Reglementarea concurentei

Elementele necesare functionarii corecte a pietelor in Romania sunt prevazute de Legea concurentei numarul 21/1996, ce are ca scop protejarea, mentinerea si stimularea concurentei in folosul consumatorilor.

Potrivit legii, sunt interzise intelegerile intre agentii economici sau practicile concertate care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata Romaniei sau pe o parte a acesteia. Intelegerile sunt calificate drept verticale sau orizontale in functie de pozitia pe piata a partilor la intelegere. Vorbim despre o intelegere orizontala in situatia in care aceasta se incheie intre agenti economici concurenti pe o anumita piata. Intelegerile verticale sunt acele intelegeri incheiate intre agentii economici aflati pe pozitii diferite in lantul productie-distributie.

Clauze ce restrictioneaza concurenta pe piata relevanta
Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. 2 din Legea concurentei nr. 21/1996 cuprinde, in cazul intelegerilor verticale, clauze ce pot restrictiona concurenta, in special in contextul unor acorduri de tipul distributiei exclusive (exclusivitate teritoriala, exclusivitate de marca, alocare exclusiva a consumatorilor), distributiei selective, cumpararii exclusive, vanzarii exclusive, francizei, intelegerii dintre agentii economici si vanzarii conditionate.

Contractul de franciza reprezinta un exemplu de conventie ce poate contine clauze care ingradesc concurenta. In general, contractele de franciza prevad clauze prin care ii obliga pe francizati sa practice anumite preturi de vanzare, sa cumpere marfuri numai de la anumiti furnizori, sa nu concureze intre ei si sa actioneze doar intr-o anumita zona de exclusivitate teritoriala. Francizorului nu-i este permis sa restranga libertatea francizatului de a-si determina pretul de vanzare. Acesta poate cel mult sa faca o recomandare in legatura cu pretul sau sa fixeze o valoare maxima. Specific contractului de franciza este si dreptul de exclusivitate zonala oferit francizatului, in acelasi timp nepermitandu-i-se sa efectueze vanzari active in alt teritoriu decat cel alocat.

O afectare a concurentei survine si in cazul contractului de agentie, cand comitentul isi asuma obligatia de a nu angaja o alta persoana pentru indeplinirea obligatiei pentru care s-a contractat. Astfel, agentul castiga un drept exclusiv de reprezentare a comitentului in detrimentul celorlalti agenti de pe piata.

Obligatiile directe sau indirecte de nonconcurenta a caror durata este nedeterminata sau depaseste cinci ani pot restrange concurenta pe piata relevanta. O obligatie de nonconcurenta care poate fi reinnoita tacit dupa o perioada de cinci ani este considerata ca fiind asumata pentru o perioada nedeterminata.

Concurenta este afectata si in situatiile in care prin contractul incheiat intre furnizor si cumparator sunt inserate clauze care il obliga pe acesta din urma sa nu fabrice, cumpere, vanda sau revanda produse sau servicii. Cu toate acestea, astfel de prevederi sunt considerate legitime atunci cand se refera la produse sau servicii care sunt in concurenta cu cele care fac obiectul contractului, se limiteaza la spatiile in care cumparatorul a operat pe parcursul contractului sau se doreste protejarea know-how-lui transferat de catre furnizor cumparatorului.

Vanzarea exclusiva este o obligatie directa sau indirecta care impune furnizorului sa vanda produsele sau serviciile care fac obiectul intelegerii unui singur cumparator din cadrul unui teritoriu delimitat, in vederea revanzarii sau a unei utilizari specifice. Riscul cel mai important, din punct de vedere concurential, in cazul vanzarii exclusive, este inchiderea pietei pentru ceilalti cumparatori.

Este important de mentionat ca oportunitatea intelegerilor verticale trebuie apreciata luandu-se in considerare pozitia pe piata a participantilor. Regulamentul stabileste prezumtia ca efectul asupra concurentei este limitat daca nu este depasita cota de 30% din piata relevanta pe care se vand produsele si serviciile vizate de intelegere. In caz contrar, trebuie stabilit, de la caz la caz, daca efectele benefice compenseaza eventualele efecte negative asupra pietei relevante.

Autor: Camelia Grozea
www.cariereonline.ro