Dependenta de ecran: ce-i de facut?

Este un peisaj care nu-mi place, dar totodata sunt destui parinti care nu sunt deloc ingrijorati. Ei considera ca asa este generatia noua – nu cu cheia de gat, ci cutableta in mana. si atunci, oare, exagerez eu sau chiar avem o problema?

“Traim intr-o era a tehnologiei, nu putem sa facem abstractie de ea. Nu e rea, dar depinde cum o folosim. Ce e mult, e prea mul””, spune Cristiana Alexandra Levitchi, psihoterapeut si consilier in parenting.

Cum se ajunge la dependenta de ecran?

“Copiii mici au nevoie de stimulare motrica. Se ajunge la dependenta atunci cand nu le cream activitati. Am putea sa mergem la o plimbare cu bicicleta, impreuna, decat sa-i lasam sa stea pe tableta”, considera specialistul. Insa pentru un parinte care vine seara obosit de la serviciu, televizorul sau calculatorul este cea mai la indemana bona. Daca lucrul asta se repeta aproape zilnic, atunci cum am putea sa ne miram de faptul ca avem un copil dependent de ecran?

Atunci cand apar astfel de situatii, de dependenta de ecran, ele arata ca exista niste probleme de comunicare. „Solutia? Sa reinnoade legaturile de familie. Probabil cei mari nu au timp sa duca copilul la activitati extracuriculare, nu fac lucruri distractive impreuna, in comun. Daca parintele sta la munca nonstop, copilul ce sa faca? E o problema de comunicare in familie, poate ca si parintii sunt dependenti de munca”.

Nici adultii nu sunt scutiti de dependenta de ecran

Tehnologia are lipici si nu doar pentru copii. Ne place sa ne pierdem timpul in fata unui ecran, sa dam cu degetul imagine dupa imagine. E intreractiv si se poate face stand in fotoliu, fara sa transpiram sau sa ne solicite fizic. Problema nu e tehnologia, ci faptul ca ne-am obisnuit atat de tare sa stam in fata unui ecran incat nu mai facem altceva. Multi dintre noi ne putem declara dependenti, chiar daca nu ne place s-o recunoastem.

Tehnologia este tentanta, marturiseste si Cristiana. „Desi am zis ca n-o sa ne cumparam tableta, pana la urma ne-am luat. Dar fetita mea, care are 4 ani, nu o primeste decat atunci cand mergem in vacanta, cand avem un drum lung de vreo 4 ore. Caut insa niste jocuri instructive. Are si un laptop de jucarie pe care a invatat litere si cifre. Dar totul se face cu niste limite clare”, precizeaza pishoterapeutul.

In plus, traim intr-o societate adictiva, care ne creeaza dependente. Este in sarcina noastra sa stim cand sa punem stop. „Nu putem face abstractie de tehnologie, noi functionam cu tehnologie. Din pacate, nu avem limite. Daca o folosim in exces, dauneaza”, adauga Cristiana.

Dependenta depinde si de genetica

In cazul oricarei dependente, sunt si factori genetici. Asadar, nu doar obiceiurile sunt de vina. „Daca intr-o familie exista un alcoolic, se creeaza comportamente inconstiente, care trec de la bunic la nepot”, explica specialistul. Acestea se accentueaza atunci cand suntem stresati sau depresivi.

Nu este bine sa adoptam nici cealalta pozitie extrema! Nu trebuie sa ne speriem de tehnologie, ci sa avem cap s-o folosim. E OK ca un copil sa joace sah pe calculator, problema apare atunci cand nu mai vrea nimic altceva decat asta.

Cum se trateaza dependenta de ecran?

1. Cream activitati pentru copilul nostru, daca se poate in comun;
2. Ii dam voie cu tehnologia, dar cu niste limite clare;
3. Controlam ce anume foloseste din tehnologie: jocuri educative, din care are ce invata, filme documentare etc;
4. Intarim legatura de familie astfel incat comunicarea sa fie mai stransa, iar copilul sa nu se simta nevoit sa se refugieze in tehnologie;
5. Ne analizam pe noi, ca parinti, pentru a vedea daca avem vreun comportament adictiv, daca nu cumva suntem un „exemplu” de om dependent: de munca, de cumparaturi etc;

„Intr-o societate in care numai superlativele conteaza, oamenii se simt din ce in ce mai insingurati. De aici pana la a cauta o forma <<de alinare>> nu e decat un pas. Nu putem spune ca rolul societatii este minor in crearea, mentinerea si accentuarea dependentelor. Totusi omul poate sa decida daca se lasa absorbit prea mult de <<oferta>> societatii sau nu”, mai precizeaza psihoterapeutul.