avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Andreea Costin - magistrat-asistent Cu participarea in sedinta publica din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitu-tionalitate a dispozitiilor art. 771 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Vanadis 94 Prod Com” - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 5.289/1.748/2013 al Judecatoriei Cornetu si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 174D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 7 octombrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea a dispus, in temeiul art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amanarea pronuntarii asupra cauzei pentru data de 9 octombrie 2014, data la care, constatand ca nu sunt prezenti toti judecatorii care au participat la dezbateri, in temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, adoptat prin Hotararea Plenului Curtii Constitutionale nr. 6/2012, a amanat pronuntarea pentru data de 15 octombrie 2014 si, ulterior, pentru acelasi motiv, pentru data de 11 noiembrie 2014, data la care a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
3. Prin incheierea din 4 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 5.289/1.748/2013, Judecatoria Cornetu a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Vanadis 94 Prod Com” - S.R.L. din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerii formulate impotriva incheierii de respingere a cererii de reexaminare a incheierii prin care s-a respins intabularea dreptului de proprietate, emisa de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Ilfov - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Buftea.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate ingradesc dreptul de proprietate prin faptul ca din culpa unei alte persoane, respectiv a debitorului urmarit in procedura de executare ce s-a finalizat prin adjudecarea bunului, adjudecatarul se afla in imposibilitatea de a-si intabula dreptul de proprietate dobandit. Apreciaza ca in mod gresit se impune adjudecatarului sa faca dovada achitarii impozitului pe transferul dreptului de proprietate, intrucat obligatia de declarare a venitului si plata impozitului revin vanzatorului. Astfel, imobilul fiind dobandit printr-un act de adjudecare, debitorul avea obligatia sa depuna declaratia de venit, iar executorul putea retine impozitul aferent transferului dreptului de proprietate numai in situatia in care ar fi ramas suma respectiva dupa achitarea creantelor debitorului.
5. Judecatoria Cornetu opineaza in sensul ca textele legale criticate sunt constitutionale.
6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
7. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:
8. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
9. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare. Din analiza dosarului cauzei, Curtea observa ca, in realitate, autoarea exceptiei de neconstitutionalitate critica doar dispozitiile art. 771 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Codul fiscal). Textele de lege au urmatorul cuprins: „(6) Impozitul prevazut la alin. (1) si (3) se va calcula si se va incasa de notarul public inainte de autentificarea actului sau, dupa caz, intocmirea incheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat si incasat se vireaza pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care a fost retinut. in cazul in care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia, pentru situatiile prevazute la alin. (1) si (3), se realizeaza prin hotarare judecatoreasca sau prin alta procedura, impozitul prevazut la alin. (1) si (3) se calculeaza si se incaseaza de catre organul fiscal competent. Instantele judecatoresti care pronunta hotarari judecatoresti definitive si irevocabile comunica organului fiscal competent hotararea si documentatia aferenta in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii. Pentru alte proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca contribuabilul are obligatia de a declara venitul obtinut in maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului. Pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.”
10. in opinia autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca prevederile din Constitutie ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata.
11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate invocata, Curtea Constitutionala constata ca, in precedent, s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor legale criticate intr-o cauza similara, respectiv prin Decizia nr. 342 din 10 aprilie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012, prin care a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Curtea s-a limitat sa stabileasca constitutionalitatea de principiu a textului legal criticat, indicand expres faptul ca instantele judecatoresti sunt cele care au competenta de a interpreta textul criticat in contextul procedurii executarii silite. in prezenta cauza, Curtea va analiza, spre deosebire de Decizia nr. 342 din 10 aprilie 2012, daca textul criticat in ipoteza particulara a impozitului datorat la transferul proprietatii imobiliare din patrimoniul personal in procedura executarii silite este capabil sa dea substanta dreptului de proprietate privata prevazut de art. 44 din Constitutie, astfel incat analiza sa se va indeparta de la ipoteza de principiu avuta in vedere in decizia mentionata.
12. Astfel, examinand continutul normativ al art. 771 din Codul fiscal, Curtea retine ca persoanele fizice datoreaza un impozit in raport cu veniturile realizate din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal. Dispozitia legala criticata in prezenta cauza face parte din cap. VIII1 „Venituri din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal” al Codului fiscal, care prevede, in esenta, ca, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor aferente acestora, precum si asupra terenurilor de orice fel fara constructii, contribuabilii datoreaza impozit in raport cu valoarea tranzactiei. De asemenea sunt reglementate modul de calcul, autoritatile competente sa calculeze si sa incaseze acest impozit, termenele pana la care se vireaza impozitul incasat, precum si scutirile de la plata acestui impozit. Dispozitia legala criticata prevede ca, pentru inscrierea drepturilor dobandite in baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti si a altor documente in celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica indeplinirea obligatiei de plata a impozitului si, in cazul in care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de inscriere pana la plata impozitului.
