Ce informatii trebuie sa contina obligatoriu noile etichete pentru alimente

Reglementarea, adoptata la 25.10.2011, apare ca o masura necesara menita sa raspunda nevoilor tot mai diversificate ale actorilor implicati in industria de profil. Aceasta cu atat mai mult cu cat legislatia privind etichetarea generala dateaza de mai bine de 30 de ani, iar normele privind etichetarea nutritionala au fost adoptate in anul 1990.

Astfel, avand in vedere dezvoltarea considerabila a practicilor comerciale precum si cresterea cerintelor consumatorilor si necesitatea informarii adecvate a acestora cu privire la produsele alimentare achizitionate, Parlamentul European si Consiliul au adoptat Regulamentul in vederea reducerii birocratiei, simplificarii legislatiei si satisfacerii intereselor pietei interne.

Regulamentul se aplica operatorilor din sectorul alimentar in toate etapele lantului alimentar, precum si tuturor produselor alimentare destinate consumatorului final. Acesta a intrat in vigoare la 12.12.2011 si a devenit aplicabil de la 13.12.2014, exceptand prevederile privind declaratia nutritionala care se aplica de la 13.12.2016.

Cu toate acestea, produsele alimentare introduse pe piata sau etichetate inainte de 13.12.2014 care nu respecta Regulamentul pot fi comercializate pana la epuizarea stocurilor acestor produse. De asemenea, produsele alimentare introduse pe piata sau etichetate inainte de 13.12.2016 care nu respecta Regulamentul in privinta cerintelor referitoare la declaratia nutritionala pot fi comercializate pana la epuizarea stocurilor acestor produse. In masura in care operatorii din sectorul alimentar aleg sa furnizeze o declaratie nutritionala, aceasta trebuie sa respecte Regulamentul.
In cele ce urmeaza, vom prezenta si detalia cele mai importante noutati aduse de Regulament in materia produselor alimentare si a mentiunilor obligatorii referitoare la acestea.

1. Informatii obligatorii

Cu titlu de regula generala, Regulamentul impune o lista de mentiuni obligatorii ce trebuie indicate pe etichetele produselor alimentare. Acestea sunt:
-      Denumirea produsului;
-      Lista ingredientelor;
-      Substantele care provoaca alergii sau intoleranta (precum laptele, mustarul, cerealele ce contin gluten, ouale, pestele, arahidele etc);
-      Cantitatea anumitor ingrediente sau categorii de ingrediente;
-      Cantitatea neta de produs alimentar;
-      Data durabilitatii minimale sau data limita de consum;
-      Conditiile speciale de pastrare si/sau conditiile de utilizare;
-      Numele sau denumirea comerciala si adresa operatorului sau importatorului;
-      Tara de origine sau locul de provenienta pentru anumite tipuri de carne sau in cazurile in care omiterea acestui tip de informatii ar putea induce cumparatorul in eroare;
-      Instructiuni de utilizare, in cazul in care omiterea lor ar ingreuna utilizarea corecta a produsului alimentar;
-      Pentru bauturile care contin mai mult de 1,2% de alcool in volum, concentratia alcoolica dobandita;
-      O declaratie nutritionala.

2. Lizibilitatea informatiilor

Aspect esential al noii legislatii, noile norme au in vedere ca etichetele produselor alimentare trebuie sa fie clare si usor de inteles pentru a le permite consumatorilor sa isi aleaga produsele in functie de necesitati.

In acest sens, Regulamentul impune respectarea unor dimensiuni minime ale fonturilor (ca regula generala , inaltimea literei mici este de 1,2 mm) utilizate pe etichete sau ambalaj, in functie de dimensiunea acestora, in ceea ce priveste informatiile obligatorii. In plus, informatiile oferite in mod voluntar (ex: sloganuri) nu trebuie sa fie incluse in detrimentul spatiului disponibil pentru informatiile obligatorii.

3. Informarea persoanelor ce sufera de alergii

Sub acest aspect, Regulamentul armonizeaza prevederile existente, cu scopul de a informa persoanele ce sufera de alergii si de a asigura o mai buna protectie a sanatatii acestora, impunand indicarea substantelor care provoaca reactii alergice sau intolerante atat in cazul produselor alimentare preambalate, cat si celor care nu sunt preambalate.

In cazul alimentelor preambalate, se impune evidentierea substantei sau a produsului care provoaca alergii sau intolerante printr-un set de caracteristici grafice care o/il diferentiaza clar de restul listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond.
Intrucat obligatia de informare se aplica si produselor alimentare care nu sunt preambalate, entitati precum restaurante, cantine, societati de catering etc. vor trebui sa se conformeze de asemenea prevederilor introduse de Regulament.

