UPDATE: Contractele de credit la IFN-uri vor fi considerate în continuare titluri executorii

Propunerea legislativă pentru abrogarea art. 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare a trecut de Senat în decembrie 2015, iar de curând a fost respinsă definitiv de Camera Deputaţilor (Forul decizional). Cu alte cuvinte, proiectul nu va ajunge să se aplice efectiv.

Prin intermediul proiectului se propunea eliminarea prevederii legislative potrivit căreia "contractele de credit încheiate de o instituţie financiară nebancară, precum şi garanţiile reale (ipoteca şi gajul - n. red.) şi personale (fideiusiunea, garanţiile autonome şi alte garanţii anume prevăzute de lege - n. red.) afectate garantării creditului constituie titluri executorii". Prin urmare, aceste contracte şi garanţiile de garantare urmau să nu mai fie considerate titluri executorii. Totodată, urma să dispară şi dispoziţia ce stabileşte că garanţiile de garantare a creditelor, constituite în favoarea IFN-ului, conferă instituţiei prioritate faţă de terţii ale căror creanţe şi garanţii au îndeplinit ulterior condiţiile de publicitate.

Deputaţii au motivat respingerea inițiativei legislative prin faptul că aceasta nu-şi are rostul, din moment ce Codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a contesta titlul de executare. Din moment ce deputații au dat un vot de respingere definitivă, documentul şi-a încetat parcursul legislativ şi nu se va putea aplica.

Cum puteau fi executate silit contractele dacă nu mai erau titluri executorii

În cazul în care proiectul ar fi devenit lege, IFN-urilor le-ar fi fost mult mai greu (însă nu imposibil) să ceară executarea silită a datornicilor, aşa cum ne-a declarat, după adoptarea proiectului la Senat, un specialist de la Nicolescu Attorneys at Law. Concret, IFN-urile ar fi fost nevoite să deschidă o acţiune în instanţă pentru a obţine titluri executorii.

"Abrogarea articolului 52 din Legea nr. 93/2009 va avea drept consecinţă principală lipsirea contractului de credit de caracterul său de titlu executoriu, ceea ce va duce implicit la imposibilitatea executării imediate a consumatorului. În aceste condiţii, în situaţia în care consumatorul nu va rambursa împrumutul contractat, instituţia financiară nebancară va fi nevoită să procedeze la acţionarea în instanţă a acestuia, în vederea obţinerii unui titlu executoriu în baza căruia să poată proceda la executarea silită a consumatorului, în vederea recuperării sumelor datorate", a explicat la acel moment, pentru redacția noastră, avocatul Bogdan Petre Ilie.

În cazurile de acest fel, IFN-urile ar fi avut mai multe opţiuni pentru a obţine titluri executorii, conform avocatului: "Instituţia financiară nebancară va avea la dispoziţie mai multe căi legale pentru obţinererea titlului executoriu, respectiv ordonanţa de plată, reglementată de dispoziţiile articolului 1.014 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă, reglementată de articolul 1.026 şi următoarele din Codul de procedură civilă (cu condiţia ca titularul creanţei să nu deţină o creanţă care să depăşească suma de 10.000 de lei la data sesizării instanţei), precum şi formularea unei acţiuni în pretenţii, urmându-se procedura de drept comun".

În prezent, din moment ce contractele încheiate cu instituţiile financiare nebancare reprezintă titluri executorii, în caz de nerambursare a împrumuturilor, aceste entităţi pot apela la orice formă legală de executare silită.

"Caracterul de titlu executoriu al contractului de credit şi al garanţiilor reale şi personale conferă dreptul instituţiei financiare nebancare ca, în situaţia nerambursării de către consumator a împrumutului contractat sau ca urmare a declarării scadenţei anticipate a contractului de credit, să procedeze la executarea silită a acestuia din urmă, prin toate formele de executare prevăzute de dispoziţiile legale în materie", a punctat Bogdan Petre Ilie.

Executarea silită poate să pornească numai la solicitarea creditorilor, potrivit Codului de procedură civilă. Cererea acestora trebuie depusă sau transmisă executorului judecătoresc competent, împreună cu toate documentele justificative necesare, în vederea încuviinţării executării silite de către instanţă.

Iniţiatorii proiectului de act normativ au afirmat că eliminarea caracterului executoriu al contractelor de credit încheiate cu IFN-urile a fost propusă din cauza dobânzilor uriaşe practicate de unele dintre acestea, care au ajuns chiar şi până la 4.000-5.000%.

Casele de amanet şi cele de ajutor reciproc tot IFN-uri sunt

Instituţiile financiare nebancare sunt, conform Legii nr. 93/2009, entităţi ce desfăşoară activitate de creditare cu titlu profesional. Acestea sunt constituite ca societăţi pe acţiuni, însă pot fi şi case de amanet sau case de ajutor reciproc.

IFN-urile pot desfăşura, în baza legii, următoarele activităţi de creditare:

• acordare de credite (credite de consum, credite ipotecare, credite imobiliare, microcredite, finanţarea tranzacţiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare etc.);
• leasing financiar;
• emitere de garanţii, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanţare;
• acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
• acordare de credite către membrii asociaţiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimţământ al salariaţilor/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entităţi, organizate sub forma juridică a caselor de ajutor reciproc;
• alte forme de finanţare de natura creditului.

IFN-urile au voie, în desfăşurarea activităţii de creditare, să emită şi să administreze carduri de credit pentru clienţi şi să desfăşoare activităţi legate de procesarea tranzacţiilor cu acestea.

Atenţie! În denumire, în antet sau în alte atribute de identificare, IFN-urilor le este interzisă folosirea cuvintelor şi expresiilor ce pot induce în eroare cu privire la statutul sau activităţile şi operaţiunile pe care le desfăşoară.

Cum se pot proteja consumatorii de condiţiile abuzive impuse de IFN-uri

Consumatorii care încheie contracte de credit cu instituţiile financiare nebancare au la dispoziţie, în momentul de faţă, două posibilităţi de a reclama clauzele abuzive, a afirmat avocatul de la Nicolescu Attorneys at Law.

"Una dintre acestea constă în formularea şi înregistrarea unei sesizări la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, instituţie competentă să controleze respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, să constate contravenţii şi să dispună măsuri de limitare a consecinţelor prestării unor servicii care nu sunt în concordanţă cu dispoziţiile legale din domeniile sale de activitate, să aplice sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege sau să sesizeze organele de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale", a lămurit Bogdan Petre Ilie.

În ceea ce priveşte a doua posibilitate, aceasta constă în solicitarea instanţelor de judecată să sesizeze caracterul abuziv al anumitor clauze din contractele de credit încheiate cu IFN-urile.

"Sediul materiei îl constitutie Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, care reprezintă actul normativ în virtutea căruia consumatorii pot solicita constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze din cuprinsul contractelor de credit, consecinţa directă a constatării unei astfel de clauze fiind anularea ei. În prezent, există o practică bine conturată în sensul constatării ca abuzive a diverselor clauze din contractele de credit, cu privire la comisionul de administrare, comisionul de risc, dar şi cu privire la dobânda şi modalitatea de calcul a acesteia", a punctat specialistul.

Atenţie! Propunerea legislativă NU va ajunge să se aplice, din moment ce a fost respinsă, prin vot decisiv, de Camera Deputaților. Chiar dacă un proiect trece de prima Cameră parlamentară sesizată, acesta are nevoie, pentru a se aplica, și de votul favorabil al Camerei decizionale.