13. Asadar, Curtea constata ca, potrivit art. 771 din Codul fiscal, contribuabilii, la transferul dreptului de proprietate si al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii asupra constructiilor de orice fel si a terenurilor fara constructii, datoreaza un impozit care se calculeaza prin aplicarea unei cote de 2% sau 3% asupra valorii de tranzactionare, in functie de perioada in care imobilul a fost detinut de instrainator.
14. in ceea ce priveste persoana in sarcina careia este stabilita obligatia de plata a impozitului, Curtea observa ca penultima teza a alin. (6) al art. 771 din Codul fiscal prevede ca „Pentru alte proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca contribuabilul are obligatia de a declara venitul obtinut in maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, in vederea calcularii impozitului.”
15. Notiunea de contribuabil in sensul art. 771 din Codul fiscal este definita prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare (Norme metodologice), ca fiind „persoana fizica careia ii revine obligatia de plata a impozitului. in cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia prin acte juridice intre vii, contribuabil este cel din patrimoniul caruia se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele acestuia: vanzatorul, credirentierul, transmitatorul in cazul contractului de intretinere, al actului de dare in plata, al contractului de tranzactie etc., cu exceptia transferului prin donatie.[...]”. De asemenea, Normele metodologice definesc transferul dreptului de proprietate ca fiind „instrainarea, prin acte juridice intre vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembramintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizeaza acest transfer: vanzare-cumparare, donatie, renta viagera, intretinere, schimb, dare in plata, tranzactie, aport la capitalul social, inclusiv in cazul cand transferul se realizeaza in baza unei hotarari judecatoresti si altele asemenea;”.
16. Referitor la autoritatile abilitate sa calculeze si sa incaseze acest impozit, Curtea retine ca aceasta sarcina revine organului fiscal competent. in privinta obligatiei de declarare a venitului supus impozitarii, Curtea, astfel cum a retinut la paragraful 14, constata ca, in situatia altor proceduri decat cea notariala sau judecatoreasca, aceasta revine contribuabilului. Aceasta obligatie reglementata de Codul fiscal este stabilita si prin Normele metodologice care prevad la pct. 1517 ca: „[...] in cazul transferurilor prin alte modalitati decat procedura notariala sau judecatoreasca, contribuabilul are sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, in termen de 10 zile, inclusiv, de la data transferului, in vederea stabilirii impozitului, in conditiile legii.”
17. in privinta obligatiei de declarare a venitului supus impozitarii, Normele metodologice au mai prevazut ca, in situatia in care vanzatorul (debitorul) nu declara operatiunea si venitul realizat in termenul stabilit, organul de executare sau cumparatorul, dupa caz, au obligatia de a aduce in atentia autoritatilor fiscale transferul proprietatii imobiliare in vederea stabilirii impozitului si emiterea deciziei de impunere. in acest sens Normele metodologice prevad ca, „in cazul transferurilor prin executare silita, dupa expirarea termenului de 10 zile inclusiv, in care contribuabilul avea sarcina declararii venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalitati decat procedura notariala sau judecatoreasca, organul de executare silita sau cumparatorul, dupa caz, trebuie sa solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentatiei aferente transferului.”
18. Prin urmare, Curtea retine ca, in cazul transferului dreptului de proprietate asupra proprietatilor imobiliare prin procedura executarii silite, revine debitorului obligatia declararii si platii impozitului astfel cum acesta a fost calculat de organul fiscal competent. in cazul in care debitorul nu isi indeplineste aceasta obligatie, revine executorului judecatoresc sau cumparatorului bunului urmarit silit obligatia de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere, pe baza documentatiei aferente transferului, in speta a actului de adjudecare.
19. insa, in lipsa vreunei precizari in cuprinsul Codului fiscal sau al Normelor metodologice, Curtea apreciaza ca dobanditorul dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu ca efect al executarii silite a debitorilor nu se circumscrie notiunii de „contribuabil” prevazute de art. 771 din Codul fiscal si de pct. 1512 din Normele metodologice, chiar daca, potrivit art. 114 alin. (26) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007 (Codul de procedura fiscala), si art. 1.472 din Codul civil, este permisa plata obligatiei fiscale de catre o alta persoana decat debitorul.
20. Mai mult, Curtea retine ca, potrivit pct. 4 din anexa nr. 4 la Ordinul ministrului economiei si finantelor si al ministrului justitiei nr. 1.706/1.889/C/2008 privind aprobarea procedurilor de stabilire, plata si rectificare a impozitului pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal si a modelului si continutului unor formulare prevazute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 533 din 15 iulie 2008, decizia de impunere privind venitul din transferul proprietatii imobiliare din patrimoniul personal, in situatia in care transferul se realizeaza prin alta procedura decat cea notariala sau judecatoreasca, se emite in 15 zile de catre organul fiscal competent, in doua exemplare, din care unul se transmite prin posta cu confirmare de primire sau se inmaneaza contribuabilului sub semnatura, iar celalalt se arhiveaza la dosarul acestuia. Drept urmare, rezulta ca decizia de impunere se comunica doar contribuabilului, chiar daca aceasta a fost emisa ca urmare a depunerii de catre adjudecatar sau organul de executare silita a documentatiei aferente.
