avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Benke Károly - magistrat-asistent-sef Cu participarea in sedinta publica din 13 noiembrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, exceptie ridicata de Marius Burcea, Marian Popescu, Marin Alexandru, Radu Naie, Bogdan Ioan Tenea, Societatea Comerciala „Pyramyd Agregate Company” - S.R.L. din satul Valea Mare - Podgoria, judetul Arges, Relu Dragusin, Dumitru Draghici, Marin Ilie si Cristian Ilie in dosarele nr. 316/232/2014, nr. 4.051/232/2013, nr. 4.135/232/2013, nr. 317/232/2014, nr. 219/232/2014, nr. 3.921/232/2013, nr. 4.030/232/2013, nr. 4.049/232/2013, nr. 4.052/232/2013, nr. 4.067/232/2013, nr. 4.099/232/2013, nr. 4.104/232/2013, nr. 4.105/232/2013, nr. 4.126/232/2013, nr. 4.168/232/2013, nr. 318/232/2014 si nr. 3.492/232/2013 ale Judecatoriei Gaesti si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 605D/2014.
2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 13 noiembrie 2014, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand Curtea, avand in vedere identitatea de obiect a exceptiei de neconstitutionalitate din dosarele nr. 605D/2014, nr. 616D-619D/2014, nr. 673D-683D/2014 si nr. 694D/2014, a dispus, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 616D-619D/2014, nr. 673D-683D/2014 si nr. 694D/2014 la Dosarul nr. 605D/2014, acesta fiind primul inregistrat. La aceeasi data, avand in vedere cererea de intrerupere a deliberarilor pentru o mai buna studiere a problemelor ce formeaza obiectul cauzei, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 9 decembrie 2014. La aceasta data, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata potrivit art. 58 alin. (1) teza intai din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus, in temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992, amanarea pronuntarii pentru data de 16 decembrie 2014, data la care Curtea a pronuntat prezenta decizie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
3. Prin incheierile din 27 mai 2014, 4 iunie 2014, 12 iunie 2014 si 19 iunie 2014, pronuntate in dosarele nr. 316/232/2014, nr. 4.051/232/2013, nr. 4.135/232/2013, nr. 317/232/2014, nr. 219/232/2014, nr. 3.921/232/2013, nr. 4.030/232/2013, nr. 4.049/232/2013, nr. 4.052/232/2013, nr. 4.067/232/2013, nr. 4.099/232/2013, nr. 4.104/232/2013, nr. 4.105/232/2013, nr. 4.126/232/2013, nr. 4.168/232/2013, nr. 318/232/2014 si nr. 3.492/232/2013, Judecatoria Gaesti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, exceptie ridicata de Marius Burcea, Marian Popescu, Marin Alexandru, Radu Naie, Bogdan Ioan Tenea, Societatea Comerciala „Pyramyd Agregate Company” - S.R.L. din satul Valea Mare - Podgoria, judetul Arges, Relu Dragusin, Dumitru Draghici, Marin Ilie si Cristian Ilie in cauze avand ca obiect solutionarea actiunilor formulate in vederea pronuntarii unor hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare a unor terenuri agricole situate in extravilan.
4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca, potrivit normei tranzitorii cuprinse in art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, dispozitiile acestui act normativ nu se aplica antecontractelor care au fost autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acestei legi. Rezulta, din interpretarea per a contrario, ca Legea nr. 17/2014 este aplicabila antecontractelor incheiate anterior sub forma inscrisului sub semnatura privata, ceea ce echivaleaza, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, cu aplicarea retroactiva a acesteia. in acest sens, se mai arata ca principiul neretroactivitatii civile este esential pentru protectia drepturilor cetatenilor, iar legiuitorul nu poate pretinde acestora respectarea prevederilor unei legi viitoare, care nu era in vigoare, in speta, la data incheierii antecontractului.
