Robi Ciobanu: una dintre problemele societatii noastre e ca incearca sa eticheteze tot

1. Dictionarul explicativ din 2009 defineste pamfletul ca fiind ”Specie literara in versuri sau in proza, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent si agresiv” ori “Specie literara (in versuri sau in proza) cu caracter satiric, in care scriitorul infiereaza anumite tare morale, conceptii politice, aspecte negative ale realitatii sociale, trasaturi de caracter ale unei persoane etc.”. Iti regasesti scrierile in aceste definitii?

Robi Ciobanu: Una dintre problemele societatii noastre e ca incearca sa eticheteze tot, sa incadreze tot in ceva definibil, de preferat dupa dictionar. Daca ceva iese din tiparele prestabilite de entitatile asa-zis avizate (nu intelegeti prin asta ca acum neg relevanta sau autoritatea DEX-ului in viata de zi cu zi) lumea se comporta cel putin confuz. Asta daca nu se ajunge la reactii violente (verbale sau fizice) de respingere.

N-as zice ca www.loieri.ro e ceva incadrabil intr-o definitie. Observ ca cei care cateodata se simt vizati de cele scrise de noi gasesc eticheta pamfletului pentru textele respective si o aplica pentru a semnaliza, probabil, ceva negativ, rau. Majoritatea celor care ne citesc, ne citesc din placere. Reactii negative nu prea am avut la ceea ce scriem. Asta o dovedeste si faptul ca am crescut ca audienta pe pagina noastra de Facebook, in mod organic – adica neplatit, cam 95%. Adica nu i-am obligat prin nu stiu ce metode pe oameni sa ne placa. Bani nu investim in promovare, deoarece vrem sa vedem cat de mult suntem placuti fara a aparea enervant ca reclama pe feedul oamenilor.

Ca sa nu o lungesc. Suntem pamfletari doar daca vreti sa puneti o eticheta pe noi sau daca asta va linisteste pentru ca puteti sa ne asezati in vreuna din cutiutele mentale pe care le manageriati fiecare. Un lucru e sigur: nu scriem articole critice fara motiv sau pentru a ne razbuna din vreun motiv.

2. Cum se impaca un pamfletar cu nevoia de a schimba ceva in jurul lui. Nu cumva duce Romania lipsa de actiune si nu de pamflet?

Sa lamurim un lucru de la intrebarea asta pe mai departe. Suntem mai multi. Robi Ciobanu nu e bipolar sau multipolar. Deci textele de pe loieri.ro nu sunt scrise de un singur om.

Nevoia de schimbare se vede cam in toate textele noastre. Si in toate textele prin care criticam ceva punctual. Observati ca niciodata nu am scris: toti judecatorii sunt..., toti procurorii sau avocatii sau functionarii publici etc. sunt... Noi consideram ca felul nostru de a scrie poate schimba mentalitati. Si asta e cel mai important: mentalitatea. Dupa ce gandesti corect, faci ceva corect. Nu invers. Nu actiune apoi judecata. Cand ii arati cuiva ca e bou (scuzati expresia pamfletara) fiindca a procedat intr-un anumit fel, daca are capacitatea sa priceapa asta, nu e nevoie ca noi sau voi sa il inlocuim, ca sa facem noi lucrurile bine, le va face el a doua oara corect, fiindca va fi mai atent. Poate chiar si teama de critica sau misto il va face sa se gandeasca de 2 ori inainte sa decida ceva gresit.

3. Am vazut undeva ca loieri continua ideea lansata de Caragiale. Critica societatea si se va indrepta. Sa fi crezut asta Caragiale? Sau, daca ar fi crezut-o, sa fi murit impacat ca a reusit?

Ati vazut undeva? Unde? La noi pe site? :)
Sa ma dau acuma expert in scrierile lui Caragiale ar insemna sa ma comport ca cei pe care ii criticam. La nivel principial, e adevarat, noi asta facem. Cum ziceam mai sus: nu criticam de dragul criticii (care cateodata poate fi o arta, trebuie sa recunoasteti), o facem fiindca speram ca acidul nostru poate fi un modificator chimic (ca in chimie, dar un pic mai metaforic – poetic, stiu).

Un lucru e sigur: Caragiale nu a murit ca prostu' crezand ca a reusit sa schimbe societatea in care traia prin critica. Dar a murit impacat ca macar a incercat.

4. Crezi ca avocatura e o menire? O alegere divina? Sau esti, mai degraba, inclinat sa crezi ca multi il apreciaza pe Chilian si Termopanele lui?

Cred ca e bine sa faci lucruri in care crezi si in care te regasesti. Crezi, in sensul ca nu le faci ca un  robot – in avocatura daca faci ceva ca un robot se vede, mai ales in instanta. Plus ca nu esti credibil. De regasit, aici e o discutie legata de esenta ta: esti sau nu avocat. Ca poti sa fi judecator sau procuror. Mi se pare ca e ceva organic. Nu cred in schimbarile de sex, unde sexul e de trei feluri: judecator, procuror si avocat. De aia nu-s de acord cu schimbarile de pozitii: acum sunt procuror, apoi sunt judecator. Acum sunt avocat, apoi sunt judecator. Poate ca as accepta ca un compromis metamorfoza din avocat in procuror sau invers. Desi, dupa cum am zis: e un compromis. Si daca recitesc ce am zis la inceput, compromisul ala poate dauna si celui care schimba tabara si celor pe care ii deserveste (clienti sau Stat, dupa caz).