21. Prin urmare, Curtea retine din coroborarea prevederilor legale cuprinse in Codul fiscal si in Normele metodologice ca are calitatea de contribuabil numai persoana din patrimoniul careia se transfera dreptul de proprietate si careia ii revine obligatia de plata a impozitului prevazut de art. 771 din Codul fiscal. in cazul executarii silite debitorul urmarit isi conserva calitatea sa de vanzator, nefiind exceptat de la plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate, chiar daca vanzarea, in aceasta situatie, nu are un caracter benevol, astfel cum se va arata si in cele ce urmeaza.
22. Astfel, vanzarea imobilelor prin executare silita reprezinta o procedura speciala, reglementata de Codul de procedura civila, care prevede in cartea a V-a „Despre executarea silita”
vanzarea la licitatie, formalitatile premergatoare vanzarii la licitatie, actul de adjudecare, efectele adjudecarii, precum si eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita. in acest sens, potrivit art. 379 din Codul de procedura civila din 1865 (art. 662 din noul Cod de procedura civila), executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila. Potrivit art. 500 din Codul de procedura civila din 1865 (art. 835 din noul Cod de procedura civila), executorul va stabili pretul imobilului, iar in cazul in care considera necesar va cere parerea unui expert. in termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului, executorul va intocmi si va afisa publicatia de vanzare care va cuprinde si pretul la care a fost evaluat imobilului. Noul Cod de procedura civila prevede ca publicatiile de vanzare vor cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pretul de vanzare si vor fi comunicate, potrivit dispozitiilor pentru comunicarea si inmanarea citatiilor, si organelor fiscale locale.
vanzarea la licitatie, formalitatile premergatoare vanzarii la licitatie, actul de adjudecare, efectele adjudecarii, precum si eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita. in acest sens, potrivit art. 379 din Codul de procedura civila din 1865 (art. 662 din noul Cod de procedura civila), executarea silita nu se poate face decat daca creanta este certa, lichida si exigibila. Potrivit art. 500 din Codul de procedura civila din 1865 (art. 835 din noul Cod de procedura civila), executorul va stabili pretul imobilului, iar in cazul in care considera necesar va cere parerea unui expert. in termen de 5 zile de la stabilirea pretului imobilului, executorul va intocmi si va afisa publicatia de vanzare care va cuprinde si pretul la care a fost evaluat imobilului. Noul Cod de procedura civila prevede ca publicatiile de vanzare vor cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, pretul de vanzare si vor fi comunicate, potrivit dispozitiilor pentru comunicarea si inmanarea citatiilor, si organelor fiscale locale.
23. Potrivit art. 512 din Codul de procedura civila din 1865 (art. 848 din noul Cod de procedura civila), adjudecatarul imobilului va depune pretul la dispozitia executorului judecatoresc in termen de cel mult 30 de zile de la data vanzarii. Suma de bani realizata prin executare silita se elibereaza de creditorul urmaritor pana la acoperirea integrala a drepturilor sale, iar suma ramasa disponibila se preda debitorului. in cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit ordinii de preferinta (art. 563 din Codul de procedura civila din 1865/art. 864 din noul Cod de procedura civila).
24. Curtea retine ca fiecare participant la executarea silita trebuie sa isi indeplineasca obligatiile ce decurg din situatiile particulare ce reclama aceasta procedura, insa constata ca din reglementarea procesual civila a executarii silite nu rezulta ca executorul judecatoresc ar avea obligatia retinerii impozitului datorat pentru transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal, pe care sa il vireze ulterior la stat.
25. Vanzarea imobilelor prin executare silita se finalizeaza prin transmiterea proprietatii imobilului de la debitor la adjudecatar de la data incheierii actului de adjudecatare, care reprezinta titlu de proprietate si poate fi inscris in cartea funciara. Prin intabulare, adjudecatarul dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara.
26. in continuare, Curtea retine ca, potrivit art. 771 alin. (6) teza finala din Codul fiscal, registratorul de carte funciara are obligatia de a verifica achitarea impozitului pe venitul obtinut din transferul proprietatii imobiliare. Astfel, plata impozitului de catre vanzator confera cumparatorului dreptul de a inscrie imobilul in cartea funciara. De asemenea, dispozitia legala mentionata impune respingerea cererii de inregistrare in cartea funciara daca nu se face dovada platii impozitului pana la stingerea acestei obligatii.
27. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate ii ingradesc dreptul de proprietate prin faptul ca din culpa unei alte persoane, respectiv debitorul urmarit in procedura de executare ce s-a finalizat prin adjudecarea bunului, se afla in imposibilitatea de a-si intabula dreptul de proprietate dobandit.
