Este copilul meu pregatit sa iasa singur afara?

Mai devreme sau mai tarziu, copiii nostri devin constienti de propria independenta si isi doresc sa o „testeze” departe de noi – vor sa mearga singuri in parc, in vizita la un prieten, la scoala sau la una dintre activitatile extrascolare. O dorinta fireasca si sanatoasa a oricarui copil. Nu exista o varsta general valabila pentru toti copiii de la care ii putem lasa singuri pe strada, la fel cum nu exista contexte sociale identice, in care siguranta copiilor sa fie aceeasi.

Si totusi, cum putem sti cand este momentul in care le putem spune: „este in regula, poti merge singur in parc astazi”?

Dorinta copilului de a iesi singur afara este manifestarea sanatoasa si constienta a propriei independente

Copiii incep a-si manifesta independenta la varste diferite, asa incat si momentul din care cel mic isi va dori si va putea merge singur afara difera de la copil la copil. Ca si adultii, ale caror trasaturi de caracter le mostenesc, copiii au personalitati diferite. Unii se nasc cu o dorinta de explorare si libertate pe care incep sa si-o manifeste inca de la primii pasi de-a busilea, in timp ce altii, mai tematori din fire, au nevoie de ani buni sa se indeparteze plini de curaj de parinti.

Incepand cu perioada prescolara, copiii incep sa isi doreasca sa mearga singuri in locurile foarte familiare. La inceput o vor lua inaintea parintilor cativa pasi, pe drumul spre gradinita sau casa. Apoi, vor cere voie sa mearga singuri la chioscul de langa parc sa isi cumpere ceva. Toate acestea sunt gesturi sanatoase si firesti prin care copilul isi manifesta increderea in sine, pe de-o parte, si increderea in adultul de langa el, sub ochii caruia inca se stie protejat, „in caz de necaz”.

Pe de alta parte, independenta copilului este influentata si de reactiile adultilor cu care isi petrece timpul; un copil protejat extrem in permanenta, unul pe care adultii il sperie cu fraze de genul „nu pleca de langa mine ca te fura cineva/te calca masina” etc isi va constientiza propria independenta mult mai tarziu decat un copil de aceeasi varsta, insa lasat sa exploreze (mai) liber mediul inconjurator.

Si totusi, cum stim daca este pregatit sau nu sa iasa singur afara?

Pe masura ce cresc, copiii capata si mai multa incredere si isi vor dori sa mearga singuri pe strada, spre diverse activitati. Iar daca au un prieten care deja o face, dorinta de a demonstra ca si el poate este si mai mare. Parinte si copil deopotriva sunt supusi unei presiuni sociale: copilul, din partea prietenilor care il indemna sa mearga singur, parintii, din partea numeroaselor stiri dramatice cu care sunt bombardati zilnic.

Iata insa cateva intrebari pe care sa ti le pui inainte de a lua o decizie in acest sens:

• Isi cunoaste numele complet, adresa si, eventual, un numar de telefon al unui adult?
• Cunoaste regulile de circulatie valabile pentru pietoni: traversare, semnalele semaforului, etc?
• A invatat „semnalele de alarma” care sa il faca sa ceara imediat ajutorul unui adult cunoscut (abordarea sa de catre un necunoscut, cadourile sau dulciurile primite din partea necunoscutilor etc)?
• Cat de departe de casa vrea sa mearga? Va folosi mijloace de transport in comun?
• Cine sunt prietenii cu care va merge sau se va intalni?
• Este un mediu sigur cel in care va merge?
• Cum il poti gasi, are telefon mobil? Iti poate lasa numerele de telefon ale celor cu care se va intalni?
• Cunoaste normele sociale de purtare?

Daca raspunsurile la toate aceste intrebari te ajuta sa iei decizia de a-i da ok-ul pentru a iesi singur, poti trece la pasul urmator: regulile.

Stabiliti de comun acord un set de reguli pentru momentul in care iese singur afara:

• Sa iti spuna sincer unde si cu cine isi va petrece timpul.
• Sa nu plece din locul in care ati stabilit initial ca va merge, fara a te anunta in prealabil.
• Sa nu plece cu nici un alt adult fara a te anunta, chiar daca este vorba de o persoana cunoscuta.
• Sa isi tina telefonul mereu incarcat si la indemana asa incat sa iti poata raspunda oricand.
• Sa respecte ora stabilita de intoarcere acasa.
• Sa traverseze numai pe la locurile indicate si numai respectand regulile de circulatie.

Un sfat in plus

Exista o „regula de aur” care, probabil, se aplica in toate domeniile relatiei dintre parinte si copil: conectarea. Indiferent de presiunea pe care o simtim atunci cand vine vorba de a ne lasa copilul singur afara, singurul mod in care putem lua decizia corecta este stand de vorba cu el. Si nu o data, ci de zeci si zeci de ori, inca de la primii pasi facuti pe aleea din fata blocului, tinandu-se de mana ta.

Vorbeste-i despre siguranta, despre prudenta atunci cand traverseaza, despre cum sa aiba grija de el. Apoi asculta-l. Lasa-l sa iti povesteasca despre prietenii sai, despre cat de bine s-a descurcat intr-o anumita situatie, despre cat de speriat s-a simtit in altele. Asa vei putea construi o legatura intima si sincera care, mai tarziu, pe tine te va ajuta sa iei decizia corecta in ceea ce priveste mersul singur afara iar pe el sa isi cunoasca limitele si puterile la adevarata lor valoare.