5. Se mai sustine, in Dosarul nr. 617D/2014, ca textul de lege criticat instituie o discriminare evidenta intre subiectii de drept care au incheiat antecontracte de vanzare autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 17/2014, carora nu le sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, pe de o parte, si aceia care au incheiat antecontracte de vanzare fie sub forma unui inscris sub semnatura privata, fie sub forma unui inscris atestat de catre un avocat in baza legii privind organizarea profesiei, care trebuie sa se supuna legii noi, la data incheierii contractului de vanzare.
6. Judecatoria Gaesti apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. in acest sens, sustine ca aplicarea dispozitiilor Legii nr. 17/2014 la incheierea unui contract de vanzare sau la pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare, in cazul in care exista un antecontract redactat sub forma inscrisului sub semnatura privata, incheiat inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, reprezinta aplicarea unei legi in vigoare la data incheierii actului juridic pe care aceasta il reglementeaza, nefiind incalcat principiul constitutional al neretroactivitatii legii civile si fara ca acest lucru sa aiba semnificatia unei lipsiri de efecte juridice a antecontractului.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
8. Avocatul Poporului considera ca prevederile legale criticate sunt constitutionale. in acest sens, arata ca legiuitorul a ales ca noile reglementari sa nu se aplice, in materia vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan, antecontractelor si pactelor de optiune care au fost autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ. in fapt, in concordanta cu dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, s-a optat pentru recunoasterea doar a efectelor juridice a acestor inscrisuri autentice, care beneficiaza de o prezumtie de autenticitate si valabilitate. Pe de alta parte, se arata in punctul de vedere exprimat de catre Avocatul Poporului, din modul in care este formulata motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, si anume printr-o interpretare per a contrario, bazata pe regulile logicii formale, rezulta ca motivarea exceptiei pune in discutie probleme legate de modalitatea de interpretare si aplicare a normelor criticate, raportate la o situatie de fapt concreta. Or, astfel de aspecte excedeaza competentei Curtii Constitutionale. Mai mult, prevederile legale criticate sunt norme tranzitorii, a caror menire este tocmai aceea de a cuprinde masurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il reprezinta prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicata in Monitorul Oficial a Romaniei, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Analizand motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se constata ca autorii acesteia fac referire in mod expres la situatia antecontractelor, iar nu la aceea a pactelor de optiune, astfel incat Curtea retine ca, in realitate, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate formulate il constituie dispozitiile art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din cuprinsul Legii nr. 17/2014, astfel incat, prin prezenta decizie, urmeaza a se pronunta numai asupra acestor prevederi legale, potrivit carora: „(1) Prevederile prezentei legi nu se aplica antecontractelor (...) care au fost autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acesteia.”
12. in opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitatii legii civile si art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in cauzele deduse solutionarii instantelor de judecata, autorii exceptiei de neconstitutionalitate au incheiat acte intitulate „Antecontract de vanzare-cumparare”, sub forma unor inscrisuri atestate de catre un avocat, in baza legii de organizare a profesiei, cu privire la terenuri agricole situate in extravilan, urmand ca la o data ulterioara, prevazuta expres, partile sa incheie contractele de vanzare-cumparare in forma autentica. Ca urmare a refuzului promitentului-vanzator de a se prezenta la notariat, beneficiarul promisiunii de vanzare a sesizat instanta de judecata, solicitand pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, in temeiul art. 1.669 din Codul civil. in cursul solutionarii cauzei a intrat in vigoare Legea nr. 17/2014, care instituie o procedura derogatorie de la cea de drept comun (respectiv de la prevederile art. 1.730 si urmatoarele din Codul civil) cu privire la exercitarea dreptului de preemptiune in cazul vanzarii unui teren agricol situat in extravilan.
14. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, reglementeaza promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare in art. 1.279 - Promisiunea de a contracta si art. 1.669 - Promisiunea de vanzare si promisiunea de cumparare, prevazand dreptul beneficiarului promisiunii de a cere pronuntarea unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de contract de vanzare sau de a cere daune-interese in caz de neexecutare a obligatiei promitentului. Curtea constata ca promisiunea bilaterala de vanzare, prin care partile se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare, este un contract distinct de acesta din urma si nu produce efectele vanzarii, ceea ce inseamna ca acesta nu transfera dreptul de proprietate, ci da nastere doar unor obligatii cu caracter personal pentru ambele parti, respectiv obligatia de a vinde/cumpara un obiect determinat.
