Ce am înțeles eu până acum este că echilibrul nu înseamnă să cauți perfecțiunea în tot ceea ce faci. Asta ar fi o goană obositoare care ar putea duce la dezamăgiri.
Nu înseamnă nici să ai procente egale de timp petrecut în aria profesională și în cea personală în fiecare zi, ci să înțelegi că unele zile cer mai mult timp și efort pentru job și carieră, pe când altele vor însemna preocupare mai mare pentru familie, în așa fel încât să existe un echilibru per ansamblu.
Echilibrul nu presupune ca în fiecare zi să le faci pe toate, ci să le iei pe rând și să le faci loc într-o săptămână, de exemplu. Planificând la nivel de săptămână e mult mai ușor să "pui timp deoparte" inclusiv pentru familie și prieteni, sport și relaxare.
Să ai echilibru în viață înseamnă să înțelegi ce e important și contează cu adevărat pentru tine. Să cauți să îmbunătățești acele arii care îți aduc mulțumire, lăsând preocuparea pentru altele la o parte.
Dai dovadă de echilibru când lași problemele de la serviciu acolo, ca să te poți bucura de timpul pentru tine și familia ta, dar și atunci când reușești să te concentrezi la locul de muncă, să îți termini treaba la timp și să nu stai peste program decât în cazul în care cariera primează pentru tine.
Și mai cred că echilibrul înseamnă să ai așteptări realiste, să înțelegi ce te face să te simți împlinit, ce îți aduce satisfacții și să te raportezi la asta, nu să te compari în permanență cu alții.
Tu ai găsit echilibrul? Mi-ar plăcea să îmi spui cum arată el pentru tine.
Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteți citi aici articolul original.
Comentarii articol (8)