28. in consecinta, avand in vedere natura criticilor de neconstitutionalitate, precum si continutul normativ al textului legal supus controlului de constitutionalitate, Curtea trebuie sa stabileasca daca solutia legislativa criticata reprezinta o limitare a dreptului de proprietate si daca limitarea este justificata. Prin urmare, Curtea va analiza daca limitele impuse de legiuitor dreptului de proprietate al adjudecatarului prin conditionarea intabularii dreptului de proprietate in cartea funciara de indeplinirea obligatiei de plata a impozitului de catre contribuabil reprezinta o limitare rezonabila care sa nu fie disproportionata in raport cu scopul urmarit de legiuitor. Curtea Constitutionala va avea in vedere „testul” de proportionalitate structurat, potrivit caruia limitarea drepturilor fundamentale trebuie sa fie conditionata de indeplinirea anumitor cerinte (a se vedea si Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). Conform principiului proportionalitatii, orice masura luata trebuie sa fie adecvata - capabila in mod obiectiv sa duca la indeplinirea scopului, necesara - indispensabila pentru indeplinirea scopului si proportionala - justul echilibru intre interesele concurente pentru a fi corespunzatoare scopului urmarit.
29. Dreptul de proprietate privata constituie obiectul unui regim de ordin constitutional, fiind garantat prin art. 44 din Constitutie. Curtea retine ca in aplicarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Codul civil defineste prin art. 555 proprietatea privata ca fiind dreptul titularului de a poseda, de a folosi si de a dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. Continutul juridic al dreptului de proprietate cuprinde posesia, folosinta si dispozitia, atribute care configureaza puterea pe care proprietarul o are asupra lucrului.
30. Pentru a analiza incidenta in cauza a dreptului de proprietate privata prevazut de art. 44 din Constitutie, Curtea retine ca, potrivit art. 516 pct. 8 din Codul de procedura civila din 1865 [art. 852 lit. h) din noul Cod de procedura civila], actul de adjudecare este titlu de proprietate si poate fi inscris in cartea funciara. Astfel, prin actul de adjudecare se finalizeaza executarea silita imobiliara si se realizeaza transferul dreptului de proprietate asupra imobilului in favoarea adjudecatarului. Prin adjudecarea imobilului adjudecatarul devine proprietar, iar prin intabulare acesta dobandeste dreptul de a dispune de imobilul cumparat, potrivit regulilor de carte funciara [art. 518 alin. 2 din Codul de procedura civila din 1865/art. 856 alin. (1) si (2) din noul Cod de procedura civila]. Asadar, imobilul adjudecat, indiferent ca este sau nu intabulat, este un bun ce intra in sfera de protectie a art. 44 din Constitutie.
31. Curtea retine ca art. 771 alin. (6) teza finala din Codul fiscal conditioneaza intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului in cartea funciara de achitarea impozitului datorat la transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal. in acest mod, dreptul de proprietate al adjudecatarului, sub aspectul atributului de dispozitie asupra bunului imobil, este afectat printr-o actiune a statului, ceea ce reprezinta o ingerinta in atributul de dispozitie al dreptului de proprietate.
32. O atare interventie a statului reprezinta o limitare a dreptului de proprietate. Curtea retine ca limitarea dreptului de proprietate trebuie sa fie justificata, iar justificarea trebuie sa se intemeieze pe o dispozitie expres prevazuta de Constitutie. in acest sens, Curtea retine ca dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitari, potrivit art. 44 alin. (1) din Constitutie, insa limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confunda cu insasi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014).
33. in continuare, in vederea realizarii testului de proportionalitate dezvoltat in jurisprudenta sa, Curtea trebuie, mai intai, sa stabileasca scopul urmarit de legiuitor prin masura criticata si daca acesta este unul legitim, intrucat testul de proportionalitate se va putea raporta doar la un scop legitim. Astfel, Curtea constata ca, prin norma legala edictata, legiuitorul a urmarit predictibilitatea incasarii impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, in acest mod fiind mentinuta o disciplina fiscala a contribuabililor care trebuie sa isi achite obligatiile fata de stat, cu alte cuvinte s-a urmarit protejarea titularului dreptului de creanta, respectiv statul.
34. in privinta caracterului adecvat al masurii, Curtea constata ca aceasta este adaptata si este capabila, in abstract, sa indeplineasca exigentele scopului urmarit.
