Ghid practic pentru declararea insolventei persoanei fizice: Cum iti ceri falimentul?

Ce inseamna sa fii insolvent?

Pentru a contura in mod clar ce inseamna sa fii debitor insolvent, Legea nr. 151/2015 defineste in art. 3 punctul 12 ca stare relativa de insolventa acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente.

Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Prezumtia este relativa asa cu arata si legea, ea putand fi oricand rasturnata, in sensul ca orice creditor poate indica o sursa de venit pe care debitorul o ascunde, iar atunci starea de insolventa dispare si atrage si reaua credinta a debitorului.

Cum se declara insolventa persoanei fizice?

Exista in principal  trei  metode de a rezolva situatia lipsei disponibilului in cadrul procedurii insolventei persoanei fizice si anume:

1. Debitorul aflat in stare de insolventa poate depune la comisia de insolventa o cerere de deschidere a procedurii insolventei pe baza de plan de rambursare a datoriilor.
2. In cazul in care debitorul considera ca situatia sa financiara este iremediabil compromisa si un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat si pus in executare, acesta poate solicita direct instantei judecatoresti competente deschiderea procedurii judiciare de insolventa prin lichidare de active.
3. Debitorul, insa numai daca indeplineste anumite conditii, poate depune la comisia de insolventa o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolventa.

De aici, se desprind urmatoarele doua concluzii si anume:

In prima situatie in care debitorul are totusi venituri, insa ele sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor acesta poate sa formuleze o cerere (care ar putea fi intitulata “Cerere de deschidere a insolventei persoanei fizice <<nume>> <<prenume>>), document ce urmeaza sa fie adresat viitoarei Comisii de Insolventa, alaturi de un plan de rambursare a datoriilor ce va fi analizat in vederea validarii sau respingerii sale.

O a doua situatie se refera la posibilitatea debitorului insolvent de a formula cererea de deschidere a insolventeti direct catre instanta de judecata pentru a incepe, sub supravegherea Judecatorului Sindic, lichidarea patrimoniului persoanei fizice sub coordonarea unui lichidator judiciar.

Ultima optiune pe care legea o prevede se refera la datoriile foarte mici, insa aceasta poate fi aplicata doar de catre persoanele care nu au niciun bun sesizabil, care au peste varsta standard de pensionare.

Procedura administrativa pe baza unui plan de rambursare a datoriilor

Asa cum aminteam mai sus, exista doua proceduri concrete in cadrul legii insolventei persoanelor fizice, respectiv  procedura administrativa in fata Comisiei de insolventa si procedura juridica in fata instantei.

In ceea ce priveste procedura administrativa, debitorul isi depune cererea de insolventa la Comisia de insolventa, iar alaturat cererii va depune si un plan de rambursare a datoriilor.

Cererea debitorului este un formular tipizat, care cuprinde

• date si informatii referitoare la persoana debitorului,
• cazier judiciar si fiscal,
• litigii aflate pe rol,
• raport al Biroului de credit
• alte elemente ce tin de stricta identificare a debitorului persoana fizica.

Soultiile pe care le poate da Comisia de Insolventa

In urma analizarii cererii de deschidere a insolventei pe cale administrative, Comisia, daca constata ca sunt indeplinite cerintele legale, amintite mai sus, poate sa dispunsa, admiterea in principiu a cererii de deschidere a insolventei pe baza planului de rambursare a datorii si procedeaza la  desemnarea unui administrator de procedura.

De asemenea, daca se constata ca situatia debitorului este ireparabila, atunci, cu acordul debitorului, Comisia poate sesiza instanta de judecata pentru lichidarea acestuia.

Trebuie spus ca decizia poate fi contestata atunci cand Comisia respinge propunerea de deschidere a insolventei la instanta judecatoreasca competenta. In caz de admitere, Comisia este obligata sa numeasca imediat un administrator de procedura.

Planul de rambursare a creantei intra in vigoare doar cu acordul creditorilor ce detin cel putin 55% din valoarea totala a creantelor si poate fi dus catre extrem, in sensul ca se poate dispune chiar vanzarea imobilului locuinta de familie.

Daca planul nu este aprobat sau nu poate fi considerat aprobat, Comisia se desesizeaza in situatia in care debitorul nu ataca decizia in instanta pentru a confirma planul ori daca acesta nu a depus cerere de deschidere a procedurii insolventei in instanta, pentru lichidarea de bunuri.

Procedura judiciara de insolventa, prin lichidarea activelor debitorului

Procedura judiciara poate fi deschisa fie la cererea debitorului, fie la cererea creditorilor, in urma nerespectarii planului de rambursare.

