Fornetti, McDonalds si riscurile expansiunii in franciza

In general, contractele de franciza au clauze prin care ii obliga pe francizati sa practice anumite preturi de vanzare, sa cumpere marfuri numai de la anumiti furnizori, de a nu se concura unii pe altii sau de a actiona doar intr-o anumita zona de exclusivitate teritoriala. Astfel, in Romania, relatia de franciza poate cadea sub incidenta legislatiei concurentei - vezi www.consiliulconcurentei.ro , cu toate consecintele negative care decurg din aceasta situatie.

Ultimul studiu de piata a francizei in Romania releva ca franciza Fornetti este cea mai dezvoltata franciza din Romania, in prezent depasind 300 de magazine care opereaza pe teritoriul tarii noastre.
Este momentul pentru Fornetti, si pentru orice franciza ce vizeaza o dezvoltare masiva, sa evalueze (daca nu a facut-o deja) implicatiile pe care le are expansiunea in domeniul concurentei comerciale reglementata de Legea Concurentei nr 21/1996 si mai ales instructiunile de aplicare ale art.5 in cazul intelegerilor verticale.
Conform Ordinului nr. 519/2004 atita vreme cit o franciza nu depaseste 10% din piata si, cumulativ, un plafon de 300.000.000.000 lei, nimeni nu te intreaba nimic, in afara de reglementarile specifice referitoare la franciza (Ordonanta 52/1997 privind regimul juridic al francizei, aprobata prin Legea 79/1998).
Teoretic, insa, in acest moment franciza Fornetti trebuie sa ia in calcul Legea Concurentei.
Spunem teoretic, deoarece, plafonul de 300.000.000.000 lei este depasit daca fiecare din cele 300 de francize are o cifra de afaceri anuala ce depaseste 100.000.000 lei!
Practic, este destul de dificil de determinat daca Fornetti depaseste 10% din piata si astfel intrind sub incidenta legii concurentei, deoarece este destul de greu de apreciat daca concurenta Fornetti sunt doar patiseriile sau aici intra si Gogoasa Infuriata, toate gogoseriile, covrigariile, placintariile si produsele de cofetarie pentru acasa.
Intelegerile verticale sunt acorduri sau practici concertate intervenite intre doi sau mai multi agenti economici - aflati la niveluri diferite ale lantului productie-distributie - referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau servicii. Este si cazul francizei

Intelegerile verticale intervin in lantul de distributie producator-consumator si sunt susceptible de a afecta si restrange concurenta, mai ales prin intermediul restrictionarilor verticale.
Cu exceptia unor intelegeri de importanta redusa (cota de piata de 10% si cifra de afaceri de 300.000.000 lei), intelegerile verticale intra sub incidenta Articolului 5 din Legea Concurentei nr.21/1996 care interzice "intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici ori asociatiile de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia."
Restrictionarile verticale cel mai des intalnite, in domeniul francizei sunt:
- Preturile de revanzare, recomandate si maxime - in cadrul unei intelegeri verticale, francizorul poate recomanda francizatului preturile (maxime) de revanzare.

- Exclusivitatea de marca - rezulta din obligatia impusa, de francizor francizatului, pentru a il determina pe aceste sa achizitioneza produse numai de la respectivul francizor sau de pe o anumita piata.
- Exclusivitatea zonala - francizorul ofera dreptul de exclusivitate zonala francizatului si, in acelasi timp, nu ii permite posibilitatea de a efectua vanzari active in alt teritoriu decat cel alocat.
- Distributia selectiva - restrictioneaza numarul distribuitorilor autorizati si canalele de revanzare a produselor, pe baza unor criterii de selectie impuse, in primul rand, de natura produsului.
Intelegerile verticale, care contin restrictionari verticale, pot beneficia de exceptare de la interdictia cu caracter general instituita de Articolul 5, alin.1, prin intermediul asa-numitelor exceptari pe categorii sau exceptari individuale, daca indeplinesc anumite criterii prevazute de Articolul 5 alin.2 din Legea Concurentei, care mentioneaza efectele pozitive pe care astfel de restrictii le pot avea asupra concurentei.
Exceptarea pe categorii nu se aplica intelegerilor verticale care, direct sau indirect, au ca obiect sau rezulat anumite restrictionari verticale:
a) restrangerea libertatii francizatului de a-si determina pretul de vanzare; totusi, este permisa recomandarea de catre furnizor a unui pret maxim de revanzare;
b) restrictionarea teritoriului in care, sau a clientelei careia francizatul poate sa vanda produsele sau serviciile care fac obiectul acordului, cu anumite exceptii si cu respectarea anumitor conditii:
- este admisa restrictionarea vanzarilor active intr-un teritoriu exclusiv sau catre un grup exclusiv de clienti, daca acestea sunt rezervate de furnizor sau sunt alocate de catre acesta altor distribuitori;
- vanzarile catre consumatorii finali de catre un francizat pot fi limitate sau restrictionate de furnizor;
- in cazul implementarii unor retele de distributie selectiva, restrictionarea vanzarilor catre distribuitori neautorizati este permisa;
c) asumarea unei obligatii de non-concurenta, direct sau indirect, a carei durata este nedeterminata sau depaseste cinci ani;
orice obligatie directa sau indirecta care determina francizatii sa nu vanda produsele anumitor furnizori concurenti.
Factorii importanti in evaluarea gradului de restrictionare a concurentei sunt in cazul francizei :

- pozitia pe piata a francizorului
- pozitia pe piata a concurentilor
- pozitia pe piata a cumparatorului
- bariere la intrare
- maturitatea pietei
- nivelul de comercializare
Pe scurt, clauzele intilnite frecvent intr-un contract de franciza trebuie puse in balanta cu beneficiile pe care le aduce conceptul insusi de franciza pe piata romaneasca. Atunci cand aceste beneficii prevaleaza, Consiliul Concurentei poate decide exceptarea clauzelor respective de la aplicarea Legii concurentei.
In plus, in cazul Fornetti, franciza cu cea mai spectaculoasa dezvoltare locala, definirea pietei in care actioneaza poate determina daca aceasta are o cota de piata de sub sau peste 10 %. Specialistii considera ca intelegerile verticale convenite intre francizori si francizati, care au o cota de piata ce nu depaseste 30%, - in cazul unor acorduri ce contin obligatii de cumparare exclusiva - pot avea ca efect ameliorarea productiei sau a distributiei si pot conferi avantaje reale consumatorilor.
Pentru mai multe informatii despre acest subiect, vizitati www.fbb.ro
Eugen Driga
Senior consultant. IMO Franchising Group
email: imooffice@gmail.com