35. Cu privire la caracterul necesar al masurii criticate, Curtea apreciaza ca optiunea legiuitorului pentru aceasta masura, respectiv executarea obligatiei de plata a impozitului datorat de catre debitor cu consecinta respingerii, in caz de neexecutare a obligatiei, a inscrierii dreptului de proprietate al adjudecatarului pana la plata impozitului, prin prisma finalitatii sale, nu este indispensabila pentru indeplinirea scopului urmarit, retinut la paragraful 33. in acest sens, Curtea apreciaza ca legiuitorul avea posibilitatea reglementarii altor proceduri pentru a crea mecanismele necesare colectarii si varsarii impozitelor datorate statului in situatia transferului proprietatii prin executare silita, tocmai datorita caracterului specific al acestei proceduri. Or, in acest caz, Curtea apreciaza ca stabilirea si emiterea deciziei de impunere si plata in sine a impozitului nu se afla intr-o legatura indisolubila cu inscrierea dreptului de proprietate al adjudecatarului in cartea funciara. Asadar, legiuitorul avea posibilitatea sa reglementeze alte modalitati pentru realizarea dreptului de creanta impotriva vanzatorului silit, fara a-l conditiona in vreun fel sau altul pe adjudecatar, care este un tert fata de raportul de drept fiscal existent intre stat si vanzatorul silit. in acest caz, Curtea retine ca registratorul de carte funciara poate avea, eventual, doar obligatia de a verifica emiterea deciziei de impunere, iar nu plata efectiva a impozitului stabilit prin aceasta, organul fiscal fiind cel in masura sa urmareasca efectuarea acestei plati.
36. in sensul celor de mai sus, Curtea retine ca atat creantele, cat si obligatiile fiscale se nasc, potrivit art. 23 din Codul de procedura fiscala, in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza. Din acest moment se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata. Potrivit art. 110 din Codul de procedura fiscala, colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente, si poate fi reprezentat, printre altele, prin decizia de impunere.
37. in continuare, Curtea apreciaza ca aceasta masura, astfel cum a fost reglementata, nu apare ca pastrand un just echilibru cu scopul legitim urmarit din perspectiva relatiei existente intre interesul general invocat si cel individual.
38. in prezenta cauza, in urma parcurgerii procedurii executarii silite, adjudecatarul, desi este proprietar al bunului in baza actului de adjudecare, nu dispune de toate elementele dreptului sau de proprietate retinute la paragraful 29, ceea ce echivaleaza cu faptul ca statul nu ii recunoaste pe deplin dreptul, din cauza imposibilitatii inscrierii acestuia in cartea funciara. Astfel cum s-a aratat si la paragraful 33 din prezenta decizie, prin norma legala criticata legiuitorul a urmarit protejarea titularului dreptului de creanta, respectiv statul, de o eventuala neindeplinire a obligatiei fiscale de catre contribuabil, asadar de o alta persoana fata de proprietar, or, in aceste conditii, textul criticat confera, mai degraba, un drept iluzoriu adjudecatarului. in acest sens, Curtea a statuat in jurisprudenta sa, spre exemplu prin Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, ca drepturile constitutionale trebuie sa fie reale si efective, iar nu teoretice si iluzorii. De asemenea, si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a retinut, spre exemplu, prin Hotararea din 12 iulie 2001, pronuntata in Cauza Printul Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei, paragraful 45, ca statele membre semnatare ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si-au asumat obligatii de natura sa asigure ca drepturile garantate de Conventie sa fie concrete si efective, nu teoretice si iluzorii, masurile legislative adoptate urmarind apararea eficienta a drepturilor.
39. Curtea constata ca, in situatia in care contribuabilul nu declara operatiunea si nu plateste impozitul datorat potrivit art. 771 alin. (6) din Codul fiscal, adjudecatarul - dobanditorul imobilului care a facut obiectul transferului proprietatii, pentru a putea dispune de bunul dobandit prin inscrierea in cartea funciara, este nevoit sa promoveze noi actiuni pentru a putea dispune de acest drept. Spre exemplu, uzand de prevederile art. 114 alin. (26) din Codul de procedura fiscala si art. 1.472 din Codul civil, poate alege sa plateasca el insusi impozitul, dupa care se va putea indrepta cu actiune in regres impotriva debitorului obligatiei fiscale sau poate formula in justitie plangere impotriva incheierii de carte funciara prin care i s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate datorita neplatii impozitului. in aceste conditii, adjudecatarul, dobanditor al dreptului de proprietate, este obligat ca, dupa parcurgerea procedurii executarii silite, respectiv a licitatiei, sa initieze alte proceduri judiciare pentru a putea dispune de dreptul sau de proprietate, ceea ce apare ca fiind excesiv. Practic, adjudecatarul este introdus fortat intr-un raport de drept fiscal, fata de care este tert, pentru a-si putea valorifica dreptul de proprietate.
40. Or, legiuitorul nu poate impune conditii nerezonabile pentru persoanele care au dobandit dreptul de proprietate asupra unui imobil in baza unui act de adjudecare incheiat in urma parcurgerii procedurii executarii silite. De altfel, de principiu, legiuitorul este tinut de o conditie de rezonabilitate - est modus in rebus - respectiv sa fie preocupat ca exigentele instituite sa fie indeajuns de rezonabile incat sa nu puna sub semnul intrebarii insasi existenta dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, si Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014). in cazul de fata, prin conditionarea inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate dobandit prin actul de adjudecare de indeplinirea de catre o alta persoana a obligatiei de plata a impozitului datorat, legiuitorul a incalcat aceasta conditie de rezonabilitate si a afectat in mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului.