15. in privinta procedurii de exercitare a dreptului de preemptiune, Curtea retine ca unul dintre principiile referitoare la circulatia juridica a terenurilor instituite prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, si Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998, se referea la obligatia respectarii dreptului de preemptiune recunoscut coproprietarilor si vecinilor [art. 69 din Legea nr. 18/1991] sau, respectiv, coproprietarilor, vecinilor si arendasilor [art. 5 din Legea nr. 54/1998]. Dreptul de preemptiune opera numai in privinta instrainarii, numai prin vanzare, a terenurilor situate in extravilan, iar incheierea unui contract de vanzare cu nerespectarea acestui drept se sanctiona cu nulitatea relativa a actului [art. 14 din Legea nr. 54/1998]. Legea nr. 54/1998 a fost abrogata in mod expres prin dispozitiile titlului X - Circulatia juridica a terenurilor din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care a instituit principiul potrivit caruia toate terenurile proprietate privata, indiferent de destinatia, locul in care sunt situate si titularul lor, sunt, cu exceptiile prevazute in art. 4 al aceluiasi titlu, in circuitul civil general, ele putand fi instrainate si dobandite in mod liber, fara impunerea altor conditii.
16. Codul civil (art. 1.730-1.740 cuprinse in titlul IX - Diferite contracte speciale, cap. I - Contractul de vanzare, sectiunea 1 - Dispozitii generale, subsectiunea 7 - Dreptul de preemptiune) a instituit un cadru general de aplicabilitate a dreptului de preemptiune la vanzarea unui bun, mobil sau imobil, aplicabil numai daca prin lege - drept de preemptiune de sorginte legala, sau prin contract - drept de preemptiune conventional, nu se prevede altfel. Conform acestor reglementari legale, exercitarea dreptului de preemptiune se poate face fie anterior incheierii vanzarii [art. 1.730 alin. (3)], fie dupa incheierea vanzarii [art. 1.732 si art. 1.733], in acest din urma caz vanzarea facandu-se sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor, iar daca acesta din urma doreste sa cumpere bunul, o va face la pretul si in conditiile stabilite in contractul deja incheiat de vanzator cu un tert, contract care se desfiinteaza retroactiv [art. 1.731-1.733 din Codul civil].
17. Legea nr. 17/2014 a instituit o procedura derogatorie de la dispozitiile art. 1.730 si urmatoarele din Codul civil in cazul terenurilor agricole situate in extravilan, instituind un drept de preemptiune al coproprietarilor, arendasilor, proprietarilor vecini, precum si al statului roman, prin Agentia Domeniilor Statului, in aceasta ordine, la pret si in conditii egale [art. 4 din Legea nr. 17/2014]. in vederea respectarii acestei proceduri, vanzatorul inregistreaza, la primaria din raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla terenul, o cerere prin care solicita afisarea ofertei de vanzare, in vederea aducerii acesteia la cunostinta preemptorilor, oferta care este afisata timp de 30 de zile la sediul primariei si timp de 15 zile pe site-urile structurii din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, respectiv ale structurilor teritoriale ale acestuia [art. 6 din lege]. in cazul in care mai multi preemptori de rang diferit sau de acelasi rang isi manifesta in scris intentia de cumparare, la acelasi pret si in aceleasi conditii, vanzatorul va alege preemptorul, potential cumparator, si va comunica numele acestuia primariei, iar in cazul in care un preemptor de rang inferior ofera un pret mai mare, vanzatorul poate relua procedura, o singura data, cu inregistrarea ofertei de vanzare cu acest pret, cu preemptorii de rang superior. Daca, in termenul de 30 de zile in care este afisata oferta de vanzare, niciunul dintre titularii dreptului de preemptiune nu isi manifesta intentia de a cumpara terenul, vanzarea terenului este libera, insa nu poate fi facuta la un pret mai mic decat cel cuprins in oferta de vanzare adusa la cunostinta preemptorilor, sub sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii [art. 7 din lege].