4. Vanzarea la distanta

In ceea ce priveste responsabilitatea pentru informatiile privind produsele alimentare, aceasta revine operatorului sub a carui denumire sau denumire comerciala este comercializat produsul sau daca operatorul nu are sediul in U.E., importatorului de pe piata Uniunii Europene.

In cazul produselor alimentare oferite la vanzare prin mijloace de vanzare la distanta, responsabilitatea pentru furnizarea informatiilor obligatorii privind produsele alimentare inainte de cumparare revine proprietarului site-ului online care ofera spre vanzare respectivele produse.
In functie de tipul produsului, distingem urmatoarele:

-      Produse alimentare preambalate: informatiile obligatorii (cu exceptia datei durabilitatii minimale sau data limita de consum) sunt puse la dispozitie inainte de cumparare si apar pe suportul de vanzare la distanta sau sunt furnizate prin alte mijloace corespunzatoare identificate in mod clar, fara alte costuri suplimentare pentru consumatorul final. In plus, toate mentiunile obligatorii trebuie puse la dispozitie in momentul livrarii.
-      Produse alimentare care nu sunt preambalate: operatorul responsabil trebuie sa furnizeze doar informatii privind alergenii, exceptand cazul in care prevederile nationale impun furnizarea in totalitate sau partial a mentiunilor obligatorii prevazute de catre Regulament. Aceste informatii trebuie sa fie furnizate cu respectarea obligatiilor aplicabile si in cazul produselor preambalate, descrise mai sus.
Implementarea prevederilor Regulamentului apare deosebit de interesanta in contextul in care comertul on line cu alimente in Romaniaeste in continua crestere, intentia de cumparare[1] crescand in 2014, conform unor studii recente, cu 27% fata de anul 2011.

5. Originea alimentelor

Ca regula generala, indicarea tarii de origine sau a locului de provenienta pe eticheta produselor alimentare este facultativa, exceptand cazul in care lipsa acestor informatii ar putea induce consumatorul in eroare cu privire la adevarata tara de origine sau adevaratul loc de provenienta a produsului alimentar.

O noutate adusa insa de Regulament este extinderea obligatiei de a indica tara de origine sau locul de provenienta de la carnea de vita, la carnea de animale din specia porcina, caprina si cea de pasari de curte (proaspata, refrigerata sau congelata). In plus, incepand cu data de 01.04.2015, etichetarea carnii proaspete, refrigerate sau congelate de animale din specia porcina, ovina, caprina si de pasari de curte trebuie sa contina indicatii privind statul membru sau tara terta in care a fost crescut animalul, statul membru sau tara terta in care a fost sacrificat animalul, precum si codul de identificare a lotului prin care se identifica carnea respectiva (conform Regulamentului de punere in aplicare (UE) nr. 1337/2013 al Comisiei).

De asemenea, indicarea tarii de origine sau locului de provenienta al ingredientelor principale este obligatorie si in cazul in care aceste ingrediente provin dintr-un alt loc decat produsul finit. Cu titlu de exemplu, untul separat in Belgia din lapte danez ar putea fi etichetat drept „fabricat in Belgia din lapte danez”. In aceste situatii, producatorii mai au optiunea de a mentiona doar faptul ca ingredientele principale difera de tara unde se realizeaza produsul finit.

6. „Imitatiile” de produse alimentare

In vederea evitarii falsificarii unor produse alimentare prin diluare, sugerarea unei origini false sau prin inlocuirea unor ingrediente cu altele de o calitate inferioara/indoielnica, Regulamentul prevede ca, daca un produs alimentar nu este exact ceea ce pare a fi, trebuie prevazute informatii relevante care sa previna inducerea in eroare a consumatorilor. Astfel, in cazul produselor alimentare in care o componenta sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se asteapta sa fie utilizate in mod normal sau sa fie prezente in mod natural, a fost substituit cu o componenta diferita sau cu un ingredient diferit, eticheta va cuprinde (pe langa lista ingredientelor) o indicatie clara cu privire la componenta sau ingredientul care a fost utilizat pentru substituirea partiala sau totala.

Intr-adevar, Regulamentul tinde sa isi atinga scopul de a realiza o aplicare mai usoara a legislatiei in domeniu, intrucat in Romania au fost numeroase discutii intre producatorii de carne si autoritatile romane cu privire la modul corect de etichetare al produselor de post, in care ingredientul principal – carnea - era inlocuit cu soia.

7. Produse din carne si pescaresti

In cazul produselor din carne, al preparatelor din carne si al produselor pescaresti care contin adaos de proteine, inclusiv in forma hidrolizata, de origine animala diferita, denumirea produsului alimentar trebuie sa contina o mentiune referitoare la prezenta acestor proteine si originea lor.

