Decizia ICCJ nr. 4/2015 - Completul competent sa judece recursul in interesul legii

Dosar nr. 13/2014

Ionut Mihai Matei - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Rodica Aida Popa - judecator la Sectia penala
Luciana Mera - judecator la Sectia penala
Stefan Pistol - judecator la Sectia penala
Silvia Cerbu - judecator la Sectia penala, judecator-raportor
Maricela Cobzariu - judecator la Sectia penala
Ana Maria Dascalu - judecator la Sectia penala
Ioana Alina Ilie - judecator la Sectia penala
Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala
Sandel Lucian Macavei - judecator la Sectia penala
Mariana Ghena - judecator la Sectia penala
Luminita Livia Zglimbea - judecator la Sectia penala
Ioana Bogdan - judecator la Sectia penala
Simona Daniela Encean - judecator la Sectia penala
Aurel Gheorghe Ilie - judecator la Sectia penala
Elena Floarea - judecator la Sectia I civila
Mihaela Tabarca - judecator la Sectia I civila
Marioara Isaila - judecator la Sectia a II-a civila
Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Sirbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Gheorghita Lutac - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 13/2014 este legal constituit conform dispozitiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedura penala si conform art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de catre vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, domnul judecator Ionut Mihai Matei. La sedinta de judecata participa doamna Marinela Minca, procuror-sef al Biroului de reprezentare, Serviciul judiciar penal, Sectia juridica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. La sedinta de judecata participa domnul Florin Nicusor Mihalache, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, conform art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in sensul de a lamuri daca, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura sau, dimpotriva, procurorului. Reprezentantul procurorului general, doamna procuror-sef Marinela Minca, a precizat ca recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 471 alin. (3) si art. 472 din Codul de procedura penala si a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul ca, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Presedintele completului, domnul judecator Ionut Mihai Matei, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala privind competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, in cursul urmaririi penale, respectiv daca aceasta competenta revine judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura preventiva a controlului judiciar sau, dimpotriva, procurorului.

2. Examenul jurisprudential
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invederat ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national referitor la aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, privind competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, in cursul urmaririi penale, s-au evidentiat doua orientari, conturand astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-un prim punct de vedere, unele instante au stabilit, in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, ca in ipoteza in care, in cursul urmaririi penale, masura preventiva a controlului judiciar a fost luata de judecatorul de drepturi si libertati, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial apartine tot judecatorului de drepturi si libertati, iar nu procurorului. In sustinerea acestui punct de vedere s-a aratat ca dispozitiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala trebuie coroborate cu prevederile art. 242 alin. (4) din acelasi cod care stabilesc expres procedura ce trebuie urmata in astfel de situatii si care conduc la conturarea opiniei ca se impune respectarea principiului simetriei formelor, in sensul ca organul judiciar care a luat masura preventiva este abilitat de lege sa dispuna si asupra modificarii continutului acestei masuri. Un alt argument invocat in sprijinul acestei opinii il reprezinta dispozitiile art. 215 alin. (2) din Codul de procedura penala care statueaza, fara niciun dubiu, ca modificarea obligatiilor impuse cu ocazia luarii masurii preventive a controlului judiciar nu poate fi incuviintata decat de organul judiciar care a dispus masura, prevederile art. 215 alin. (8) din acelasi cod demonstrand, fara echivoc, intentia legiuitorului de a atribui aceasta competenta procurorului doar in ipoteza in care el insusi a luat aceasta masura.