Atunci cand debitorul isi depune singur cererea, instanta de judecata, conform legii, dispune deschiderea procedurii si desemneaza de data aceasta un lichidator in vederea vanzarii tuturor bunurilor pe care debitorul le detine.

In urma deschiderii procedurii, debitorul nu isi mai poate exercita dreptul de dispozitie asupra bunurilor urmaribile si veniturilor urmaribile din averea sa, adica nu-si poate gestiona singur nici macar propriul salariu sau propriile cheltuieli.

Dupa ce lichidatorul va face demersurile pentru a lichida toate bunurile debitorului in vederea acoperirii datoriilor, in cazul in care nu mai exista bunuri de lichidat, la cererea lichidatorului si dupa depunerea unui raport final privind situatia debitorului, procedura de insolventa poate fi inchisa prin sentinta judecatoareasca.

Eliberarea de datoriile reziduale

Daca, dupa inchiderea procedurii insolventei, vor mai ramane datorii de platit, instanta va preciza in sentinta si valoarea sumelor care vor fi oprite din veniturile urmaribile ale debitorului pentru acoperirea restantelor care n-au putut fi achitate dupa lichidarea bunurilor.

Totusi, Legea insolventei persoanelor fizice prevede, in art, 71, si o exceptie care se refera la posibilitatea inchiderii tuturor datoriilor, daca debitorul dupa un an de la continuarea platilor facute catre creditori, a acoperit o cota de cel putin 50% din valoarea totala a creantelor. In aceasta situatie, debitorul se poate adresa instantei sau Comisiei pentru a beneficia de eliberarea de datorie.

De asemenea, aceleasi prevederi referitoare la elibererea de datorie se pot aplica si daca, dupa 3 ani de zile de plata (post inchiderea procedurii), debitorul a acoperit 40% din datorie.

In plus, un debitor mai poate solicita elibererea de datorii si in situatia in care, cu toate diligentele sale, dupa trecerea unui termen de 5 ani de la inchiderea procedurii, el nu a reusit sa acopere cel putin cota de 40% din datoriile ramase de achitat.

Totusi, pentru a beneficia de eliberarea de datorii, in oricare dintre cazurile de mai sus, datornicul trebuie sa respecte, pe toata durata in care a efectuat platile (fie un an, fie 3, fie 5, in functie de situatia in care se incadreaza), o serie de conditii si obligatii.

Concret, in perioadele respective el trebuie sa

• sa vireze in contul de lichidare suma reprezentand proportia din veniturile urmaribile afectata platii pasivului, asa cum a fost stabilita prin hotararea de inchidere a procedurii sau  prin decizia comisiei de insolventa.
• sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa cu privire la obtinerea oricaror venituri suplimentare fata de cele comunicate la ultima raportare, in vederea recalcularii proportiei din aceste venituri destinate acoperirii pasivului si sa vireze in contul de lichidare cel putin 40% din orice venit suplimentar ce depaseste salariul minim pe economie;
• sa comunice lichidatorului sau comisiei de insolventa, trimestrial, o situatie cu privire la viramentele efectuate;
• sa desfasoare legal o activitate producatoare de venituri sau sa caute un loc de munca mai bine remunerat, iar in situatia pierderii locului de munca sa depuna toata diligenta pentru obtinerea unui nou loc de munca;
• sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa, cu privire la dobandirea, cu orice titlu, inclusiv din mosteniri sau donatii, de bunuri sau servicii a caror valoare depaseste salariul minim pe economie;
• sa participe la cursuri/programe de educatie financiara organizate de comisia de insolventa;
• sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa, cu privire la orice schimbare a domiciliului sau a resedintei principale sau obisnuite nu mai tarziu de 5 zile de la producerea schimbarii.

De asemenea, debitorul are si cateva interdictii in aceste perioade de timp:

• nu poate contracta noi imprumuturi, cu exceptia celor necesare pentru rezolvarea unei situatii grave si urgente de pericol pentru viata sau sanatatea sa sau a persoanelor aflate in intretinerea sa, caz in care este necesar avizul prealabil al comisiei de insolventa;
• nu poate face donatii;
• nu poate refuza donatii si nu poate renunta la mosteniri.

Prin urmare, procedura insolventei persoanelor fizice va fi o procedura ce va ajuta o buna parte dintre debitori sa-si desfasoare activitatea insa, in schimb, din cauza supravegherii la care sunt supusi datornicii, va aduce un stigmat  asupra lor si ii va nota pe acestia sub un asa zis “Cazier” al insolventilor.