In cazul produselor din carne si al preparatelor din carne care au un aspect de transa, ciozvarta, felie, portie sau carcasa de carne, denumirea produsului alimentar trebuie sa includa o mentiune privind prezenta adaosului de apa in cazul in care apa adaugata reprezinta mai mult de 5 % din greutatea produsului finit. Aceleasi reguli se aplica in cazul produselor pescaresti si al preparatelor pe baza de produse pescaresti care au un aspect de transa, ciozvarta, felie, portie sau file sau de produs pescaresc intreg.

Produsele din carne, preparatele din carne si produsele pescaresti care ar putea crea impresia ca sunt facute dintr-o singura bucata de carne sau peste, dar care in realitate sunt compuse din mai multe bucati diferite combinate prin adaugarea altor ingrediente, inclusiv aditivi alimentari si enzime alimentare sau prin alte mijloace, trebuie sa poarte mentiunea „carne formata”, respectiv „carne de peste formata”.

In ceea ce priveste denumirile membranelor pentru carnati si salamuri, daca ele nu sunt comestibile, acest lucru va trebui specificat ca atare.

8. Produse congelate si decongelate

In cazul carnii congelate, preparatelor din carne congelata si produselor pescaresti netransformate congelate, trebuie indicata data congelarii sau data primei congelari in cazul in care produsul a fost congelat de mai multe ori. In acest caz, data va fi precedata de mentiunea „congelata la…”, urmata fie de data insasi, fie de o referire la locul in care este indicata data pe eticheta. Data consta in indicarea zilei, lunii si a anului in ordinea respectiva si in forma necodificata.

In cazul unor produse alimentare care au fost congelate inainte de vanzare si care sunt vandute decongelate, denumirea produsului alimentar va fi insotita de mentiunea „decongelat”, cu anumite exceptii (ex: produsele alimentare in cazul carora decongelarea nu are efecte negative asupra sigurantei sau calitatii produsului).

9. Uleiuri si grasimi rafinate de origine vegetala

In privinta acestora, Regulamentul impune indicarea de informatii specifice privind originea vegetala a respectivelor produse. Astfel, nu mai este permisa simpla mentiune „ulei vegetal” in lista ingredientelor, fiind obligatorie indicarea exacta a tipului de ulei, de exemplu, „ulei de floarea soarelui”.
Cel mai probabil din cauza impactului asupra sanatatii a grasimilor hidrogenate, deci pentru a creste nivelul de informare al consumatorilor, Regulamentul impune utilizarea expresiilor „total hidrogenat” sau „partial hidrogenat” in cazul etichetelor unor uleiuri hidrogenate sau grasimi vegetale hidrogenate.

10. Nanomateriale

Regulamentul impune ca toate ingredientele prezente sub forma de nanomateriale fabricate trebuie specificate in mod clar in lista ingredientelor, denumirile acestora fiind urmate de cuvantul „nano” intre paranteze.

Prin „nanomaterial fabricat” se intelege orice material produs in mod intentionat care contine una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai putin sau care este alcatuit din parti functionale distincte, in interior sau la suprafata, dintre care multe au una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai putin, inclusiv structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot sa aiba o dimensiune mai mare de 100 nm, dar poseda proprietati caracteristice scarii nanometrice.

Pe piata europeana exista deja numeroase produse care contin nanomateriale (de exemplu: baterii, imbracaminte cu proprietati antibacteriene, produse cosmetice, produse alimentare). Nanomaterialele ofera oportunitati tehnice si comerciale, insa pot prezenta riscuri pentru mediu si pot ridica probleme de securitate si sanatate pentru oameni si animale, de aceea consumatorii trebuie informati corespunzator.

11. Concluzii

Adoptarea si aplicarea Regulamentului reprezinta concretizarea unui efort semnificativ sustinut de-a lungul anilor in imbunatatirea regulilor privind etichetarea produselor alimentare. Acesta asigura informarea mai clara si precisa a consumatorilor si, in consecinta, acestia vor fi in masura sa aleaga produsele alimentare dorite in cunostinta de cauza si astfel sa manance mai sanatos.

Cu toate acestea, se vor gasi in continuare pe piata produse alimentare care nu sunt conforme cu Regulamentul, intrucat produsele introduse pe piata sau etichetate inainte de 13.12.2014 pot fi comercializate pana la epuizarea stocurilor respectivelor produse.

Intrucat operatorii din sectorul alimentar au beneficiat de un termen de 3 ani de la adoptarea Regulamentului pentru a se familiariza cu acesta, este de asteptat ca tranzitia spre noile prevederi sa se desfasoare fara dificultati.