18. Analizand actele normative incidente, Curtea retine ca diferentele esentiale, din punctul de vedere care intereseaza analiza prezentei exceptii de neconstitutionalitate, intre reglementarea de drept comun cuprinsa in Codul civil, care, in acord cu textul de lege criticat, ramane aplicabila antecontractelor de vanzare incheiate in forma autentica anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 17/2014, pe de o parte, si dispozitiile actului normativ criticat, aplicabile antecontractelor incheiate anterior, care nu au fost autentificate la notariat, pe de alta parte, constau in obligativitatea parcurgerii procedurii speciale reglementate in art. 3, 4, 6, 7 si 9 din Legea nr. 17/2014, de natura a asigura o transparenta extinsa a vanzarii, precum si in sanctiunea nulitatii absolute a vanzarii, in cazul in care aceasta s-a realizat la un pret mai mic decat cel cerut in oferta de vanzare sau in conditii mai avantajoase.
19. in privinta invocarii incalcarii art. 15 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine ca aplicarea legii civile in timp este guvernata de principiile neretroactivitatii legii civile, principiul aplicarii imediate a legii noi si principiul supravietuirii legii vechi. Principiul neretroactivitatii legii civile este de rang constitutional si are o valoare absoluta, in sensul ca legiuitorul nu poate institui nicio derogare, si semnifica faptul ca legea civila se aplica tuturor situatiilor juridice nascute dupa intrarea ei in vigoare, iar nu situatiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). in mod corelativ, potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi, de la data intrarii in vigoare acesteia, ea se aplica tuturor actelor, faptelor si situatiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor si situatiilor juridice in curs de constituire, modificare sau stingere incepand cu aceasta data, precum si efectelor viitoare ale unor situatii juridice anterior nascute, dar neconsumate la data intrarii in vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situatie juridica produce acele efecte juridice care sunt prevazute de legea in vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum).
20. Aplicand aceste considerente de principiu la prezenta cauza, Curtea constata ca autorii exceptiei de neconstitutionalitate sunt beneficiarii unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri agricole situate in extravilan care s-au adresat instantei de judecata pentru a pronunta o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare. Asadar, ei sunt titularii unui drept de creanta, corelativ obligatiei de a vinde asumata de promitent in temeiul antecontractului, iar nu titularii unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat in momentul perfectarii antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentica sau neautentica, ci se va realiza in viitor, la momentul incheierii contractului de vanzare, respectiv al pronuntarii hotararii judecatoresti care sa tina locul acordului de vointa nerealizat. in acest sens, instanta de judecata investita in temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie sa verifice indeplinirea tuturor conditiilor de validitate la data pronuntarii hotararii care tine loc de contract de vanzare, reprezentate, in speta, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune, in vigoare la data pronuntarii hotararii judecatoresti. Asadar, indeplinirea conditiilor legale pentru incheierea contractului de vanzare, respectiv pentru pronuntarea hotararii judecatoresti care sa tina loc de contract, nu poate fi raportata la un moment anterior, reprezentat de acela al incheierii antecontractului de vanzare, avand in vedere ca acesta din urma nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizarii transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii in vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
21. Din acest punct de vedere, contrar sustinerilor autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, respectiv a celor referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune, in vigoare la data realizarii transferului dreptului de proprietate, nu echivaleaza cu incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, ci este in concordanta cu principiul activitatii legii, potrivit caruia orice act normativ actioneaza cat timp este in vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor si situatiilor juridice nascute dupa acest moment. in acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia legea noua este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).