3.2. Intr-un al doilea punct de vedere, alte instante au stabilit, in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, ca in ipoteza in care, in cursul urmaririi penale, masura preventiva a controlului judiciar a fost luata de judecatorul de drepturi si libertati, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial apartine exclusiv procurorului, chiar daca masura preventiva a controlului judiciar a fost luata initial de judecatorul de drepturi si libertati. In aceasta orientare s-a sustinut ca dispozitiile art. 215 alin. (8) si (9) din Codul de procedura penala nu contin prevederi referitoare la competenta judecatorului de drepturi si libertati in aceasta materie, astfel incat, in absenta unui temei legal, s-a apreciat ca vointa legiuitorului, desi exprimata deficitar, a avut in vedere instituirea regulii potrivit careia, in cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi modificat numai de procuror, chiar si atunci cand masura preventiva a fost dispusa de judecatorul de drepturi si libertati. De asemenea, in sustinerea acestei orientari sunt si dispozitiile art. 215^1 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala care prevad in mod expres ca masura controlului judiciar luata in cursul urmaririi penale de judecatorul de drepturi si libertati este prelungita de procuror prin ordonanta.

4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este in sensul orientarii jurisprudentiale potrivit careia in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Judecatorul-raportor, prin raportul intocmit in cauza privind sesizarea referitoare la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, a apreciat ca este admisibila, concluzionand ca indiferent de organul judiciar care a dispus masura preventiva a controlului judiciar (procuror sau judecator de drepturi si libertati), in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In esenta, judecatorul-raportor a aratat ca interpretarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala trebuie realizata prin raportare la prevederile art. 215^1 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala, introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, dar si a normelor tranzitorii prevazute de actul normativ ultim mentionat, care reglementeaza in mod expres competenta procurorului de a dispune prelungirea masurii controlului judiciar, in faza de urmarire penala, chiar daca masura preventiva a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. Din moment ce dispozitiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala nu prevad expres competenta judecatorului de drepturi si libertati de a modifica controlul judiciar in faza de urmarire penala si avand in vedere prevederile art. 215^1 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala, dar si a normelor tranzitorii prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014, se ajunge la concluzia ca vointa legiuitorului nu a fost aceea de a institui o competenta alternativa a procurorului si a judecatorului de drepturi si libertati, in functie de organul judiciar care a luat masura initial, ci competenta exclusiva a procurorului pentru faza de urmarire penala.

6. Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorul-raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, fiind indeplinite cerintele impuse de dispozitiile art. 471 din Codul de procedura penala, referitoare la titularul sesizarii si la depunerea hotararilor definitive ce atesta existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata. Practica neunitara ce formeaza obiectul recursului in interesul legii a fost generata de interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in practica instantelor de judecata fiind conturate doua orientari:
Intr-o prima orientare a practicii, unele instante au stabilit, in aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, ca in ipoteza in care, in cursul urmaririi penale, masura preventiva a controlului judiciar a fost luata de judecatorul de drepturi si libertati, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial apartine tot judecatorului de drepturi si libertati, iar nu procurorului.
Intr-o a doua orientare a practicii, s-a exprimat punctul de vedere potrivit caruia, in ipoteza mentionata, competenta de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine exclusiv procurorului, chiar daca masura preventiva a controlului judiciar a fost luata initial de judecatorul de drepturi si libertati.
Art. 215 din Codul de procedura penala reglementeaza continutul controlului judiciar: „(1) Pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
b) sa informeze de indata organul judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decat cu incuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze in locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu revina in locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta;
f) sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
g) sa se supuna unor masuri de control, ingrijire sau tratament medical, in special in scopul dezintoxicarii;
h) sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
i) sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
k) sa nu emita cecuri.
(3) In cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar sunt prevazute in mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor care ii revin, masura controlului judiciar se poate inlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(4) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care ii revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre institutia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus masura, in conditiile legii.
(5) Daca, in cadrul obligatiei prevazute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdictia de a parasi tara sau o anumita localitate, cate o copie a ordonantei procurorului ori, dupa caz, a incheierii se comunica, in ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii incheierii, inculpatului, unitatii de politie in a carei circumscriptie locuieste, precum si celei in a carei circumscriptie are interdictia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor, Politiei de Frontiera Romane si Inspectoratului General pentru Imigrari, in situatia celui care nu este cetatean roman, in vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care ii revine. Organele in drept dispun darea inculpatului in consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Institutia, organul sau autoritatea prevazute la alin. (4) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora, sesizeaza de indata procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, in cursul judecatii.