41. in acest mod, Curtea retine ca este infrant justul echilibru care trebuie sa existe intre interesele generale si cele individuale. Or, statul are nu doar obligatia negativa de a nu adopta masuri care sa afecteze proprietatea, ci si obligatia pozitiva, de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privata. Prin urmare, textul constitutional al art. 44 determina, pe langa obligatia negativa a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispozitie legislativa de stabilire a unei conditii excesive, in sensul de a impiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului sau, si o obligatie pozitiva a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept si de a proteja titularul dreptului de proprietate. in prezenta cauza, Curtea constata ca, din contra, legiuitorul nu si-a indeplinit obligatia negativa de a nu interveni in dreptul de proprietate privata. in consecinta, Curtea retine ca prin nerespectarea principiului proportionalitatii s-a afectat insasi substanta dreptului de proprietate, masura neputand fi calificata ca una de stabilire a continutului si limitelor dreptului de proprietate, in sensul art. 44 alin. (1) din Constitutie.
42. Curtea, avand in vedere ansamblul reglementarii normative a art. 771 alin. (6) din Codul fiscal din care face parte si norma legala criticata, retine ca, pentru identitate de ratiune, cele statuate in prezenta decizie se aplica mutatis mutandis si in cazul in care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembramintelor acestuia se realizeaza prin hotarare judecatoreasca. 43.Retinand incalcarea dreptului fundamental mentionat, Curtea, dand expresie principiului suprematiei Constitutiei consacrat de art. 1 alin. (5), este competenta sa analizeze constitutionalitatea dispozitiilor legale criticate si prin prisma acestui text din Legea fundamentala (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 100 din 9 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 261 din 24 martie 2004).
44. Art. 1 alin. (5) din Constitutie consacra principiul respectarii obligatorii a legilor. Pentru a fi respectata de destinatarii sai, legea trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de precizie, claritate si previzibilitate, astfel incat acesti destinatari sa isi poata adapta in mod corespunzator conduita. in acest sens, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) ca, de principiu, orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate sa fie dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit, suplete care nu trebuie sa afecteze insa previzibilitatea legii (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, si Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Sub aspectul calitatii reglementarii, Curtea apreciaza ca textul legal criticat creeaza o situatie incerta cu privire la dreptul de proprietate al adjudecatarului, deoarece exercitarea atributului de dispozitie al acestui drept este conditionata de plata impozitului de catre o alta persoana, respectiv contribuabilul care, in cazul transferului dreptului de proprietate prin executare silita, este instrainatorul debitor, precum si prin faptul ca organul de executare silita nu are competenta retinerii si virarii impozitului datorat, iar din procedura executarii silite reglementata de Codul de procedura civila nu reiese faptul ca pretul imobilului scos la licitatie, consemnat in publicatia de vanzare, include sau nu si impozitul datorat de debitor la transferul dreptului de proprietate.
45. Avand in vedere cele de mai sus, rezulta ca de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, neplata de catre contribuabil a impozitului prevazut de art. 771 alin. (6) din Codul fiscal nu poate constitui motiv de refuz de inscriere in cartea funciara a dreptului de proprietate al adjudecatarului. De asemenea, Curtea Constitutionala retine ca, potrivit art. 147 alin. (1) din Constitutie, ii revine legiuitorului sarcina de a pune de acord dispozitiile legale criticate cu prezenta decizie si de a crea un mecanism apt sa surmonteze deficientele de aplicare a acestora.
46. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
in numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala „Vanadis 94 Prod Com” - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 5.289/1.748/2013 al Judecatoriei Cornetu si constata ca dispozitiile art. 771 alin. (6) teza finala din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constitutionale in masura in care legea nu il obliga pe cumparatorul adjudecatar sa faca dovada plati i impozitului datorat de instrainatorul debitor pentru a-si putea inscrie in cartea funciara dreptul sau de proprietate. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Cornetu si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 11 noiembrie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Andreea Costin
OPINIE SEPARATA
In dezacord cu opinia majoritara, apreciem ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ar fi trebuit respinsa, pentru considerentele pe care le vom arata in continuare:
1. Chiar daca obligatia registratorului de carte funciara de a verifica plata impozitului pe transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal si de a refuza inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara este prevazuta ca atare in dispozitiile art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, in cauza de fata sunt incidente dispozitiile cartii a V-a - Despre executarea silita, titlurile I si II, respectiv art. 622-879 din noul Cod de procedura civila, deoarece transferul dreptului de proprietate se face pe calea dreptului comun, respectiv vanzare-cumparare, donatie, executare silita etc. in cauza de fata se critica tocmai solutia de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra unui imobil obtinut ca urmare a adjudecarii acestuia prin licitatie publica, pentru motivul ca nu s-a facut dovada achitarii impozitului prevazut de dispozitiile art. 771 alin. (1) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
2. De altfel, chiar si autorii opiniei majoritare sunt de acord ca vanzarea imobilelor prin executare silita reprezinta o procedura speciala reglementata de Codul de procedura civila, numai ca se afla in eroare atunci cand afirma ca executorul judecatoresc nu are, potrivit dispozitiilor cartii a V-a din Codul de procedura civila, obligatia retinerii si virarii impozitului datorat pentru transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal la bugetul caruia ii este destinat, care, dupa cum se va vedea, constituie fundamentul pe care se sprijina solutia pronuntata. De aici si pana a concluziona ca legiuitorul impune adjudecatarului o sarcina excesiva - aceea de a face dovada achitarii de catre vanzator a acestui impozit -, cu consecinta unei limitari nepermise a dreptului de proprietate al adjudecatarului, nu este decat un pas.