22. in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se mai sustine ca textul de lege criticat instituie o diferenta de tratament juridic evidenta intre subiectii de drept care au incheiat antecontracte de vanzare autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 17/2014, ale caror efecte nu vor fi guvernate de legea in vigoare la data realizarii transferului dreptului de proprietate, respectiv Legea nr. 17/2014, pe de o parte, si persoanele care au incheiat, in aceeasi perioada de referinta, antecontracte de vanzare neautentificate, care trebuie sa se supuna legii in vigoare la data incheierii contractului de vanzare, respectiv Legea nr. 17/2014.
23. Cu privire la incidenta art. 16 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca, potrivit jurisprudentei sale, principiul egalitatii in drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, situatiile in care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational (a se vedea, in acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Asadar, Curtea retine ca nesocotirea principiului egalitatii in drepturi are drept consecinta neconstitutionalitatea privilegiului sau a discriminarii care a determinat, din punct de vedere normativ, incalcarea principiului. in acest sens, Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale, discriminarea se bazeaza pe notiunea de excludere de la un drept (Decizia Curtii Constitutionale nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994), iar remediul constitutional specific, in cazul constatarii neconstitutionalitatii discriminarii, il reprezinta acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 11 iulie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014). in schimb, privilegiul se defineste ca un avantaj sau favoare nejustificata acordata unei persoane/categorii de persoane; in acest caz, neconstitutionalitatea privilegiului nu echivaleaza cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat. Asadar, Curtea retine ca sintagma „fara privilegii si fara discriminari” din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constitutie priveste doua ipoteze normative distincte, iar incidenta uneia sau alteia dintre acestea implica, in mod necesar, sanctiuni de drept constitutional diferite astfel cum s-a aratat mai sus. in cauza de fata, Curtea va retine incidenta art. 16 alin. (1) din Constitutie, teza referitoare la interzicerea privilegiilor, pentru motivele care vor fi aratate in continuare.
24. Curtea mai retine, astfel cum s-a aratat la paragraful 20, ca antecontractul de vanzare (promisiunea de vanzare) constituie o obligatie de a face care da nastere la un drept de creanta, una dintre parti fiind obligata fata de cealalta parte sa vanda in viitor un anumit bun. Asadar, indiferent de forma antecontractului, acesta reprezinta un drept de creanta. in acest context, se pune problema incidentei dispozitiilor art. 16 alin. (1), teza referitoare la interzicerea privilegiilor, coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, sub aspectul garantarii si ocrotirii egale a proprietatii, intrucat dreptul de creanta este un bun, fiind astfel aplicabile in privinta acestuia pe deplin dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul de proprietate privata (a se vedea, in acest sens, mutatis mutandis si Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, sau Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010). Curtea mai retine ca aceasta din urma dispozitie constitutionala este incidenta in cauza sub aspectul sferei sale reglementare, ea referindu-se eo ipso la ocrotirea in mod egal, printre altele, a proprietatii apartinand persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 177 din 15 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999).
25. Curtea constata ca persoanele care au incheiat antecontracte de vanzare in forma autentica, pe de o parte, si persoanele care au incheiat antecontracte de vanzare fie sub forma unui inscris sub semnatura privata, fie sub forma unui inscris atestat de catre un avocat, pe de alta parte, avand ca obiect terenuri agricole situate in extravilan, se afla in aceeasi situatie juridica, intrucat natura juridica a actului - antecontract de vanzare, efectele produse de acesta - obligatia de a incheia in viitor contactul de vanzare, precum si momentul incheierii antecontractelor - anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferenta ce poate fi retinuta intre aceste doua categorii de persoane se refera la forma incheierii antecontractului, aspect care nu este de natura de a crea situatii juridice diferite pentru partile acestor doua tipuri de antecontract avand in vedere faptul ca, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleasi. Astfel, atat antecontractul incheiat in forma autentica, cat si cel neautentificat nu realizau insusi transferul dreptului de proprietate, generand doar obligatia partilor de a incheia in viitor contractul de vanzare. in legatura cu situatia particulara a antecontractelor incheiate in forma autentica, Curtea retine ca, prin Legea nr. 127/2013 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 29 aprilie 2013, a fost introdusa obligativitatea incheierii in forma autentica a promisiunii de a incheia un contract avand ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real in legatura cu acesta, sub sanctiunea nulitatii absolute, insa ulterior, art. II din Legea nr. 221/2013 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 12/2013 pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale si prorogarea unor termene si de modificare si completare a unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 434 din 17 iulie 2013, a abrogat in mod expres aceasta obligatie. Asadar, in perioada 2 mai-19 iulie 2013 a existat obligatia incheierii in forma autentica a antecontractelor de vanzare, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului. insa aceasta obligatie legala de incheiere a antecontractelor in forma autentica nu producea nicio consecinta diferita sub aspectul efectului translativ de proprietate, avand in vedere faptul ca atat antecontractul incheiat in forma autentica, cat si cel neautentificat la notariat nu realizau insusi transferul dreptului de proprietate.