Avocatura de termopan de care vorbiti e prezenta fara nicio indoiala in Romania. Dar noi si de „confratii” respectivi facem misto. La fel cum face Chilian.

5. Daca printr-o minune sau lovitura de stat Robi Ciobanu ar ajunge mai marele UNBR-ului, ai schimba yala de la usa biroului ori statutul profesiei de avocat? Ne-ar prinde bine cateva exemple.

Robi Ciobanu ar putea ajunge mai marele UNBR-ului, dar in echivalentul lui paralel din Iustopia (UAI – Uniunea Avocatilor din Iustopia), taramul Justitiei de poveste despre care veti avea placerea sa cititi in primul proiect editorial al loieri.ro: Iustopia „Welcome to the Machine”, care va aparea in octombrie la Editura Integral.

In UNBR-ul actual Robi nu poate deveni sef, fiindca Robi nu exista. El e un concept. Robi poate fi adus in realitatea asta din lumea paralela in care el traieste, prin actiunile celor care au acum sau vor avea in viitor functii de conducere in organele profesiei. Respectiv prin preluarea atitudinii lui Robi. De aia Robi scrie pe loieri.ro.

O zvacnire in aceasta linie, pe care am interpretat-o ca nefiind populista, deoarece totul s-a intamplat dupa alegeri, a fost masura dl. Dragne, decanul Baroului Bucuresti, de a publica procesele-verbale ale sedintelor de consiliu (transparenta decizionala care ar trebui sa ajunga la 100%) si de a se apuca de puricat avocatii ramasi in urma cu darile (aplicarea Statutului). Daca tot exista un Statut el trebuie pus in practica ca sa vedem ce functioneaza in el si ce nu. Dupa aia il putem si modifica, in partile proaste. Dar daca nici macar nu-l punem in practica cum am putea sa ne dam seama ce functioneaza si ce nu?

6. Crezi ca in Romania sunt suficienti avocati?

Daca zic da, pune cineva stop la admitere? :)

Nu cred ca are vreo relevanta cati avocati exista si daca ei sunt suficienti. Problema e ca nimeni nu gandeste in perspectiva. Normal, piata ar trebui sa regleze numarul de avocati. Nu sunt de parere ca trebuie pus un prag limita. Pe de alta parte, mi se pare ca inca nu suntem maturizati suficient ca societate incat parintii/scoala etc. sa-i puna in fata aluia de termina liceul variantele pe termen lung. Principiul: fa, taticule, ce facultate vrei, ca vedem noi dupa aia ce se mai intampla si daca si ai sanse sa profesezi, e superficial. Categoric ca exista numeroase variabile si cel mai important la un tanar e sa faca ce facultate crede ca-l va pregati pentru o profesie care-i va fi pe plac nu una care au ales-o parintii fiindca de-acolo iese banu'. Dar asta nu inseamna ca un strop de viziune pe termen lung nu trebuie avuta in vedere.

7. Dincolo de pamflet, viata ta graviteaza in jurul dreptului. Esti avocat. Ai vrea sa iesi la pensie profesand avocatura? Sau e o activitate vremelnica de tinerete?

Cateodata si mie si lui Robi ne vine sa ne facem gradinari. Sincer. Totul e mai clar acolo. Daca plantezi o samanta de rosie, la toamna voi avea rosii. In avocatura: it depends. Nu m-am gandit insa serios sa plec din avocatura, fiindca imi place ce fac.

8. Civil, penal sau altceva? Nu de alta, dar cititorii poate considera ca dincolo de pamfletarul Robi ar putea sta si un potential avocat de angajat.

Cine ne citeste stie ca suntem multispecializati. In Iustopia, societatea Ciobani in Roba & Asociatii se suprapune peste Redactia L'oierii. Loieri.ro in schimb n-a fost gandita ca o varianta alternativa de obtinut clienti. Desi poate multi ar fi tentati in locul nostru. Asa ca nici prin intermediul interviului astuia si a Avocatnet.ro nu vrem sa ne generam un plus de clientela. Nici pentru noi, nici pentru cei din Societatea de avocatura Ciobani in Roba & Asociatii. :)

9. Ce-ar trebui sa stie despre tine oamenii care au parcurs textul pana spre finalul acestui interviu? Deseneaza imaginea ta cu care ti-ai dori sa ramana.

Robi e un concept. Loieri.ro, la fel. Nu conteaza cine e in spate. Asta fiindca nu ne ascundem dupa pseudonime ca sa lovim si sa fugim. L-am creat pe Robi, Loieru', Costella, Oskar, Aldo si restu' pentru a intelege ca nu conteaza cine zice ce zice. Important e ca, daca ceea ce zice, ideea in sine e buna, corecta, valida, daca ironia noastra nu jigneste, ci critica lucruri care trebuie criticate si poate schimba in bine, da-o mai departe. Daca nu, nu. Despre asta e vorba.