(7) In cazul in care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.
(8) In cursul urmaririi penale, procurorul care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa audierea inculpatului.
(9) Dispozitiile alin. (8) se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara sau in cursul judecatii, cand judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa audierea inculpatului.”
Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, dupa art. 215 a fost introdus un nou articol, art. 215^1, avand denumirea marginala „Durata controlului judiciar”, cu urmatorul cuprins: „(1) In cursul urmaririi penale, masura controlului judiciar se poate dispune de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati pe o durata de cel mult 60 de zile.
(2) In cursul urmaririi penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 60 de zile.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul in care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati.
(4) Ordonanta procurorului prin care, in conditiile alin. (2) sau (3), s-a prelungit masura controlului judiciar se comunica in aceeasi zi inculpatului.
(5) Impotriva ordonantei procurorului prin care, in conditiile prevazute de alin. (2) si (3), s-a prelungit masura controlului judiciar, inculpatul poate face plangere la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, dispozitiile art. 213 aplicandu-se in mod corespunzator.
(6) In cursul urmaririi penale, durata masurii controlului judiciar nu poate sa depaseasca un an, daca pedeapsa prevazuta de lege este amenda sau inchisoarea de cel mult 5 ani, respectiv 2 ani, daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea mai mare de 5 ani.
(7) Judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, sau instanta, in cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pe o durata ce nu poate depasi 60 de zile.
(8) In cursul judecatii in prima instanta, durata totala a controlului judiciar nu poate depasi un termen rezonabil si, in toate cazurile, nu poate depasi 5 ani de la momentul trimiterii in judecata.
(9) La expirarea termenelor prevazute la alin. (8), instanta de judecata poate dispune luarea unei alte masuri preventive, in conditiile legii.”
Potrivit art. II alin. (1) din aceeasi ordonanta de urgenta, „Masura preventiva a controlului judiciar si cea a controlului judiciar pe cautiune, aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, continua si se mentin pana la efectuarea verificarii prevazute la alin. (2)”. In conformitate cu alin. (2) al aceluiasi articol, „In termen de cel mult 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, procurorul, in cauzele aflate in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, in procedura de camera preliminara, si instanta, in cursul judecatii, verifica, din oficiu, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune ori daca exista temeiuri noi care justifica una dintre aceste masuri preventive, dispunand, dupa caz, prelungirea, mentinerea sau revocarea masurii preventive, dispozitiile art. 207, 208, 215^1 si 216 din Codul de procedura penala aplicandu-se in mod corespunzator.”
Daca anterior intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 82/2014, vointa legiuitorului, exprimata deficitar, putea conduce la interpretari diferite in ceea ce priveste problema ce face obiectul recursului in interesul legii, in prezent, actul normativ mentionat aduce argumente suplimentare de interpretare care sustin opinia potrivit careia, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului. Astfel, potrivit art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedura penala, astfel cum a fost introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014, in cursul urmarii penale, controlul judiciar poate fi prelungit de catre procuror, prin ordonanta, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi care sa justifice prelungirea acestuia, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 60 de zile. Potrivit art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedura penala, dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul in care masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. De asemenea, dispozitiile tranzitorii prevazute in art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014 stabilesc ca in ceea ce priveste masura preventiva a controlului judiciar, aflata in curs de executare, in termen de cel mult 60 de zile de la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta, procurorul, in cauzele aflate in cursul urmaririi penale, verifica, din oficiu, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii preventive a controlului judiciar ori daca exista temeiuri noi care justifica masura preventiva dispunand prelungirea. Sub aspectul competentei organelor judiciare de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial pe parcursul procesului penal, in mod evident, legiuitorul a reglementat aceasta situatie distinct, in functie de faza procesuala in care se afla cauza, in continutul art. 215 alin. (8) si (9) din Codul de procedura penala. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, in cursul urmaririi penale, procurorul care a luat masura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivata a inculpatului, prin ordonanta, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial, daca apar motive temeinice care justifica aceasta, dupa audierea inculpatului. In conformitate cu art. 215 alin. (9) din Codul de procedura penala, dispozitiile alin. (8) se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara sau in cursul judecatii, cand judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, dupa audierea inculpatului. Asa cum se poate observa, in legatura cu faza de urmarire penala legiuitorul a reglementat explicit competenta de a dispune modificarea obligatiilor impuse odata cu luarea masurii controlului judiciar doar in ipoteza in care aceasta masura a fost dispusa de catre procuror, omitand sa mentioneze organul judiciar competent pentru situatia in care, prin exceptie si cu referire stricta la situatiile prevazute de lege, masura preventiva a controlului judiciar a fost luata, in faza de urmarire penala, de catre judecatorul de drepturi si libertati. Interpretarea dispozitiilor legale analizate trebuie realizata prin raportare la prevederile art. 215^1 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014, dar si la normele tranzitorii prevazute de actul normativ ultim mentionat care reglementeaza in mod expres competenta procurorului de a dispune prelungirea masurii controlului judiciar, in faza de urmarire penala, chiar daca masura preventiva a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati. Asadar, din moment ce dispozitiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala nu prevad expres competenta judecatorului de drepturi si libertati de a modifica controlul judiciar in faza de urmarire penala, avand in vedere prevederile art. 215^1 alin. (2) si (3) din Codul de procedura penala, dar si normele tranzitorii din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2014, se poate trage concluzia ca vointa legiuitorului a fost aceea ca in faza de urmarire penala procurorul sa aiba competenta exclusiva de a modifica obligatiile aferente controlului judiciar, independent de organul judiciar care a luat initial aceasta masura preventiva. Cata vreme in cursul urmaririi penale procurorul este cel care dispune asupra prelungirii masurii controlului judiciar, chiar daca masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, este evident ca a fortiori tot procurorul trebuie sa fie competent sa dispuna asupra impunerii unor noi obligatii pentru inculpat ori asupra inlocuirii sau incetarii celor dispuse initial, in aceeasi ipoteza analizata. Daca s-ar accepta interpretarea contrara, s-ar putea ajunge la situatii inechitabile din perspectiva cailor de atac, prin raportare la organul judiciar care a dispus asupra modificarii controlului judiciar. Astfel, daca intr-o cauza aflata in faza de urmarire penala fata de unul dintre inculpati masura controlului judiciar a fost luata initial de procuror, iar fata de un altul, masura a fost luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, iar ulterior s-ar pune in discutie modificarea controlului judiciar, impotriva ordonantei prin care procurorul a dispus cu privire la cererea de modificare a controlului judiciar formulata de primul inculpat, acesta ar putea formula plangere, in temeiul art. 336 din Codul de procedura penala, la procurorul ierarhic superior celui care a dispus masura, fara posibilitatea contestarii actului la judecatorul de drepturi si libertati, in timp ce al doilea inculpat ar putea sesiza judecatorul de drepturi si libertati, avand totodata posibilitatea de a contesta ulterior solutia dispusa de catre acesta. Ca atare, si din aceasta perspectiva, singura solutie ce se impune este aceea ca, indiferent de organul judiciar care a dispus masura preventiva a controlului judiciar (procuror sau judecator de drepturi si libertati), in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. In considerarea celor expuse, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala, Completul pentru judecarea recursului in interesul legii va stabili ca, in cursul urmaririi penale, competenta de a dispune asupra unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedura penala stabileste ca:
In cursul urmaririi penale, competenta de a dispune impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori inlocuirea sau incetarea celor dispuse initial revine procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19 ianuarie 2015.

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, IONUT MIHAI MATEI
Magistrat-asistent, Florin Nicusor Mihalache