26. Asadar, Curtea retine ca, de principiu, efectele generate de cele doua tipuri de antecontracte, constand in obligatia de a incheia in viitor contractul de vanzare, trebuie sa fie guvernate de acelasi act normativ, reprezentat de legea in vigoare la data realizarii transferului dreptului de proprietate, si anume Legea nr. 17/2014. in consecinta, avand in vedere ca situatiile juridice in care se afla partile antecontractului de vanzare incheiat in forma autentica, cat si ale celui neautentificat nu difera in esenta, nu poate fi justificata nici aplicarea, in privinta acestora, a unui tratamentul juridic diferit. Valorizarea diferentiata a antecontractelor de vanzare, respectiv in functie de criteriul formei incheierii actului, are drept consecinta consacrarea unui tratament juridic diferit intre persoane care au incheiat antecontracte de vanzare avand ca obiect terenuri agricole situate in extravilan, aspect in legatura cu care Curtea urmeaza a analiza daca se intemeiaza pe un criteriu obiectiv si rational.
27. Examinand textul legal criticat raportat la dispozitiile art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca insusi criteriul care a stat la baza aplicarii unui tratament juridic diferentiat, respectiv forma incheierii antecontractului, este unul subiectiv si aleatoriu, criteriu care confera, astfel, beneficiarului sau un veritabil privilegiu in valorificarea dreptului sau de creanta. De aceea, Curtea, consecventa rolului sau de cvasi-legiuitor negativ (a se vedea, cu privire la intelesul acestei sintagme, Decizia Curtii Constitutionale nr. 110 din 5 martie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 341 din 11 iunie 2013, sau Decizia nr. 378 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013), va elimina criteriul mentionat, constand in exceptarea de la exigentele Legii nr. 17/2014 a antecontractelor incheiate in forma autentica, incetand, astfel, situatia de inegalitate creata prin acordarea privilegiului astfel reglementat.
28. Asadar, in speta, nu se poate retine nicio ratiune obiectiva si rezonabila in sensul optiunii legislative analizate (diferentierea act autentic - act sub semnatura privata), optiune care nu inlatura nicio inegalitate de fapt sau de drept, ceea ce echivaleaza cu instituirea unui tratament juridic diferentiat sub forma unui privilegiu in favoarea persoanelor care au incheiat un antecontract autentic. in consecinta, se confera dreptului lor de creanta o pozitie distincta, diferentiata si mai avantajoasa fata de cel al persoanelor care au incheiat un antecontract sub semnatura privata (a se vedea si paragraful 18 al deciziei). Avand in vedere cele de mai sus, Curtea retine ca acordarea unei pozitii privilegiate dreptului de creanta al persoanelor care au incheiat un antecontract de vanzare-cumparare autentic contravine art. 16 alin. (1) in componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor raportat la art. 44 alin. (2) din Constitutie, teza referitoare la garantarea si ocrotirea in mod egal a dreptului de proprietate privata. Asadar, Curtea nu neaga protectia constitutionala de care se bucura un bun, respectiv un drept de creanta, in temeiul art. 44 din Constitutie, ci, din contra, recunoaste aceasta protectie in mod egal atat in privinta antecontractelor autentificate, cat si a celor sub semnatura privata, astfel incat toate aceste antecontracte vor continua sa-si produca efectele juridice potrivit Codului civil, cu conditia ca valorificarea lor in sensul transferului dreptului de proprietate sa fie supusa reglementarii existente la momentul incheierii actului translativ de proprietate, asadar, dupa exercitarea dreptului de preemptiune prevazut de Legea nr. 17/2014.
