într-un mod egoist, ci într-un mod cât se poate de constructiv. Dacă ție îți este bine cu tine, îți va fi bine și cu alți oameni – vei putea iubi cu adevărat, vei putea crea și vei putea oferi sprijin atunci când ți se cere. Dar ca să faci toate aceste lucruri, este esențial să le faci pentru tine însuți mai întâi. Acesta este primul pas. Restul vor veni de la sine.

Așadar uită-te în oglindă și întreabă-te: de ce aș sta într-un loc în care nu mi-e bine? Niciun presupus păcat și nicio imaginată abatere de la filosofia de viață insuflată de părinți nu cere și nu merită un asemenea chin. Iar suferința de dragul suferinței are multiple clasificări medicale, însă - în mod evident - niciuna nu denotă o viață sănătoasă. Deci, de ce stai într-un loc în care nu ți-e bine?

Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteti citi aici articolul original.