La data de 1 decembrie 2005, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunþat în cazul Pãduraru împotriva României, constatând încãlcarea articolului 1 din Primul Protocol adiþional la Convenþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor Fundamentale, care garanteazã protecþia dreptului la respectarea bunurilor. Aceasta a fost determinatã de neîndeplinirea de cãtre Stat a obligaþiei pozitive de a reacþiona în timp util ºi cu coerenþã la problemele de interes general în materia restituirii bunurilor imobile intrate în posesia sa, în virtutea decretelor de naþionalizare, precum ºi a obligaþiei de a-i permite reclamantului exercitarea dreptului sãu de proprietate asupra unui bun imobil, drept care îi fusese recunoscut printr-o hotãrâre definitivã ºi irevocabilã.
Situaþia de fapt priveºte încheierea unor contracte de vânzare-cumpãrare în anul 1997, în temeiul Legii nr. 112/1995, de cãtre statul român cu foºtii chiriaºi, anterior, respectiv, ulterior pronunþãrii unei hotãrâri judecãtoreºti definitive ºi irevocabile prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu. Ulterior, cererile reclamantului de constatare a nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare respective au fost respinse de instanþe, invocându-se buna credinþã a cumpãrãtorilor.
În ceea ce priveºte cererea de reparaþie echitabilã formulatã de reclamant în temeiul art. 41 din Convenþie, Curtea a dispus amânarea soluþionãrii acesteia pentru o perioadã de 6 luni.
Prin aceastã hotãrâre, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a realizat o analizã profundã ºi detaliatã a legislaþiei naþionale, a practicilor organelor administrative privind vânzarea cãtre chiriaºi a bunurilor imobile, a practicii instanþelor judiciare atât în materia acþiunilor în revendicare imobiliarã, cât ºi în materia acþiunilor în constatarea nulitãþii absolute a contractelor de vânzare-cumpãrare încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Comentarii articol (0)