29. De asemenea, Curtea retine ca prevederile legale criticate fac parte din capitolul V - Dispozitii finale si tranzitorii, fiind norme tranzitorii, care, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reglementeaza „masurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice nascute in temeiul vechii reglementari care urmeaza sa fie inlocuita de noul act normativ”. Asadar, acestea nu privesc antecontractul/promisiunea bilaterala de vanzare incheiata in domeniul propriu de activitate a Legii nr. 17/2014 (a se vedea in acest sens art. 4 si urmatoarele ale legii), ci solutioneaza un conflict de legi in timp, instituind o prevedere tranzitorie intre reglementarea de drept comun referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune in cazul vanzarii terenurilor agricole din extravilan, reprezentata de art. 1.730 si urmatoarele din Codul civil, si derogarea, prevazuta de art. 4 si urmatoarele din Legea nr. 17/2014, de la dispozitiile de drept comun anterior mentionate, in situatia in care antecontractul a fost autentificat la notariat anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 17/2014. Desigur, este de principiu ca legiuitorul poate institui derogari de la principiul aplicarii imediate a legii noi, avand in vedere faptul ca, asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, principiul aplicarii imediate a legii noi si, pentru identitate de ratiune, si principiul supravietuirii legii vechi sunt de sorginte legala, iar nu constitutionala, legiuitorul avand posibilitatea de a deroga de la acestea, in anumite situatii particulare (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Decizia nr. 1.671 din 15 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 23 februarie 2010, sau Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014), insa norma derogatorie nu trebuie sa intre in contradictie cu dispozitiile constitutionale, in speta principiul egalitatii in drepturi, pentru ca, in caz contrar, va da nastere unor situatii inechitabile a caror calificare juridica se poate circumscrie privilegiilor sau discriminarilor expres prohibite chiar de art. 16 alin. (1) din Constitutie.
30. Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca exceptia instituita de legiuitor de la principiul aplicarii imediate a legii noi, reprezentata de regimul juridic diferit aplicabil efectelor generate de antecontracte in forma autentica, incheiate anterior intrarii in vigoare a legii noi, este de natura a genera o situatie privilegiata in privinta dreptului de creanta al persoanelor care au incheiate astfel de antecontracte in forma autentica, contrara exigentelor principiului constitutional al egalitatii in fata legii in componenta sa referitoare la interzicerea privilegiilor coroborat cu cel al garantarii si ocrotirii egale a dreptului de proprietate privata.
31. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate formulata de Marius Burcea, Marian Popescu, Marin Alexandru, Radu Naie, Bogdan Ioan Tenea, Societatea Comerciala „Pyramyd Agregate Company” - S.R.L. din satul Valea Mare - Podgoria, judetul Arges, Relu Dragusin, Dumitru Draghici, Marin Ilie si Cristian Ilie in dosarele nr. 316/232/2014, nr. 4.051/232/2013, nr. 4.135/232/2013, nr. 317/232/2014, nr. 219/232/2014, nr. 3.921/232/2013, nr. 4.030/232/2013, nr. 4.049/232/2013, nr. 4.052/232/2013, nr. 4.067/232/2013, nr. 4.099/232/2013, nr. 4.104/232/2013, nr. 4.105/232/2013, nr. 4.126/232/2013, nr. 4.168/232/2013, nr. 318/232/2014 si nr. 3.492/232/2013 ale Judecatoriei Gaesti si constata ca prevederile art. 20 alin. (1) d in Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publi ca si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului referitoare la exceptarea de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat anterior intrarii in vigoare a acesteia sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Gaesti si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 16 decembrie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-sef, Benke Károly
blanarudorin 
POPA GHEORGHE
Comentarii articol (7)