3. Textul art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu face nicio referire la cine trebuie sa faca dovada achitarii acestui impozit si, prin urmare, dispozitivul Deciziei nr. 662 din 11 noiembrie 2014 se fundamenteaza pe o ipoteza desprinsa din situatia de fapt expusa de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta apreciaza ca „in mod gresit se impune adjudecatarului sa faca dovada achitarii impozitului pe transferul dreptului de proprietate, intrucat obligatia de declarare a venitului si de plata a impozitului revine vanzatorului. Astfel, imobilul fiind dobandit printr-un act de adjudecare, debitorul (proprietarul executat silit s.n.) avea obligatia sa depuna declaratia de venit, iar executorul putea retine impozitul aferent transferului dreptului de proprietate numai in situatia in care ar fi ramas suma respectiva dupa achitarea creantelor debitorului”. Asadar, autorii opiniei majoritare dau o interpretare constitutionala unui text care nu exista practic in lege [dispozitiile art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constitutionale in masura in care legea nu il obliga pe cumparatorul adjudecatar sa faca dovada platii impozitului datorat de instrainatorul debitor pentru a-si putea inscrie in cartea funciara dreptul sau de proprietate].
4. Ratiunea adoptarii de catre legiuitor a solutiei de respingere de catre registratorii de carte funciara a cererii de inscriere in cartea funciara a drepturilor de proprietate dobandite ca urmare a transferului dreptului de proprietate imobiliara, in cazul neplatii impozitului prevazut de dispozitiile art. 771 alin. (1) si (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se fundamenteaza pe necesitatea unei protectii sporite a veniturilor bugetare (indiferent de bugetul caruia ii sunt destinate), statul luandu-si astfel o garantie in plus atat in ceea ce priveste incasarea cu celeritate a acestui impozit, cat si in ceea ce priveste urmarirea incasarii acestuia pe alte cai. in concret, dispozitiile art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevad ca impozitul datorat pentru transferul dreptului de proprietate din patrimoniul persoanelor fizice se calculeaza si se incaseaza de catre notarul public inainte de autentificarea actului (in ipoteza instrainarii pe cale notariala - realizandu-se astfel o veritabila retinere la sursa) sau de catre organul fiscal competent (in cazul in care transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotarare judecatoreasca) sau prin alta procedura (in speta, executarea silita). Prin urmare, desi acest impozit este datorat de proprietarul instrainator si desi solutia de respingere a cererii de inscriere in cartea funciara a dreptului de proprietate in oricare dintre cele trei ipoteze, solutia data prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014 se raporteaza doar la ipoteza instrainarii pe calea executarii silite. Se pune, firesc, intrebarea - ce se intampla in celelalte doua ipoteze in cazul neplatii impozitului, intrucat Curtea prin solutia pronuntata a constatat, pe cale de interpretare, neconstitutionalitatea ipotezei in care, eventual, textul l-ar obliga pe cumparatorul adjudecatar sa faca dovada platii acestui impozit?
5. in realitate, legiuitorul a dorit sa se asigure ca acest impozit va fi platit fie la momentul instrainarii imobilului (situatia instrainarii prin act notarial), fie la o data ulterioara (pe cale judecatoreasca sau prin executare silita). Sub acest aspect, o posibila solutie, riguros procedurala, ar fi fost declararea ca neconstitutionala a intregii teze finale a art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrucat conditioneaza inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate de plata impozitului datorat de instrainator.
