Alt copil e agresiv cu al meu. Ce fac?

Si atunci, ce facem cand copilul nostru este agresat de altul? Pentru ca, inevitabil, se va intampla si asta, atunci cand vor dori amandoi pe acelasi tobogan, cand vor dori aceeasi lopatica, cand vor ochi acelasi con de brad.

Intervii sau nu?

Exista doua teorii. Una spune ca este mai bine sa nu intervii, pentru ca cel mic sa invete sa se apere, sa faca singur fata unei asemenea situatii. Dar eu cred ca acest lucru se aplica, poate, copiilor mai mari. In cazul celor foarte mici, sub 4-5 ani, nu mi se pare eficient sa le spui: „Asta e, viata e grea, descurca-te, apara-te singur”. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare si cu siguranta ca, la un moment dat, va stii sa gestioneze si singur astfel de situatii. Dar daca izbucneste in plans sau se intristeaza, este clar ca inca nu a venit acel moment. Si atunci, eu cred ca este mai bine sa intervii. Sa-l asiguri ca este in siguranta alaturi de tine. Si sa denumesti clar sentimentele celuilalt copil: „Se pare ca X este nervos/suparat ca nu-i dai lopatica si de aceea a reactionat asa. Dar nu-ti face probleme, toata lumea este in siguranta si voi avea grija sa nu te mai loveasca”.

Nu sari la celalalt copil

Nu-l certa pe copilul agresiv. Probabil ca si el este deja coplesit de sentimentele negative pe care nu stie cum sa le exprime altfel. Cel mai bine este sa vorbesti calm cu el, sa-i spui ca ii intelegi supararea, dar ca lopatica este acum la copilul tau si ca el o va primi putin mai tarziu. De obicei, un ton bland ii va linisti pe ambii copii si nici unul nu se va mai simti amenintat.

In cazul in care vezi ca, in continuare, celalalt copil nu se lasa si ca incearca sa il loveasca din nou pe al tau, baga-te intre ei si fii categorica: “Nu te voi lasa sa-l lovesti. Stiu ca iti doresti foarte tare lopatica, dar acum este la copilul meu”. Spune-o pe un ton ferm, dar fara sa ridici vocea.

Ajuta-l pe copilul tau sa spuna “NU”

Pentru ca mai tarziu sa poata gestiona singur situatii de acest fel, este important pentru cel mic sa aiba un exemplu. Incurajeaza-l sa spuna ceea ce simte, ceea ce vrea sa faca si ceea ce nu vrea. “Nu-mi place, nu ma impinge, iti voi da lopatica mai tarziu” sunt doar cateva exemple. Sau, daca este inca prea mic, spune-o tu in locul lui.

Un alt lucru care mi se pare important este sa nu-i cauti diverse scuze copilului agresiv. “E mai mic decat tine”, “Te-a lovit din greseala (desi este clar ca a fost intentionat)” sau “Lasa, ca nu te-a lovit asa tare”. Fii alaturi de copilul tau, chiar daca ti se pare ca reactia lui este una exagerata. Nu este exagerata, este exact ceea ce simte el in acel moment.

Jucati-va si cu celalalt copil

Eu am facut mult timp greseala aceasta. Interveneam atunci cand copilul meu era bruscat, iar apoi, cand apele se linisteau, ma jucam doar cu al meu si il ignoram intentionat pe cel agresiv. Lucru care doar il frustra si mai mult pe celalalt copil, deci sansele de a lovi din nou cresteau. Daca, in schimb, te joci cu amandoi copiii, le poti arata cum sa coopereze, cum sa inventeze un joc impreuna, fara nervi si fara frustrare.

Nu te certa cu celalalt parinte

Pe moment, este posibil sa vrei sa faci exact acest lucru. Dar respira putin si gandeste-te. De cele mai multe ori, agresivitatea copilului nu are legatura cu faptul ca celalalt este sau nu un parinte bun. Asa cum spuneam, este vorba despre gestionarea emotiilor, lucru la care cei mici inca nu se pricep. In plus, daca tu incepi sa te certi cu celalalt parinte, dai un exemplu prost ambilor copii. In schimb, roaga-l frumos sa intervina, in cazul in care nu a facut-o deja. Explica-i situatia si spune-i ca lopatica este a copilului tau si ca, cel putin deocamdata, nu vrea sa o dea altcuiva. Daca tu vorbesti pe un ton impaciuitor, cel mai probabil ca si celalalt parinte va avea aceeasi atitudine, chiar daca are alta parere despre impartitul jucariilor.

Faceti un joc despre ceea ce s-a intamplat

Este deseori inspaimantator pentru cel mic sa se simta atat de vulnerabil in fata altui copil. Al meu, de exemplu, inca imi povesteste din cand in cand despre baietelul care a dat cu piciorul in el, la locul de joaca, desi a trecut mai bine de-o luna de atunci. Asa ca am inceput sa inventam jocuri despre acest lucru. De exemplu, el ma loveste (usor) cu piciorul iar eu cad teatral pe spate. Sau incerc eu sa-l lovesc, dar ma tot impiedic si nu reusesc nicicum sa-l prind. Iar el rade in hohote si, cumva, simt ca mai dispare cate putin din teama, de fiecare data.

Si nu, nu a inceput sa loveasca la randul lui alti copii. Stie ca e doar un joc intre noi doi, un joc care-l ajuta sa simta ca detine controlul si sa treaca peste suparare.

O alta varianta este sa va jucati cu doua animalute de plus care se imbrancesc una pe cealalata. Sau orice alt joc care stii ca il va face pe copilul tau sa rada si care trateaza cumva tema puterii si a controlului.

Si sa nu te sperii daca, uneori, desi pare sa se distreze de minune, toata joaca se termina in hohote de plans. Inseamna ca ai pus degetul pe rana si acesta este modul in care prefera copilul tau, pe moment, sa se descarce. Fii alaturi de el si asigura-l ca ii intelegi supararea.