Educatia copiilor: Palmele ranesc. Oare si disciplineaza?

Poate cea mai controversata forma de disciplinare a celor mici, bataia, are, in mentalitatea poporului roman, o eficienta de necontestat. Putini sunt romanii care nu privesc ca "normale" pedepsele corporale aplicate copiilor. Pentru cei mai multi e absolut firesc sa-si altoiasca ocazional copii, atunci cand "vorba buna" sau celelalte pedepse nu functioneaza.

E o idee larg raspandita si acceptata ca acele palme fac (si chiar TREBUIE sa faca) parte din educatia celui mic, astfel incat sa ajunga un adult responsabil, cu respect pentru reguli si disciplina. Bataia e rupta din rai, nu asa prevedea intelepciunea populara_

Pe de alta parte, in conceptia vestica, bataia aproape ca nu-si gaseste locul printre metodele de "parenting" (substantiv care defineste, in limba engleza, modul in care adultul isi exercita rolul de parinte - n.red.). Parintii care isi "strunesc" copii sunt blamati de o societate care considera ca exista moduri mai eficiente pentru disciplinarea celor mici, metode ce nu implica deloc pedepse corporale. Vesticii mizeaza mult pe comunicare deschisa si metode alternative - interzicerea unor lucruri care ii plac copilului, confiscarea jucariilor, atribuirea unor sarcini domestice ca pedeapsa.

E mai bine ca noi, e mai bine ca ei? Nu vom raspunde, insa vom incerca altceva. Vom sintetiza argumente pentru ambele moduri de gandire. In final, inclinati voi balanta. Alegerea modului in care iti cresti copilul este, pana la urma, o alegere strict personala.

Da, bataia e rupta din Rai

• Bataia e o forma dezirabila de disciplinare pentru ca ii va invata pe copii sa nu faca lucruri interzise, ii va opri atunci cand devin iritanti si neascultatori, ii va incuraja sa faca numai ceea ce trebuie.

• Bataia este foarte eficienta pentru ca pune capat foarte repede comportamentului gresit al celui mic. O palma peste fund cand nu asculta si gata, cel mic s-a potolit si este din nou docil si intelegator.

• Cercetatorii britanici (culmea!) au aratat ca micutii pana in varsta de 6 ani, carora li s-au aplicat cand si cand corectii fizice, au performante scolare mai bune in adolescenta decat copiii rasfatati peste masura de parinti. In plus, in cazul lor sunt mai mari sansele de a se implica in activitati voluntare si de a urma studii superioare decat in cazul celorlalti.

• Bataia e fireasca si e aplicata dintotdeauna. "Cum sa invete altfel? Si eu am fost batut, si uite ce bine am ajuns!", se justifica adultii care isi altoiesc copii. "N-a murit nimeni de la o palma".

• Bataia impune respect. Odata "strunit", cel mic va invata sa asculte de parintele sau.

Nu, bataia nu e rupta din Rai

• Ca adult normal si responsabil, nu iti bati colegul de munca daca ti-a varsat cafeaua peste noul tau costum. Sau daca un subaltern nu-si finalizeaza la timp sarcinile. Practic, nu esti de acord cu lovirea altor adulti pentru a-ti rezolva problemele. Atunci de ce sa iti lovesti copilul, cand stii ca nu bataia e solutie pentru rezolvarea conflictelor?

• Bataia nu formeaza caractere, ci vicii. Un copil lovit va considera ca bataia este naturala si va lovi si el la randul sau, atat in copilarie, cat si la varsta adulta, considerand ca bataia este o metoda acceptabila (poate chiar singura) de a-si rezolva problemele. Mai mult, va interioriza ideea ca nu este nimic gresit in a lovi pe cineva mai mic decat el (el, la randul sau fiind lovit de parintele lui - raportul de forte, desi disproportionat, va fi inteles ca firesc).

• Bataia nu impune respect, ci teama. Daca cel mic este "altoit' pentru prostiile pe care le face, nu va invata ca acel comportament al sau este gresit. Tot ce va intelege este ca trebuie sa ii fie frica de parinti. Practic, daca adultul care a aplicat pedeapsa fizica este in apropiere, micutul se va abtine. Daca nu, e putin probabil sa se abtina, stiind ca nu este supravegheat si, in consecinta, nu poate fi pedepsit.

• Bataia impiedica formarea constiintei la copil. In schimb, il obisnuieste sa fie vigilent la autoritatea externa (adultii) si sa gaseasca modalitati prin care sa nu fie prins. Va trebui doar sa se asigure ca nu este descoperit si va continua sa repete acele comportamente pentru care ar fi pedepsit.

• Parintii isi bat copiii pentru ca nu stiu ca cei mici pot fi educati si altfel. Adultii nu devin peste noapte parinti si putini sunt cei care se nasc cu reale veleitati de "mame" sau "tati". Nu degeaba se spune ca "a fi parinte" este o meserie. Deci, ca orice meserie, se invata. Dar, pentru ca nu au timp sau pentru ca sunt prea prinsi intr-o mentalitate veche pentru care bataia e absolut normala, adultii nu citesc, nu se documenteaza si atunci nu stiu ca exista si alte modalitati mai eficiente pentru schimbarea comportamentului nedorit al copiilor. In plus, nu se gandesc in perspectiva, nu vad educarea copilului ca pe un proces durata, care trebuie gandit ca o strategie pe termen lung. De cele mai multe ori, tot ce ii intereseaza pe parinti este sa puna capat comportamentului gresit al copilului exact in momentul in care se produce. Mai departe, nici nu mai conteaza.

In loc de concluzie, va propun doua clipuri scurte. Si va invit sa meditati. Astept parerea voastra intr-un comentariu.

1. Copiii imita. Ai grija ce comportament afisezi.





2. Trupul se vindeca repede, sufletul nu.




Deci, ce pareri aveti?