6. Cu toate acestea, din interpretarea sistematica a tuturor dispozitiilor cartii a V-a - Despre executarea silita din noul Cod de procedura civila se constata ca in cazul executarii silite imobiliare nu adjudecatarul are obligatia de a face dovada platii respectivului impozit, ci executorul judecatoresc, singura obligatie a adjudecatarului fiind aceea de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere prin depunerea documentatiei aferente transferului, potrivit pct. 1517 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul in care proprietarul instrainator nu isi respecta obligatia de a declara venitul obtinut ca urmare a transferului dreptului de proprietate in termen de 10 zile de la data transferului, potrivit art. 771 alin. (6) teza penultima din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Se observa asadar ca aceasta obligatie a adjudecatarului este subsidiara obligatiei contribuabilului instrainator, este dublata de obligatia pe care o are, in primul rand, organul de executare silita (sau cumparatorul, dupa caz) si este necesara doar in ipoteza in care contribuabilul nu isi indeplineste sarcina legala de a declara, in termen de 10 zile, venitul obtinut din transferul proprietatii imobiliare la organul fiscal competent in vederea stabilirii impozitului datorat si emiterii deciziei de impunere.
7. Aceasta obligatie a adjudecatarului este o obligatie de diligente, din a carei indeplinire sau neindeplinire se nasc importante consecinte legale, dupa cum se va arata in continuare:
a) Potrivit art. 868 alin. (2) din Codul de procedura civila, dupa depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vanzare ori, dupa caz, de la data cand adjudecarea imobilului urmarit a devenit definitiva, executorul va fixa de urgenta un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanta, iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, debitorul, creditorii urmaritori, organele fiscale locale, adjudecatarii si titularii drepturilor si sarcinilor stinse prin adjudecare despre care executorul a luat cunostinta in conditiile art. 740 vor fi instiintati din oficiu despre fixarea acestui termen.
b) Potrivit art. 869 alin. (2) din acelasi cod, reprezentantul fiscului va depune inscrisurile doveditoare ale creantelor statului sau unitatilor administrativ-teritoriale la sediul executorului judecatoresc.
c) in termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, executorul va intocmi proiectul de distributie a sumelor, potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 864-867 din Codul de procedura civila, unde creantele fiscale figureaza pe ordinea cinci de preferinta, respectiv art. 864 lit. e), proiect care va fi comunicat atat debitorului, cat si creditorilor, evident si organelor fiscale competente, pentru impozitul datorat. Este incontestabil ca in momentul in care adjudecatarul instiinteaza organele fiscale competente despre venitul obtinut de proprietarul executat silit, acestea vor proceda la stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere, fara de care organele fiscale nu se vor putea adresa executorului judecatoresc pentru a solicita inscrierea creantei in tabelul de distribuire a sumelor rezultate din vanzarea la licitatie. Iata asadar cat de importanta este instiintarea pe care organul de executare silita si, eventual, adjudecatarul o adreseaza organelor fiscale competente in vederea stabilirii impozitului datorat si emiterii decizie de impunere, care, in opinia noastra, nu reprezinta o sarcina excesiva si disproportionata, de natura a limita exercitarea dreptului de proprietate.
8. Atat plata impozitului datorat, cat si inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate sunt asadar strans legate de aceasta obligatie a adjudecatarului, deoarece, potrivit art. 852 din Codul de procedura civila, dupa plata integrala a pretului, executorul, pe baza procesului-verbal de licitatie, va intocmi actul de adjudecare, din care un exemplar se va preda adjudecatarului spre a-i servi ca titlu de proprietate, iar altul va fi comunicat din oficiu biroului de cadastru si publicitate imobiliara pentru inscrierea provizorie in cartea funciara a dreptului de proprietate al adjudecatarului.
9. Actul de adjudecare poate fi contestat in baza art. 854 alin. (1)* din Codul de procedura civila in termen de o luna de la data inscrierii provizorii in cartea funciara. In situatia in care nu s-a facut contestatie in termenul prevazut la art. 854 alin. (1) sau daca aceasta a fost respinsa prin hotarare definitiva, executorul judecatoresc va hotari, din oficiu, prin incheiere definitiva, ca dreptul de proprietate al adjudecatarului sa fie intabulat in cartea funciara [art. 855 alin. (1) din Codul de procedura civila]. Apare, astfel, cu evidenta, ca intocmai ca si in cazul vanzarii prin act notarial, nu adjudecatarul, ci executorul judecatoresc este in masura sa dispuna intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate al adjudecatarului, fiind astfel exclusa ipoteza in care impozitul sa nu fi fost platit, iar faptul ca in cauza dedusa judecatii s-a procedat altfel de cum prevad dispozitiile Codului de procedura civila este o chestiune care tine de aplicarea in concret a legii de catre instanta de judecata, si nu una de constitutionalitate a textului. Sub acest aspect, exceptia ar fi trebuit respinsa ca inadmisibila. Autorii opiniei majoritare au pornit de la ideea eronata ca imediat dupa ce imobilul a fost adjudecat la licitatie publica, adjudecatarului i se inmaneaza actul de adjudecare cu care acesta se prezinta la biroul de cadastru si carte funciara in vederea intabularii.
Judecator, Petre Lazaroiu
Judecator, Toni Grebla
Judecator, Valer Dorneanu
dtztz
Comentarii articol (0)