Francoise Dolto spunea in cartea "Cand apare copilul" ca jucariile sunt copiii copilului. Ele trebuie sa le apartina in totalitate copilului si ceea ce face cu ele nu-i mai priveste deloc pe parinti. Nu trebuie confiscata niciodata o jucarie unui copil, asta inseamna sadism, e ca si cum ai confisca unei mame copilul.
Pe principiul, puterea exemplului, imagineaza-ti pentru o secunda ce-ar insemna sa-ti ia cineva copilul. Asa, pur si simplu. Acum poti constientiza ce s-ar intampla in sufletul copilului tau daca i-ai confisca jucariile.
De cate ori nu ti-ai vazut fetita vorbind cu papusa ei preferata ca si cum ea ar fi mama ei? De cate ori nu ti-ai vazut baietelul incercand sa-si imite tatal atunci cand parcheaza o masinuta? Toti copiii fac asta, ai facut-o si tu, am facut-o si eu.
Cum stau lucrurile cu simtul proprietatii la copii?
Incepand cu varsta de 4-5 ani, un copil poate intelege destul de bine ceea ce i se intampla, iar de la 6 ani deja pricepe ce inseamna furtul, dar mai ales ce este simtul proprietatii personale. Jucariile sunt primele lucruri care-i apartin, iar noi trebuie sa-i respectam acest drept. In calitate de adulti poate ca percepem jucariile ca fiind niste simple accesorii din plastic sau plus, ceva cu care copiii nostri sa-si mai piarda timpul, insa adevarul este ca jucariile contribuie la o dezvoltare emotionala si rationala impetuoasa.
Copiii copiilor nostri sau jucariile sunt vitale in cresterea si educatia lor, fiind o forma de amuzament (pentru ca se distreaza), cultivare (pentru ca invata) si explorare (pentru ca testeaza). Si atunci, de ce sa le luam vreodata acest drept? De ce sa nu le oferim sansa de a le demonstra tot timpul ca nu degeaba au incredere absoluta in noi? Sigur ca vor fi situatii in care nu vom sti rezolvarea unor probleme sau cele mai bune raspunuri la intrebarile lor. Sigur ca fiecare copil are capacitatea de a ne pune in dificultate si de a ne scoate din sarite uneori.
Cand nu mai stii ce sa faci, pune-te in locul lui
Nu-i impune niciodata lucruri copilului tau, fie ca are 5 ani, fie ca are 30. Nici noi nu facem intotdeauna ce ne cere copilul si de multe ori suntem nevoiti sa-i explicam de ce abordam un anumit tip de comportament. Explica-i. Spune-i de ce te astepti sa se poarte intr-un fel, spune-i ce are el de castigat in functie de alegerile sale, explica-i ce e bine si ce e rau, dar mai ales de ce.
Sa nu furam niciodata copiii copiilor nostri, chiar daca sunt jucarii, aspiratii, sentimente!
Comentarii articol (0)